1,293 matches
-
reprezentanți și direct, să depună jurământul de credință către Imperiul Habsburgic, către împărații Maria Tereza și Iosif al IIlea. De altfel, românii, nu numai cei din Bucovina, mai fuseseră obligați să depun un jurământ de credință, dar față de împărăteasa Rusiei, țarina Ecaterina a II-a, cu câțiva ani înainte, când rușii ocupaseră ambele Principate române și intenționaser să le anexeze, din moment ce obținuseră victoria împotriva Părții Otomane în războiul dintre 1768-1744, încheiat cu pacea de la Kuciuk- Kainargi Administrația militară din Bucovina a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sistem ancestral de transmitere a proprietății răzeșești Cștun - grup de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de așezările inițiale Stâlpul central - marca punctul de pornire a satului, vatra inițial Jitar - asigura paza grâului și a porților țarinilor (poarta țărnii) Nemeasnică - slujbaș, avea grijă de gardurile țarinei, constata pagubele făcute de vite, paznică Siliștea casei - însemna întreaga gospodărie ca și locul din vatră pe care se poate construi o gospodărie Vechi unități de măsură 1 palmă =0,235
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de așezările inițiale Stâlpul central - marca punctul de pornire a satului, vatra inițial Jitar - asigura paza grâului și a porților țarinilor (poarta țărnii) Nemeasnică - slujbaș, avea grijă de gardurile țarinei, constata pagubele făcute de vite, paznică Siliștea casei - însemna întreaga gospodărie ca și locul din vatră pe care se poate construi o gospodărie Vechi unități de măsură 1 palmă =0,235 m; 1 pas = 6 palme = 1,310 m 1
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
eu, Gavrilă Hurdebeiu însă din Filipeni însă scriu și mărturisescu cu [a]acestu zapisis al meu cum mi-am vândut a mea ocină și moșie ce s-a alege partea mea din Hilipeni dintr-un bătrân din partea din gios din țarină, și din fânea și din vad de moară și cu vatră de sat și săpături și cu pomeate și cu tot vinitul ce se va alege partea mea din sat din Hilipeni ce mai sus scrie din partea de gios. și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cei care se aflau pe moșiile respective, dupăă care se vor împroprietări și țăranii din localitățile mai apropiate. Se prevedea să se dea fiecărui îndreptățit câte un pogon în vatra satului pentru casă și grădină și câte 10 pogoane în țarină. Cei care primeau pământ trebuiau să se mute, în termen de 2 ani, 152 în comuna în care se afla pământul, pe care nu aveau voie să-l vândă timp de 30 de ani și să-l achite în 15
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și multe alte produse. Documentele de epocă (pentru secolul XV și până în prima jumătate a secolului al XIX, avem numeroase mărturii pentru satele comunei Filipeni) vorbescă despre partea de susă și partea de josă a satului și moșiei, despre câmpuri, țarini și poarta țărnii, despre iazuri, mori, vii și livezi, și, cu toate că nu amintescă de toate cerealele și plantele cultivate, lasă să se întrevadă a activitate economică intensă. Astfel, într-un document de întărire (carte de stăpânire) de la Vv. Moldovei, Vasile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dăruiește lui Manolache Ruset, printr-un act de danie făcut la Focșani în 20 aprilie 1692, după cum mărturisește: „a dat de bunăvoie danie satul Filipeni cu tot locul, cu siliștea satului, cu moară, cu heleșteu și cu viile și cu țarina și din pădure, cu tot venitul satuluiî”51 Nu se mai știe unde era moara din Filipeni, nimică nu mai amintește de existența acelei mori, dar cu siguranță a funcționat un timp îndelungat, pânăă când a fost mutată sau construită
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
muncă a țăranilor dependenți. Acești țărani dependenți trebuie să fi locuit în sat sau înafara satului, dar ei nu sunt amintiți. De asemenea, nu ne putem imagina o gospodărie răzășească cu zeci și chiar sute de hectare de teren, cuprinzând țarini, fânețe, bălți, iazuri, vii, mori, vite mari, cai și oi fără argați, slugi și chiar robi. Nici boierii n-au declarat numărul țăranilor dependenți așezați pe moșie, încât chiar și atunci când s-a făcut un recensământ mai cuprinzător în 1772
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ocupa atât Moldova cât și țara Românească, în ideea formării aici a unui regat daco-român, era aproape de materializare în urma războiului ruso-turcă dintre anii 1768-1774, încheiat cu pacea de la Kuciuc-Kainargi (1774). Deja românii fuseseră puși să jure credință Ecaterinei a II-a, țarina Rusiei, care era aclamată drept „noua Cneaghin moldovenească”. Și cum un teritoriu ocupat trebuie să contribuie la întreținerea armatei și administrației rusești, s-a luat inițiativa înregistrării populației birnice. Jocul politicii europene a făcut ca ocupația rusească să nu se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atât de frumoasă că nu am cuvânt cum s-o asemăn. Între acești doi munți, al Ierusalimului și al Eleonului, este Valea Cedrilor unde trece un mic pârâuaș prin mijloc. Pe partea Ierusalimului vezi morminte cam peste tot, că-i Țarina Olarului, se zice. Mormintele sunt până la intrarea În cetate, În oraș. Iar de cealaltă parte a pârâului vezi grădini de măslini și mănăstiri cu biserici. În Valea Cedrilor s-a spânzurat și Iuda. Așa se spune. La un loc dosnic
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Nu și-a cerut iertare, mândria Îl Întunecase, s-a dus și spânzurat. Sigur dacă venea la Domnul să-și ceară iertare, Domnul Îl ierta. Cu acei bani au cumpărat o grădină În afara cetății pentru Îngroparea străinilor. Ia se numește Țarina Olarului și astăzi se mai vede.... Noi toți greșim mai mult sau mai puțin dar trebuie să ne Întoarcem să ne ridicăm cât mai repede. Doamne Te rugăm ajută-ne ! Se spune ca Domnul Iisus fiind Răstignit, Iar tâlharul Baraba
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
oricum nu au nevoie de astfel de informații. Lenea este aspru pedepsită de Dumnezeu, dar tot atât de aspră este și pedeapsa celor care nedreptățesc pe cel care muncește, cu privire la plata ce i se cuvine: “Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat țarinile voastre, pe care voi ați oprit-o, strigă; și strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot.” (Iacov 5, 4). Oprirea plății lucrătorului, neplata integrală cuvenită pentru munca lui (efectele Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
avea să fie ultimul țar al Rusiei. Bun. Acum cred că și ultimul pedant e lămurit! Afirmația "Franța este o țară superbă, păcat că e locuită de francezi!" se găsește consemnată negru pe alb într-una dintre scrisorile trimise de țarină pe când se afla la vilegiatură tocmai în sudul țării pe care o admira, dar pe care o deplângea că e locuită chiar de urmașii lui Cezar și Vercingetorix. (Aș fi foarte, dar foarte curios, cum i s-ar fi părut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pierduse jumătate din noapte discutând despre politicile Zemstvo, libertatea presei, existența (sau, dimpotrivă, inexistența) sufletului, nebunia (atât din punct de vedere legal, cât și strict din punct de vedere psihiatric), ignoranță, educație, biserică, situația țărănească, emanciparea șerbilor, reformele legale, Țar, Țarină, problema femeilor, frumusețea comparată a două surori, ambele actrițe la Teatrul Provincial din Kaluga, frumusețe la modul abstract, artă, literatură, arhitectură, St Petersburg... Partenerul acestor dezbateri nesfârșite și invariabil nesatisfăcătoare era doctorul Artemi Vsevolodovici Drozdov, alături cu care Ulitin forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ce‑a fost odată. Cu toate acestea, cita adeseori spusa lui Balzac, că nici un eveniment petrecut oriunde În lume nu e cu adevărat un eveniment atâta timp cât nu e Înregistrat, apreciat și certificat de Paris. Totuși, frumoasele zile de altădată apuseseră. Țarinele și regii nu‑și mai importau poeții sau filozofii de la Paris. Când străini de talia lui Ravelstein conferențiau În fața unei audiențe franceze despre Rousseau, aula universitară era Înțesată. S‑ar fi spus că geniul era Încă bine primit În Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dintr- odată toată mămăliga ceea. S-a aciuat în podul cu fân al dascălului bisericii de la marginea satului. Era tânăr, puternic, nu- și prea făcea probleme, spărgea lemne, aducea apă, mătura prin curte ajuta la cosit și la prășit în țarină... Cu asta își agonisea blidul zilnic de mâncare și invariabil băutura. Bea vinul ca pe apă. Avea dinainte ca un fel de listă cu sătenii care au nevoie de ajutor în gospodărie și spre seară trecea pe la ei. Muncea din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
căi, crescînd enorm în mișcarea-i spre Supremă țintă, pîn' ce putere de la Enion, precum cea mai bogată vară strălucind, Nalta pe aprigul băiat și față cu nimburi strălucindu-le din frunți, Trăgînd nainte milă mamei ce se pleca-n țarina, tristețea mamei ce se pleca-n țarina. 190 [Dar cei din Marea Veșnicie se Întîlniră la Sfatul Domnului, Sub chipul Unui Om, purtîndu-se deasupra Galaad-ului16 și Hermon-ului17. El este Pastorul Cel Bun, El este Domnul și Învățătorul, Ca să Creeze Omul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Supremă țintă, pîn' ce putere de la Enion, precum cea mai bogată vară strălucind, Nalta pe aprigul băiat și față cu nimburi strălucindu-le din frunți, Trăgînd nainte milă mamei ce se pleca-n țarina, tristețea mamei ce se pleca-n țarina. 190 [Dar cei din Marea Veșnicie se Întîlniră la Sfatul Domnului, Sub chipul Unui Om, purtîndu-se deasupra Galaad-ului16 și Hermon-ului17. El este Pastorul Cel Bun, El este Domnul și Învățătorul, Ca să Creeze Omul Dimineață de Dimineață, daruri să dăruiască la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
69 ținut într-a lui Urizen aprigă mîna 120 În multe vai, căci Taurii lui Lúvah trăgeau Plugul. Palizi și tremurînd de groază, înspăimîntați Copiii Omului Statura pe Pămîntul infinit 70 și în văzduh văzură-aceste viziuni, În ape și-n țarina dedesubt; strigară unii către alții, " Cum, sîntem groaze unii altora? Haideți, O fraților, pentru ce fost-a oare 125 Pămîntu-acesta larg în toate zările întins? nu pentru că jivini să îl colinde". Dar mulți stăteau tăcuți, și în familiile lor trebăluiau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nisipul și cenușile, si lutul să-l amestecăm cu lacrimi și cu pocăința. Acuma timpurile asupră-ne s-au fost întors; ne-am dat Disprețului, și-acum disprețuite sîntem de sclavii dúșmanilor noștri. 225 A noastră frumusețe acoperită-i de țarina și cenuși, si ni-s Spinările brăzdate De lovituri de bice, si carnea-nvinețită de-a coșului povară. Iartă-ne, O, milostive, care de noi ai fost hulit! iartă Becisnica fărîma ce-a mai rămas din umbră Valei care la tine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă și îmbătați-vă cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci pentru ca să fie prunc ce plînge Izvorul vieții se pogoară; Căci Rîma re-nnoiește umezeală cîmpiei nisipoase. Acuma mîna stîngă mi-o întind înspre țarina dedesubt, 370 Și-ating înfricoșata coardă. Trezesc duioasa bucurie în hrube-ale tristeții și-un zîmbet îl sădesc În codri-ai suferinței, Si in ținuturile-ntunecoasei morți trezesc clocotitoarele izvoare ale vieții. O,-s istovita! așază-asupră-mi mîna ta sau cad fără
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Omul Veșnic, Ia seama, că nu cumva să te sorbim la fel pe tine, Demone aspru-al apelor. Dumnezeul nostru este Urizen Regele, Rege-al oștirilor Cerești; Alt Dumnezeu n-avem afar' de el, tu, tată-al viermilor și al țarinei, 40 Și el căzut-a în Adînc, Demone aspru-al apelor, Și peste totul Los rămîne Dumnezeu, becisnicule tată-al viermilor și al țarinei. Știu că eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul, și-Urthona mi-e
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-al oștirilor Cerești; Alt Dumnezeu n-avem afar' de el, tu, tată-al viermilor și al țarinei, 40 Și el căzut-a în Adînc, Demone aspru-al apelor, Și peste totul Los rămîne Dumnezeu, becisnicule tată-al viermilor și al țarinei. Știu că eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul, și-Urthona mi-e doar umbră". Statu la îndoială Tharmas în negura solemnă; Ochii săi tulburi 45 În roșii lacrimi se scăldau; își nalta valurile deasupra capului lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stînci ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161, oameni decăzuți. Și multi în șerpi și-n viermi, întinși enorm de lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji de fier, sau de arama, Ori de aur; un chin scînteietor ce strălucește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum să fug într-al lui Los sălaș? Picioarele mi s-au întors spre înapoi și pașii-mi lunecă-n țarina, Si turnu-mi e cuprins în jur de nori; zadarnic brațele-mi trudesc. 90 Au nu iubește Dumnezeul apelor în Elementele nimicitoare 225 Pe cei care urăsc, dînd ură că răsplată Sufletului Iubitor? Și oare eu nu trebuie să mă supun
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]