1,198 matches
-
făcuse să economisească și mai abitir. — Pari fericită, exclamă pe neașteptate maică-sa. Ca atunci când mergeai cu taică-tău în excursie. În vocea ei era o notă de tristețe care o mișcă pe Fran. Își îmbrățișă scurt mama. Phyllis rămase țeapănă, amintindu-i lui Fran de un sac de box vârât într-un șorț înflorat. — Unde-i tata? — În biroul lui. Cina e gata în zece minute. Maică-sa se întoarse la teritoriul ei impecabil din bucătărie. Să intre în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în fața unor tinere îmbrăcate sumar. Pulsul lui Fran, care o luase razna, se domoli treptat. — Slavă Domnului. Pot să îl iau acasă? Sunt sigură că totul a fost o neînțelegere absurdă. Maică-sa stătea lângă mașina de poliție, palidă și țeapănă. Părea prea tulburată spre a putea spune ceva. — Vino, mamă, - Fran n-avea chef de scenele ei acum - ajută-mă să-l duc acasă. Îl luară pe jumătate pe sus pe Ralph din mașina de poliție și porniră împreună cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe hectare. Putem fi înșelați de faptul că înăuntru, cu mâncare dată la ore fixe și doctor la dispoziție, putem trăi, tot nu ne descurcăm în lumea de afară. Lașitățile însă ne vor însoți. Bănuim că dacă au ucis stau țepeni în cuștile lor ani lungi. Or, ei mișcă. Se aerisesc, se plimbă, joacă fotbal, șeptică, pocher, pun lumea la cale. Merg la Club, la spectacole sau la făcut artă. Merg la Regina-Mamă, comandantul închisorii, Carmen Mihail, să se plângă. Merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mult timp, poate stau toată viața acolo unde mă duc eu acolo. Am lucrare mare. Ce fac, iau lighianul și-l îndoi, iau parul și o termin. Mă scol pe la ora două și zic pune și tu de mâncare. Era țeapănă. O duc în fundul grădinii, la vreo sută și ceva de metri, pe unde se aruncă cocenii, vitele și i-am dat foc și așteptam să vină dintr-ai mei. A venit mama. Îi arsese piciorul drept, de la genunchi în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
În fața lor stăteau în picioare, agățate de bara de sus, două fete, aparent eleve de liceu, care se întorceau de la un concert ce avusese loc în sala Hibiya. Încă sub vraja muzicii, discutau entuziasmate despre pianist. Gaston părea stânjenit. Stătea țeapăn, cu mâinile pe genunchi. Takamori și-a amintit de seara în care a plecat Gaston de la casa lor din Kyōdō. Era o noapte asemănătoare cu aceasta, cu o mulțime de stele argintii pe cerul senin. Takamori avea în fața ochilor imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
plasei și l-a salutat pe fiecare câine în parte. Le-a vorbit blând și i-a mângâiat. Când a ajuns în colțul țarcului, se opri brusc și privi fix înainte. Pe o rogojină de paie zăceau doi câini, deja țepeni. Muriseră. Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de tuse, pe strada udă de ploaie din Sanya? Lătratul jalnic al câinilor de la ecarisaj i-a prevestit, probabil, același sfârșit și pentru Endō. Era sortit aceluiași destin. Nu peste multă vreme, avea să fie, ca și Napoleon, un cadavru țeapăn, expus privirilor oamenilor. Gaston a încercat să-i explice lui Tomoe toate acestea, dar nu a reușit cu japoneza lui săracă. — Deci ești absolut hotărât să pleci? — Da. Endō-san este prieten mie... ca și Napoleon. — Ai auzit ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Am spus că sunt de acord dacă-mi oferi o masă. La ora cinci Tomoe a pus husa pe mașina de scris și s-a dus la oglindă ca să-și împrospăteze machiajul. Când a ieșit, Ōkuma o aștepta pe coridor, țeapăn ca un băț de chibrit. — Tomoe, nu ai vrea să mergem la un film? Am două bilete la Furtuna. — Mulțumesc, dar mai am o întâlnire astăzi, răspunse ea politicos. Poate altă dată. S-a descotorosit ușor de el și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
el. Și râdea iar. "Abjură și declară că sunt frumos." Apoi a început să-și învîrtă capul ca o morișcă. "Galilei, așa se învîrte pămîntul? Uită-te bine și spune-le pe urmă tuturor că gâtul meu e atât de țeapăn încît numai un imbecil ar putea să creadă că mi se învîrtește capul." Ultimele cuvinte i s-au înecat în scuipat și în hohote deșucheate... ― Și nu te dezgustă faptul că în fiecare noapte trebuie s-o iei de la capăt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o singură lovitură? Am fost întâmpinat cu gesturi de batjocură în timp ce Flaviano pălise la față. A încercat să se adreseze împăratului, dar acesta a curmat printr-un gest brusc orice fel de intervenție. L-am văzut făcându-se dintr-odată țeapăn pe picioare, în așteptarea loviturii. M-am postat în spate și i-am altoit o lovitură pe buci cât am putut de tare. Ca și cum ar fi primit un șut puternic în fund, a căzut jos, și fața i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înțeles după expresia feței mele că situația nu era cea dorită de el. A alergat spre car, a tras coviltirele și a strigat la mine amenințător: - Unde este soția mea? I-am relatat cuvintele Gailei, și fața lui a devenit țeapănă și cruntă. A poruncit curții să se retragă, nefiind nevoie de alte explicații. Retrăgându-se în odăile sale, împodobite ca pentru prima noapte a nunții, Rotari nu a reușit să se mai stăpânească. Mânia lui se revărsa peste mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
obosită, dragostea mea minunată, arată-te la fereastră. Arată-te la fereastră, coboară, sunt aici, sunt mereu aici, hai să vorbim, trebuie neapărat să vorbim În noaptea asta. a doua oră — Totul e filozofie, decretă bărbatul pistruiat, cu părul roșu, țeapăn În umbra oblonului de tablă tras peste intrarea unei săli ce părea a fi un club sau o magazie. Un bărbat fără vârstă, cu trăsături nedefinite, sumare, ca ale unui fetus, pe care Elio avea impresia că-l cunoaște de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doar Întunericul. Și un singur lucru de făcut. Pânza era ca o tablă neagră pe care luceau, albe, doar pielea diafană a copilului și chipul obosit al mamei sale. Elio Își ridică privirea. Îl observă pe șeful escortei sale, plictisit - țeapăn lângă balustradă. Se ridică grăbit, regretând că se lăsase surprins Într-un asemenea moment de slăbiciune. Își Îndreptă pantalonii și-și scutură mătreața care-i căzuse peste pulover. Se Întoarse și se Îndreptă spre ieșire. — Onorabile, Îl strigă Antonio, ajungându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sale supraîncărcate și pentru comentariile sale la Codul Civil - atât de alambicate, Încât păreau scrise În turcă. Ferrante vorbea cu o altă docentă și, pentru câteva minute, nici măcar nu-și dădu seama că studentul aștepta răbdător să-i vină rândul, țeapăn pe scaun, Într-o postură de supusă răbdare. Când Îl văzu, nici nu-l băgă În seamă. Avea altceva mai bun de făcut. Zero interceptă câteva frânturi de conversație. Nu se refereau la dreptul penal. Profesorul Ferrante și femeia Începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să permită niciodată micuței să-i spună bunică, deoarece era o surpriză cam amăruie să fie deja bunică la patruzeci și cinci de ani (avea aproape șaizeci). Era acolo și tatăl ei, un slăbănog cu părul de un negru suspect, țeapăn, Într-un costum ivoriu, extrem de scump: un consul de o prostie cutremurătoare, venit În permisie din Malaysia. Mai era și un stol gălăgios de prietene, femei tinere și drăguțe, frumos Îmbrăcate și ciripitoare, care Încercau să o liniștească pe tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gardienii publici nu treceau pe acolo și n-ar fi amendat pe proprietarul vreuneia dintre acele berline care aveau pe parbriz autocolante pline de steme și insigne cu numele societăților și asociațiilor provinciale sau regionale, sau chiar de stat. Portarul țeapăn În uniformă care păzea intrarea Închisă ermetic refuză să-l lase pe Antonio să urce: nu avea invitație. El protestă spunând că venise să-și ia fiul. Portarul Îl măsură din cap până În picioare și nu-i păru posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un prinț. — Nu, sunt mama ei, eu am născut-o, că nici nu voia să iasă, mi-au tras-o afară cu forcepsul, m-a luat o hemoragie că era să crăp, Îi explică Olimpia tânărului aceluia gentil care rămăsese țeapăn pe palierul Întunecat, cu o privire timidă În spatele lentilelor rotunde ale ochelarilor. Toți mă Întrebă dacă suntem surori, aceiași ochi, aceeași gură, aceleași ț... mă scuzați pentru intimitatea asta, ca două picături de apă, Își dădu drumul Olimpia. Fericită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă abandonai orice constrângere și te mișcai la fel ca toți ceilalți. Acolo unde toți sunt ridicoli, cine nu dansează este cel mai ridicol. Maja nu dansă. O lege nescrisă interzicea dansul celor trecuți de treizeci de ani. Rămase impecabilă, țeapănă pe picioare, În timp ce În jurul ei, contururi și umbre se legănau, săltau, se dezlănțuiau. Era puțină lumină și Între corpurile acelea nu-l recunoscu pe cel al lui Aris. Aris se făcuse În ultimii ani din ce În ce mai slab, mai plăpând, aproape inconsistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
anunțată toată lumea. Urma să vină Culturalul să filmeze, iar informația era deja dată pe Mediafax. Pe la prânz, Andrei trecuse pe la terasa Gropii. Salutase amabil în stânga și în dreapta, zâmbind cu obrazul stâng la înaintare și rulându-și alene șuvița pe după urechea țeapănă. Apoi se îndreptase cu brațele deschise spre Florentina Bârză, o femeia ca un cocoloș de unt: - Flori, dragă, nu te-am mai văzut de-un veac, arăți superb, ce-ai făcut de arăți atât de bine? Flori se ridicase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
oprit-o. M-am întors, cu gândul să mă duc înapoi la Salem. Însă mamele mele m-au luat pe sus, iar eu eram prea slăbită ca să mă opun. Mi-au dat jos păturile și rochia, care erau negre și țepene de la sângele lui Shalem. M-au spălat și m-au dat cu ulei și mi-au pieptenat părul. Mi-au pus mâncare pe buze, dar n-am mâncat. M-au întins pe o pătură, dar n-am dormit. În restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la mine fix, eu i-am zis, săru’ mâna bunico, ia te uită, tu ești, a întrebat ea, de parcă nu m-ar fi recunoscut, după care mi-a spus repede, vino-ncoa, nepoțele, și mi-a întins mâna, o ținea țeapănă, ca-n filme, când femeile își întind mâna să le fie sărutată, nu știam ce să fac, m-am dus la ea, i-am apucat-o cu dreapta, cum am văzut în filme, iar când m-am aplecat asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să las pistolul în jos și apoi să țintesc încă o dată, iar eu i-am țintit din nou capul, și atunci bunicul s-a așezat în spatele meu, corectându-mi poziția și spunându-mi să nu-mi țin brațul atât de țeapăn, și stropitoarea s-o țintesc, pentru că nu se îndreaptă arma spre o ființă umană decât dacă avem de gând s-o ucidem, iar eu am vrut să-i spun că asta e doar o statuie, dar până la urmă, fără o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce dracu’! Asta e treaba voastră de polițai, n-aveți decît s-o faceți! Trebuie cumva ca toată lumea să fie lichidată la Lands’en ca să descoperiți cine e vinovatul? Strigătele lui o alertară pe Armelle care, de ceasuri Întregi, stătea țeapănă pe scaun, la intrare. Un observator atent ar fi notat că, În pofida calmului aparent, Își mușca discret interiorul obrazului, Își fărîmița nervoasă lacul de pe unghii, marcîndu-și astfel neliniștea. Își scoase mobilul și formă cu precizie numărul de telefon al prietenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În orbite părerau mai puțin albaștri, o barbă blondă Îi năpădise obrazul și bărbia, dar totuși zîmbea. Cu zîmbetul acela de lup de mare care o făcuse pe Marie să se topească Încă de cînd era o puștoaică. Acum stătea țeapănă Între părinții ei, simțind o dorință violentă de a fugi de mascarada aceea prea bine orchestrată. Cu toatea astea, nu se clinti. Știa că Lucas era undeva, acolo, nu avea decît să Întoarcă spre el capul. Tocmai se pregătea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puternicei dezaprobări pe care o resimțea În fața hotărîrii lui Lucas de a-l lăsa liber. Fără ca ea să aibă reflexul de a se apăra, Ryan Îi luă mîna și se Înclină ca pentru a i-o săruta, apoi, cu mersul țeapăn din pricina durerii și epuizării, ieși urmat de jandarm. - Ești convins că este vinovat și-l lași să plece? se răzvrăti ea imediat după plecarea lui. - Vezi cumva o altă soluție? Demonstrația lui era de o abilitate diabolică. Fără o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]