4,027 matches
-
cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsând pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frânt ca pâinea uscată/ brațe și guri descleștate au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblânzită”. La fel de sugestivă este metafora ochiului, prin care reprezentarea realului e
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
ce-l confirmă: „n-am nici un scop în viață nu mai iubesc nimic”. Creatorul damnat nu poate scăpa de fatalitatea poeziei care-l urmăre- ște cum un coșmar. Tăișurile de sabie ce i le aplică cu sete o fac să țîșnească în jeturi de-o sumbră prețiozitate. Așa încît despărțirea de poezie („Artei mele i-am spus adio cum spui adio tinereții/ cum spui adio celei ce te-ngroapă-n mintea ei” - Oameni de meserie capete metalice) nu reprezintă decît un
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
exemplu, tăcerea copilului din primii patru ani e privită ca o enigmă de bun-augur, aidoma unui semn premonitor a harului de mai tîrziu. Muțenia e indiciul preliminar al unui talent care se vestește printr-un precoce handicap, pentru ca apoi să țîșnească în elocința unui poet autentic. La fel, escaladarea Muntelui Șianu capătă proporții alegorice, de înduplecare a monstrului alpin, călătoria alpestră împrumutînd o aură de inițiere în măruntaiele unui mister. În genere, Blaga simte mai bine peisajele decît oamenii, încremenirea lucrurilor
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
curenții prielnici, au împânzit cerul. Se duceau sus și departe, hăt, către Ghencea. Lumea apărea pe la balcoane, minunându-se. Ne luase și pe noi valul. Nino flirta deja cu o doamnă din blocul de vizavi. Florin trudea în bucătărie de unde țâșnea, transfigurat, cu un nou trofeu. Traian T. și cu mine stăteam și priveam spectacolul. Acoperisem văzduhul cu puzderie de suflete luminoase. De când cu trecerea dincolo a lui Traian T., mi s-a făcut nespus de dor să mai văd un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2892_a_4217]
-
ediției Opera omnia, la a cărui întregire a contribuit cu devotament și Ileana Vulpescu. S-a vorbit cîndva, poate cu îndreptățire, despre tristețea erudiției. În traducerile lui Vulpescu ne învăluie constant o euforie a erudiției, care înaripează orice vers și țîșnește din orice comentariu. Este bucuria de a afla, de a ști și de a transmite. Bucuria de a face totul în perfectă cunoștință de cauză, fără a ceda niciun milimetru aproximației sau obscurității. Și e totodată unul din rarele cazuri
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
Gheorghe Grigurcu Orhidee Din corola ei țîșnind sînge feminin și-ascuțite pumnale de tăcere atîtea respirații de-argint amestecate cu țărîna încît nu se-aude niciuna ori toate se-aud dintr-odată cum un zornăit de monezi în marsupiul unui Înger. Cinematograf În indiferenta intimitate a unei
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
înspre lut Și-ascult înalta poveste A clipei ce naște trecut... Un strigăt ca un fulger Un strigăt ca un fulger globular străbate mînios liniștea de la un capăt la celălalt lîngă rotatul salcîm înflorit steagul copilăriei fluturîndu-și lumina din păpuriș țîșnește lișița amintirii și tremură balta uitării de șoapte cunoscute și nu mai știu conștiința mea-i adîncul ei și nu mai știu conștiința mea-i planșeta pe care copilaria mă desenează încă febril cu degete catifelate înmuiate în albastrul sensibil
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
care urcă dealul la ohrid și coboară în portul brăilei șanț pe care se așează cîțiva pescari ce lălăie fără cuvinte și casele din jur sunt galbene de ploaie 11. veioza pe podea lîngă pat toată noaptea pîndind cine știe ce vers țîșnit din adîncuri: bezna îl coace lumina îl dezvăluie și scurta albastră stă pe-aproape ca să-l prindă și să și-l atribuie în întregime 12. soare pe casele din brăila singur în odaie e bine scurta albastră e acum pe
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
Fereastră spre gol lumina de nisip curge din pietrele șlefuite la orizont dăruieș-te-te însă nu doar să scapi de tine nimeni nu mă iubește un cîine aleargă pe dig tac în stive. Încerc să fiu fericit Încerc să fiu fericit țîșnesc din nou sevele tineri mesteceni își clantină în vînt testiculele subțiri filamentele lor perechi tremură în aerul dimineții coaja alburie tresare sub buzele infinitului. Pastila de xanax întîrzie să se topească sub limbă cuvintele au o elasticitate firavă ca lăstarii
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
ce-mi păstorește Prin aer versul ieșind din piatră și plutind Nepăsător că timpul naște Un prunc deja putrezit. E ziua cu îngeri ca sculpturi, Se învelește minunea în noi; Când numai pentru o respirație A rădăcinii suntem gata să țâșnim Zguduiți de fiorii Celestelor nemăsuri, Către tine cel fără pasiune nici dorință, În întregime încredere în harul ce ne vizitează Pentru a ne robi În alb de floare de păducel îmbrăcați. Ah, sfântă arhitravă, inimă, bați Pentru fiecare zi A
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
prinsă în cadrul ferestrei schițezi un fel de surîs tu sau doar conturul tău alb ezitant iar eu adîncit în lenea fotoliului privesc, întind o mînă, ceață ceață și vînt numai șoapte glasuri șerpi metafizici răvășindu-mi pielea șuvoiul sîngelui dorința țîșnind iar conturul tău aproape că s-a răsucit acum înspre mine aripa ta albă mă-nvăluie apoi sosește aripa ta de fum și catran ai adormit întreaga noapte în brațele mele, ascultînd lipăitul pescărușilor, vîntul în zori ai pătruns tăcută sub
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
atunci te port ca pe un semn ciudat și greu de-nțeles te port stînd în fotoliu, pîndind conturul tău ars în fereastră farul fosforescent, marea umflîndu-și cearceafele. vînturi pîndind umbra șalupei salvatoare tac. tu taci. glasuri biciuind pînă cînd țîșnește moartă dorința. 3. privește în jos, o, tu lună bălaie aceste zdrențe, aceste oase, acest marș care nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
umflîndu-și cearceafele. vînturi pîndind umbra șalupei salvatoare tac. tu taci. glasuri biciuind pînă cînd țîșnește moartă dorința. 3. privește în jos, o, tu lună bălaie aceste zdrențe, aceste oase, acest marș care nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am răzima unul în arcuirea vertebrelor celuilalt, privește o clipă în jos, o
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
mașina - l-a tras Cristina de mînecă. Pați a apucat-o repede de braț, ținînd-o strîns și a tras-o cu autoritate spre el. Știa perfect de bine cum reacționează în asemenea cazuri. - Se uită dincotro bate vîntul, pe urmă țîșnește în ultimul moment și traversează drumul chiar pe lîngă botul mașinii, spre spaima și furia șoferului care frînează înjurînd, toate astea sub pretext că nu vrea să se umple de praf. Pați ținea neapărat să evite o asemenea scenă, așa că
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
borcane cu legume conservate. Asta la început. Mai apoi bogăția în minerale și îngrășăminte naturale de pe albia fostului râu Botna a secat, mâlul proverbial de pe fundul tuturor râurilor care suferă astfel de transformări, se hleizează, sarea pământului iese la suprafață, țâșnește la vedere cum s-ar spune sărăcia cea albă. Abia atunci descoperi grava "eroare" inițiată de om ca să pătimească omul. Leguma nu mai crește - frunza capătă o culoare verzui deschis, ftizie curată. Nu după mult timp, în locul plăpândelor plante legumicole
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
el linia orizontului spre colina ce zace greoaie pe feșele ei ierboase. Infinit supurînd în amurg - sexualitate amăruie a toamnei... Groapă proaspăt săpata la zidul cimitirului își împrăștie în văzduh feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un țăran își mîna scroafa pe sub aluni, ritul ei adulmeca trufele îngropate sub frunze duhnind că glandele vierului ancestral. Amușinam cu nările dilatate sub pojghița nopții transpirația propriei noastre
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
-i mintea de pe urma creează privighetoare Dacă nu-i Lumea Un gândac de bucătărie traversează printre picioarele Greței un hol din hamburg În prima absida pe stânga la Sân Pietro vărul crăpat desparte Fecioara de Prunc Din preaplinul luminii de zi țâșnește asurzitor o rază de întuneric Lumea-i cuprinsă `n inima mea adânc `n inima mea și nu pot s-o deschid decât cu cuțitul. Graffiti 1 Nu ți-a plăcut că urbea e plină de mâzgălituri pe ziduri Mie da
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
de stele numai lumină în bezna întunericului meu. Așteptarea focului De zei împinsă către lumină din nou scufundări în bălțile razelor frunze pe altarele verii doar târziu în miezul câmpiei un copil aruncă vrejii întunericului spre pântecul soarelui o cometă țâșnește să-l doboare numai el e supusul luminii are puterea de a descifra sensul clorofilei din pleoapa petalei și iar reîntoarcerea în amurgul litaniei în care doar zeii împing ziua către lumină nemuritori precum gladiatorii frunzei ramasă frunză damnată numai
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
sau a unei bătrîne de prin Oltenia, ,religii" contradictorii, împăcate tîrziu, de ,dogmele" școlii la oameni, în lume: , În spațiul pe care-l parcurgeam către maturitate, Dumnezeul meu se apropia unic, total, de necuprins, alungînd cu blîndețe întrebările fără răspuns țîșnite din cele două camere cu bunici care aveau cîte un Dumnezeu diferit." Trasee lungi, întortocheate și, în sfîrșit, o vizită expiatorie la Palatul Parlamentului (fosta Casă a Poporului), cu Boris, întors pe neașteptate la București. Și, drept ultime rînduri, sancțiunea
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
sine fără ieșire spre lumea exterioară. Nimic nu mai are consistență în indiferența generală, iar principala amintire legată de moartea bunicii este o violentă masturbare: ,în dimineața cînd a murit mamaia/ m-am masturbat pînă cînd dintre picioarele mele/ a țîșnit sîngele. fierbinte și negru/ sexul meu se zbătea ca o găină tăiată/ mama strînsese din casă/ începeau să vină vecinii/ tataia stătea pe un scaun cu mîinile pe genunchi/ și parcă nu era el". Mult clamata integrare în structurile europene
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
modelat plastilina. Și e ciudat. Pe de o parte, pentru că ce se întîmplă în piesa lui Sigariev este foarte aproape de ce văd ei, de ce vorbesc. Pe de altă parte, pentru că aștept cumva ca acești tineri să-și dea drumul. Să țîșnească mai mulți. Nu știu cîte trupe au avut șansa lor ca să lucreze cu Purcărete, Măniuțiu, Tompa, Zsoldak... Și nu doar cîte un spectacol.
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
cui e gândul , încercătorul vrea ca să mi-l prindă? Străini de mine bobii, vrăjmașului morar de ce îi număr? De ce când crucea o duceai pe umăr, nu-ngăduit-ai lemnul să-și aprindă în loc de brațe pentru cuie, două aripi de flăcări să fi țâșnit în Î’ Nu e nici timpul și nici vrerea’’? Oare ispita măcar târcol n-a adiat măcar pentru o clipă? Incă o cruce, din cruce altă cruce; sămânța în sămânță își scufunda sămânța? și o duceai și pe a mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
științifice împănate cu statistici: ,Boala în care intrase tata, strivit de felul de viață pe care nu-l putea părăsi, era oglinda perfectă, fără urmă de distorsiune, a bolii de la cel mai înalt nivel. Somnul se scurta, deciziile se precipitau, țâșneau oricând și de oriunde fără să le mai fie acordat un timp de gândire - de orice tip ar fi fost ea. Tata intra încet-încet în resemnare, păstrând vag speranța unei retrageri nepericuloase. Era tot ce-și mai putea dori. Totul
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
lentoare studiată sau țopăind și mișcând din fund cu pretenția că dansează sunt prezentate ca "vedete" de realizatori de talk-show-uri care pronunță "optisprezece" și "interpetează". Eroii din filmele americane (când sunt oameni și nu creaturi stranii, cu ochi din care țâșnesc fascicule de lumină verde) trag unii în alții mai multe gloanțe decât s-au tras în luptele de la Mărășești și Oituz, dar având, ca și românii, șapte vieți în pieptul lor de aramă, nu mor, ci se ridică mereu de la
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
să scrie despre ele. Unii au luat aceste apariții ca o sfidare a vremurilor, ca un refuz emfatic de a semăna cu trupa paupera a poeților. Activ de destulă vreme în viața literară, cu o prezență discretă, Theodor Răpan a țâșnit intempestiv în plenitudinea condiției de poet implicat în toate metamorfozele existenței, atent la ciclurile cosmosului și la metamorfozele naturii. Această carte poate fi evaluată ca un nou debut! Theodor Răpan (n. 1954, în comuna Balaci, Teleorman, fiu de învățător, absolvent
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]