10,571 matches
-
alimentația reprezenta mai mult de 90% din totalul cheltuielilor de consum ale britanicilor, în 1855 ea nu mai constituie decât două treimi; în aceeași perioadă de timp, cheltuielile alocate îmbrăcămintei se dublează. între 1800 și 1855, prețul de cost al țesăturilor din bumbac englezești a scăzut de cinci ori, în vreme ce producția a crescut de 50 de ori. Produsele pe bază de bumbac, ce nu reprezentau decât o treime din exporturile englezești în 1800, ajung la 50% în 1855. Munca în industrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ai un corp frumos trebuie să-l pui în evidență la maximum, iar un pantof elegant pe un picior mic nu l-a împiedicat niciodată pe un editor să-ți publice „materialul“. Altele însă socoteau această atitudine frivolă și purtau „țesături decorative“ și bijuterii primitive. Bărbații nu erau decât rareori excentrici. În înfățișarea lor încercau să arate cât mai puțin a scriitori. Doreau să fie luați drept oameni practici și ar fi putut trece oriunde drept funcționari superiori ai unei firme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
carne și oase nu are garanția de a afla ceva care să sugereze tărâmurile aurite ale fanteziei mai mult decât apropierea de Tahiti. Insula geamănă, Murea, se înfățișează privirilor în splendoarea ei stâncoasă ridicându-se misterios din marea pustie ca țesătura eterică pe care o creează o baghetă magică. Cu conturul ei colțuros seamănă cu insula Montserrat din Antile și parcă-ți închipui că acolo niște cavaleri polinezieni păzesc, cu rituri stranii, mistere pe care nu-i legiuit ca oamenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Împiedicând intrarea către altar. Înapoia lespezii simple de marmură, un prag delimita perimetrul corului, acoperind asemenea unor culise vederea către absidă. Dincolo de lanț, lângă altar, fusese așezată o ladă din lemn, Înaltă aproape cât statura unui om, acoperită cu o țesătură de lână albă, brodată cu o cruce roșie În relief. Dante avea senzația că mai văzuse acel obiect straniu. Încerca să Își amintească, dar fu Împins spre barieră de un ghiont primit În spate. Lângă el Își croise drum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a călugărului războinic, cu umerii săi largi de luptător, statura impunătoare și mai cu seamă poziția semeață a cuiva care vine mai curând să sfideze decât să ceară. Fără a slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le văzuse la predicatorii itineranți. Apoi deschise canaturile. În interior, pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată, cufărul cel miraculos. Dante era nedumerit. Dar nu se simțea deloc prins Într-o prostească stupefacție, precum mulțimea extatică din jurul lui. Văzuse de atâtea ori pe la bâlciuri ființe diforme, ciuntite, aparent niște insulte față de viața Însăși. Trebuia să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sunt hainele? Cecco se uită și el În jur. Într-un colț al Încăperii, Într-un coș de răchită, erau niște haine Îngrămădite la Întâmplare, murdare de sânge. Dante se apropie repede, apucându-se să le examineze. În timp ce verifica grijuliu țesătura, simți ceva moale Într-un buzunar interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din urmă, cu un pocnet, una din verigi cedă. Priorul scoase lanțul cu repeziciune și apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată nepăzită nici măcar Într-un spațiu protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată nepăzită nici măcar Într-un spațiu protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi năvălea pe nări. Un freamăt Îl scutură. Urcată la locul ei, Amara se lăsase pe micul spătar. Vălul se coborâse, dezvăluindu-i chipul de alabastru, care părea Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o plinătate nebănuită. Dante era fascinat de mlădierea șoldurilor ei, de gambele lungi și nervoase, de gura Întredeschisă, În care o picătură de salivă lucea slab la colțul buzelor. Dante Își trase brusc Înapoi mâna ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se petreceau Întâlniri, se țeseau relații indecente, se pervertea trupul pe care Natura și-l ridicase ca templu al său. - Mda, se pare că numele orașului nostru e tot mai cunoscut În lume și pentru asta, nu doar pentru calitatea țesăturilor. - Dar nu sunt toți florentini, dimpotrivă, replică Menico. La Ceccherino, majoritatea sunt străini și continuă să sosească În pâlcuri. Brusc, Dante deveni atent. - Cine sunt? De unde vin? Ce face straja de cartier? - Ce vrei să facă? E o rușine numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
serveau la expunerea unor părți din trup de regulă ascunse vederii. Vestele lor erau și ele după măsura obișnuită, lungi atât cât să acopere legătura nădragilor și nu scurte, ca ale celorlalți, care Își exhibau zona inghinală, abia ascunse de țesătură. Fețele lor nu prezentau nici unul din semnele perversiunii mai mult sau mai puțin vizibile care marcau chipurile celorlalți mușterii. Însă ceva din gesturile lor, mai mult decât din cuvinte, care nu ajungeau până la urechile poetului, Îi sugera acestuia că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din nou prin somn, Întinzându-și picioarele cu o mișcare voluptuoasă. Pentru prima oară, avea dinaintea ochilor Întreaga splendoare a acelui trup, până atunci doar ghicit pe sub veșminte. Se apropie Încetișor până când atinse patul. Lumina pâlpâitoare a lumânării parcă Însuflețea țesătura ușoară. Fremătând, Întinse o mână și Îi descoperi Încet trupul. Amara Îi apăru cu strălucirea unei statui de fildeș. Simți cum o flacără i se aprindea În piept, iar răsuflarea Îi devenea tot mai grăbită. Cu o altă mișcare, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și buzele subțiri Îi accentuau Înfățișarea felină. Purta o tunică ușoară care Îi Înfășura trupul uscățiv, cu șolduri Înguste și umeri largi, ca ale unui adolescent. Continua să se țină lângă perete, cu trupul arcuit, cu sânul ridicat, deasupra căruia țesătura hainei stătea ușor Întinsă. - Nu mă atinge, repetă ea cu mâna Întinsă, ca pentru a stabili un hotar Între ei doi, după care făcu ochii roată, oprindu-i asupra hârtiilor Împrăștiate. Iarăși vorbe. Asta știi tu să faci. Să Înșiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru că aude niște pași În spate și Întoarse capul. Ceva Întunecat Îl Învălui, orbindu-l. Pentru o clipă, simți un miros acru de mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
San Lorenzo. Glasul i se umpluse de durere. - Și respectați-le, căci sfârșitul i-a fost mai cumplit decât vina. Cât despre ce ați văzut, să uitați totul. Bonatti rămăsese deoparte. De cum fură singuri, cu mâna tremurând de emoție, Înlătură țesătura grea de fetru care acoperea una din plăci, iar apoi Își trecu degetele peste suprafața Înghețată, ca un orb care Își căuta prin pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ochilor, mii de nopți m-am coborât În beznă purtându-l cu mine. N-avem nevoie de hârtia aceea imundă. Pune aici prima oglindă! Dintr-un colț, trupul lui Arrigo, Învelit În lințoliu, parcă le observa mișcările. O margine a țesăturii alunecase, descoperindu-i fața. Era drept să se afle acolo, se gândi Dante. Încă nu trecuseră două ceasuri de la moartea lui, iar sufletul Îi rătăcea la hotarele Împărăției umbrelor. Încă putea vedea. Una câte una, cele opt plăci fură rezemate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să aducă mai mulți bani patronului lor. În dreapta parcului lenevește un râu îngust și sinuos, Guerlante, al cărui nume spune multe despre cursul său încetinit, cu vârtejuri și flori de nufăr. Apa inundă totul. Parcul Castelului e ca o mare țesătură îmbibată. Ierburile cresc fără încetare. Un loc făcut să atragă răul. E ceea ce i s-a întâmplat lui Clălis Destinat: totul s-a terminat în trei săptămâni, între prima vizită a doctorului și ultima lopată a lui Ostrane, groparul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cântecel, foarte mișcător și naiv, care i-a smuls lacrimi. Consiliul municipal i-a dăruit o punguță pentru tutun și o pereche de mănuși de oraș. Mă întreb ce-o fi făcut cu acele mănuși de culoarea somonului, dintr-o țesătură delicată, pe care le-a scos dintr-o cutie de piele și dintr-o învelitoare de mătase, înainte de a se uita la ele fără să-i vină a crede. Nu știu ce s-a ales de Fracasse: a murit, a rămas schilod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la stânga și la dreapta, pași care o conduseră la pupitrele pe care încă tronau caiete și penițe. Se aplecă peste unul din caiete, citi pagina scrisă și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cald, că trecusem linia invizibilă pe care noi, cei din oraș, o trasasem pe pământ și în mințile noastre. Am ridicat ochii și am văzut-o. Era așezată fără nici un fel de ceremonie în iarba deasă, presărată cu margarete, iar țesătura deschisă la culoare a rochiei învolburate în jurul taliei m-a dus cu gândul la unele dejunuri în iarbă din picturi. Pajiștea și florile ce o-mpodobeau păreau create special pentru ea. Vântul îi răsfira din când în când buclele înspumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de unt, doar o farfurie goală de zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și țesături englezești. Nici dacă i-am fi turnat în cap o găleată cu bălegar nu ar fi fost atât de uimit. Doctorul Lucy s-a apropiat de Lysia. Nu a făcut mare lucru. Ce mai era de făcut, de altfel? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Destinat nu avea nimic în comun toate cele pe care le văzusem. Patul era mic, strâmt, făcut pentru o singură persoană și de o simplitate de călugăr: un cadru din fier, o saltea, fără ornamente. Nimic. Pereții erau tapetați cu țesături cenușii, fără tablouri, fără decorațiuni de vreun fel. Aproape de pat, o masă mică pe care era așezat un crucifix. La piciorul patului, necesarul pentru toaletă, o cană și un vas. De partea cealaltă, un scaun înalt. În fața patului, un birouaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dezghețului și a stelelor. Stranii băltoace, pline de ochii multor oameni, Încărcate de viața adusă pe aripile liniștii... O, eram tânăr, fiindcă mă puteam Întoarce iar la tine, cea mai finită și mai frumoasă, și puteam să gust iar din țesătura viselor pe jumătate memorate, dulce și nouă pe buzele tale. Exista ceva aromat În aerul de miez de noapte... Liniștea era moartă și zgomotul Încă nu se deșteptase... Viața pocnea ca gheața! ...O notă sclipitoare și iată-te În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de nepătruns pentru ceilalți, sunt coincidențe care îmi luminează mintea, sunt cuvinte, zâmbete, gesturi. Toate se adună și mă îndeamnă și mă cheamă, iar eu le simt, le văd, știu că apar doar pentru mine, știu că fac parte din țesătura care s-a declanșat pentru că altfel nu se poate, dar mă prefac că nu-mi dau seama, am nevoie de mai multe certitudini, iar ele vin, căci mecanismul a fost pus în mișcare și nu-l mai poate opri nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]