1,703 matches
-
silabă cu silabă, buchisind-o literă cu literă, oprindu-se de fiecare dată cu un rând mai departe decât în lectura perecdentă pentru a o relua de la început. E ca și cum ar fi avansat cu o sută de pași de broască țestoasă și ar fi dat îndărăt cu nouăzeci și nouă, avansând din nou și reîntorcându-se proporțional și mereu cu spaima ultimului pas. Cuvintele pe care le-aș fi pus în gura lui Jugo de la Raza al meu, și anume: că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Unde ești, Efraim? Unde e partea ariană? Și dacă Îi e frig, de ce Îi e? Îl trezi atingerea unei mâini grele și calde. Deschise ochii și văzu mâna brună a tatălui său odihnindu-se pe piciorul lui, ca o broască țestoasă. Era o mână Îmbătrânită, bătătorită, cu unghii Îngălbenite, acoperită de ridicături și adâncituri, străbătută de vase de sânge Închise la culoare, cu pete de pigment printre smocuri de păr rar. O clipă fu cuprins de panică, Însă imediat Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chiar să le aloce o sumă lunară modestă În primii cinci ani de căsătorie. Din momentul acela numele lui Fima Încetă să mai fie ținta bârfelor din Ierusalim. Aventurile sale luaseră sfârșit. Anul țapului se Încheiase și Începeau anii broaștei țestoase. Totuși nu se mai Întoarse la universitate decât pentru a-i oferi câteva idei lui Țvi Kropotkin, care trecuse fără oprire de la master la doctorat și scrisese deja o grămadă de articole și cărți de istorie. În 1962, În urma insistențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și plin de Încredere. Se Întâmpla ca străinii din autobuz să descopere o oarecare asemănare Între copil și Fima, În forma bărbiei, a frunții sau poate În felul de-a merge. Primăvara trecută, Dimi ceruse voie să crească două broaște țestoase și câțiva viermi de mătase Într-un mic spațiu de depozitare pe care Fima și Ted Îl goliseră pe terasa de serviciu a apartamentului dezordonat din Kiriat Yovel. Și cu toate că Fima trecea În ochii celorlalți și chiar În ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
uituc și un zăpăcit irecuperabil, nu se Întâmplă nici măcar o dată În cursul verii să uite să curețe, să hrănească și să căptușească bine cu frunze ceea ce numea „cutia noastră cu viermi“. Dar acum, iarna, viermii de mătase muriseră, iar broaștele țestoase fuseseră eliberate acolo unde Ierusalimul se termină brusc și Începe sălbăticia pietroasă. 4 Speranțe de-a deschide un capitol nou Intrarea În clinica particulară din cartierul Kiriat Șmuel se făcea prin curtea din spate, pe o potecă pavată cu piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toată greutatea, fără să Înceteze s-o sărute pe obraji, șoptind În continuare rugăminți și scuze bâlbâite. Când ea se Înduplecă În cele din urmă și spuse: Bine, hai, organul său se ofili brusc. Se retrase În ascunzătoare ca o țestoasă În carapace. Însă nu Încetă s-o sărute și s-o mângâie și să se scuze invocând oboseala; noaptea trecută visase urât, În seara asta Ted Îl dăduse afară după ce Îl făcuse să bea brandy, iar acum whisky-ul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ceva. Întrebă: —Spune, Fima, nu-i așa că ai nevoie de un copil? N-ai vrea să plecăm Împreună În insulele Galápagos, să ne construim acolo o cabană din crengi? Să pescuim pește și scoici? Să creștem legume? Să urmărim broaștele țestoase care trăiesc acolo câte o mie de ani? Cum mi-ai povestit tu odată? Fima Își zise: Uite că o luăm de la capăt, cu dorul de partea ariană. Sau de Karla. Îl ridică pe Dimi În brațe și Îl duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la capăt, cu dorul de partea ariană. Sau de Karla. Îl ridică pe Dimi În brațe și Îl duse În camera lui. Îl dezbrăcă și Îi puse pijamaua. În insulele Galápagos nu există iarnă. Primăvara domnește acolo mereu. Și broaștele țestoase trăiesc o mie de ani și ajung mari cât masa asta, pentru că nu vânează, nu visează și nu fac nici un zgomot. Ca și cum totul ar fi limpede și frumos. Luă din nou copilul În brațe și Îl duse În baie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
luară la Întrecere cine termină primul. Fima murmura fără Întrerupere cuvinte de consolare pe care nici măcar el Însuși nu le auzea: Nu-i nimic, băiețel, ploaia va trece, iarna va trece și primăvara va trece, noi vom dormi ca broaștele țestoase, apoi ne vom trezi și vom planta zarzavaturi, după aceea vom fi buni și ai să vezi ce bine o să ne fie. Cu toate consolările, amândoi erau gata să izbucnească În lacrimi. Nu puteau să se dezlipească unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dimi și cu el ținuseră viermii. Acum acestea emanau un miros greu, acru, de rumeguș umed, amestecat cu resturi alimentare putrezite, morcovi, felii de castravete și foi de varză și salată verde. La Începutul iernii Dimi hotărâse să elibereze broaștele țestoase, gândacii și melcii pe care Îi culeseseră Împreună din vadi. Și unde era zăpada de noaptea trecută? Parcă n-ar fi existat niciodată. Dispăruse fără urmă. Dar dealurile golașe din sudul Ierusalimului păreau purificate, ca spălate de râuri albastre, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pescuiască Încet cu lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel cu safir. Mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asta, Își mai turnă puțin coniac și se Îndulci cu Încă o bomboană de ciocolată, găsi Într-un sertar uitat o tabacheră din argint, plină cu perle și pietre semiprețioase, iar printre ele descoperi deodată pieptănul din carapace de broască țestoasă pe care mama sa obișnuia să-l poarte În părul ei blond, la ceafă. Doar căciulița croșetată albastră, de bebeluș, cu moțul de lână cusut pe ea nu se zărea nicăieri. Cada din baie era susținută de labe de leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mării în casa hrăpărețului, căci lacomul va fi silit să renunțe la prisos. El nu va mai avea patruzeci de pâini pe fiecare zi, în timp ce patruzeci de flămânziți aleargă zadarnic după o singură pâine. Granițele vor fi spulberate și broasca țestoasă a specificului național va scoate capul și mai mult de sub carapacea ei, pentru ca sabia ascuțită a omului de după mine, să i-l poată reteza. Catedralele vor rămâne pe loc. Ele nu vor mai fi niciodată ținta bateriilor de tragere. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cancel. Această indulgență de neînțeles nu s-a bucurat de sprijinul necondiționat al lui Tai An, care era zi și noapte preceptorul și maestrul Întru magie al acestei Madame. Ce mai, trecătorul meu paradis nu a atins vârsta broaștei, nici țestoase, nici râioase. Credincioasă intereselor magului, Madame Hsin s-a consacrat lingușirii lui Nemirovsky, pentru ca fericirea acestuia să atingă perfecțiunea, iar numărul mobilelor procreate să-l Întreacă pe cel al permutărilor unei persoane În jurul câtorva mese. În lupta cu greața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
osu, domne, da cu fruntea-n cer. A zis adio la drumu dă fer și nu ieșea din coteț nici pentru un șpațir până la cele mai asortate cătune de primprejur. D-atunci i-a rămas dulce polecra dă Neica Broscoiu țestos Veteran, ca aluzie, să știi și domnia ta, că nu ieșea nicicând și iera greu să dai nas În nas cu iel la magazia dă furajuri Buratti, dacă nu la crescătoria de pasăret Reynoso. N-a vrut deloc să ție-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a se diversifica pe loc În peperina și boldo. Și toate astea, fără ca vreo vorbă să fie mai presus decât alta și fără ca furia să ne deformeze chipul. Ce armonie, ce inepuizabilă lecție de integrare! Cred că tu pari o țestoasă și mâine mă vor lua drept un galápago etcetera, etcaetera! În zadar am trece sub tăcere faptul că această maiestasă panoramă e tulburată, măcar periferic, de loviturile oarbe ale unor Aristarhi. Cum se Întâmplă Îndeobște, opoziția dă de-a dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simț al derizoriului, mixat cu sunete de flaut și gingășie de imigrant, rezultatul fiind acela că privitorul nu adoarme. Ba, dimpotrivă, aproape că participă, mai ales la scena antologică de la masă. Cei patru stau la masă, Încearcă să mănînce, broscuțele țestoase ale lui Lili merg printre farfurii, Faye mărturisește că vrea să plece În Papua, Noua Guinee, Vincent declamă un rol, Johnny se uită la Faye cu ochi dilatați de Îndrăgostit, Lili amenință că dacă maică-sa nu-ncetează să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Încheieturile, acolo unde ieșeau din mînecile lungi și voluminoase, erau palide, ca de ceară. Avea o fața subțire ca de fantomă, iar dinții Îi erau pătați de tutun. Purta o pereche de ochelari cu rame din carapace de broască țestoasă. Kay Împărți un rînd, și-l urmări cum Își filează cărțile delicat. Clătină din cap. De parcă te-ai prinde În joc cu moartea, zise ea. El Îi susținu privirea, Întinse o mînă și arătă cu degetul, apoi Îl răsuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe fundalul cerului Întunecat. — M-am uitat la ea În după-amiaza asta de pe Dealul Parlamentului, zise. Nu adăugă faptul că privise Încordată spre Mecklenburgh Square; o clipă ea Însăși uitase. Părea că se zărește În depărtare, dominînd Londra! Ca o țestoasă uriașă. Da, zise Julia. Părea că se cutremură. Nu prea sînt sigură că mă simt În largul meu aici. Toată lumea zice că-i recunoscătoare că n-au atins St Paul’s - dar, nu știu, pe mine mă trec fiorii. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu cred că-ți dorești să fi fost bombardată? Îi zise Helen uitîndu-se la ea. — Aș prefera să fie ea bombardată și nu o familie din Croydon sau Bethnal Green. În tot acest timp stă aici, nu, nu ca o țestoasă, ca un drapel al Angliei sau ca fraza aceea a lui Churchill, „Anglia poate suporta“, sau chestii de genul ăsta care arată că-i bine că războiul continuă. — Totuși, e bine, nu-i așa? Întrebă Helen Încet. În sensul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
an sau doi, oamenii or să Înceapă să uite că au existat. Deschise ochii și Înghiți, apoi Își schimbă poziția mîinii din nou. Duncan observă picături de sudoare pe degetele lui; vedea semnele lăsate pe mînerul din carapace de broască țestoasă. Nu vroia ca Alec s-o facă În acel moment. Toată afacerea o luase prea repede la vale, și iarăși Își dori ca taică-său să se trezească și să-i oprească. Ce rost mai avea să ai un tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strănepoate ale imperiului care sfârșesc prin a fi mai englezoaice decât englezii, cu gesturi curtenitoare și delicate și gramatică impecabilă. Cu niște ochi superbi În formă de frunză, care privesc calm prin ochelarii cu ramă de culoarea carapacei de broască țestoasă și o siguranță de sine de pisică, Momo Gumeratne este atât de drăguță, Încât ar trebui să intre În Square Mile1 numai Însoțită de o gardă de corp Înarmată. Stagiarii mă privesc la rândul lor cu admirație. Mă Întreb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ras. Jill nu l-ar fi lăsat niciodată să iasă din casă În asemenea hal. — Ah, da. Cred că o să fie ceva feroce și cu dinți pentru doamna și o specie pe cale de dispariție pentru mine. Poate o supă de țestoasă, sau despre cod se spunea că ar fi fost pescuit până la extincție de nenorociții ăia de spanioli? Kate, tu ce recomanzi? Încă mai râd când Robin Îmi spune: —Mă recăsătoresc, Kate. Și mi se pare că zgomotul din sală e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Baines și Cynthia Kirk n-or să priceapă nimic. Pe la șase după-amiază Julie, în plină criză de isterie, m-a sunat: —Doamne Dumnezeule! Tocmai am terminat cartea. Cum o să discutăm despre supraviețuirea a șase oameni numai cu sângele unei broaște țestoase, în timp ce-o să sorbim câte un Sea Breeze 1? țipă Julie. Iar așezarea la masă mă înnebunește. N-am unde s-o pun pe Jazz Connassey. S-a culcat cu toți soții și prietenii invitatelor. Mimi nu discută decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Îmi pare rău că au murit. A fost o tragedie. Rostise ultimele cuvinte fără emfază, pe acel ton pe care-l folosise cîndva cînd avea zece ani și intrase În casă din grădină să-mi spună că-i murise broasca țestoasă. Am știut că nu spunea adevărul. — Ăștia te duc diseară Înapoi la Malaga, i-am spus. O să te vizitez acolo cît de curînd. — Mă bucur Întotdeauna să te văd, Charles. (Reuși să-mi strîngă mîna Înainte ca polițistul să pășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]