2,211 matches
-
un răspuns la întrebarea tranșantă: “Avem sau nu destin?” Întrebare pretext pentru a evoca o întâmplare din trenul care o purta de la Horezu la Cluj. O femeie intră în vorbă cu ea și-i relatează despre niște predicții ale unei “țigănci de mătase” pe nume Malvina care-i întărește credința în soartă pentru că ceea ce-i ghicise ea se adeverește. După un timp, autoarei i se relevă alte întâmplări tot legate de destin, fapt ce-i întărește convingerea că omul își urmează
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
simțeam chiar atât de umilită! Până când, într-o zi, în timp ce spălam ferestre, ca de obicei, o aud vorbind la telefon din cealaltă cameră cu o prietenă: Nu pot veni acum, dragă, îi zicea celeilalte. O am aici la lucru pe țiganca aia din România și mi-e teamă să nu... După plecarea soției, Richter a căzut în patima băuturii. Nici până atunci nu fusese tocmai un abstinent, dar de atunci încolo a luat-o de-a binelea pe arătură. La casă
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
făcut și atunci am știut că cerul l-am învins, și am pășit din nou cărări de brumă, și am pășit din nou cărări de piatră, și am furat umbra la lună, și am ascuns-o la mine în șatră, țiganca mea făcea mâncăruri bune și mămăligă la un pui de om, noi străbăteam întreaga lume și ne iubeam la umbra unui pom, acuma toamna a venit prin vii, amestecată e cu iarna peste dealuri și brumărește într-una pe câmpii
TOAMNĂ NOMADĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374135_a_375464]
-
din spuză și jar e mult mai bună decât e progresu că are în ea inimă de țigan, mișto avilăn, bine ai plecat la casa pictată mai stau în târnaț arunc o privire apoi peste sat și-i spun la țigancă să-mi ghicească în zaț, din colț Porumbița se uită la mine fătuca frumoasă de șaisprezece ani, țiganca-mi ghicește, în cuvinte străine bani-i refuză, chiar dacă-s sărmani, mă îndrept spre mașină și dau ca să plec țiganii-mi urează
CASĂ CU SUFLET DE ŢÍGAN de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375521_a_376850]
-
mișto avilăn, bine ai plecat la casa pictată mai stau în târnaț arunc o privire apoi peste sat și-i spun la țigancă să-mi ghicească în zaț, din colț Porumbița se uită la mine fătuca frumoasă de șaisprezece ani, țiganca-mi ghicește, în cuvinte străine bani-i refuză, chiar dacă-s sărmani, mă îndrept spre mașină și dau ca să plec țiganii-mi urează să am drumul bun mă urc la volan precum un zevzec, pornesc în trombă, precum un nebun. Referință
CASĂ CU SUFLET DE ŢÍGAN de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375521_a_376850]
-
iubirea necondiționată, singura manifestare umană ce ne poate înnobila cu adevarat. Poate că acesta este și motivul principal pentru care am plecat din Olimpul lui Mircea Eliade, de la acea cetate a cunoașterii pe care ne-o înfățișează în nuvelă ”La țigănci”, sa calatoresc și să mă opresc mai apoi, fascinat, în lumea miturilor umanității în care am descoperit (a câtă oară?), printre altele, "Maitreyi", splendida ”monografie a tulburării” în care anumite amintiri ale autorului devin nemuritoare! Mai mult decât atât, cred
DESPRE POVESTEA UNEI IUBIRI MISTERIOASE ȘI INTERZISE. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375519_a_376848]
-
la început. Și într-o zi, numai ce o aude pe stăpâna casei la care lucra cu ziua vorbind într-o cameră alăturată cu o prietenă la telefon: Nu, dragă, nu pot pleca acum de acasă că e la mine țiganca aia din România și trebuie să aștept până termină!... Cea mai frumoasă încăpere a castelului era sala de recepții, al cărei paviment în formă de tablă de șah fusese refăcut. Dar nu se păstrau în interior decât o masă imensă
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
singură! Că am stat destul. Îi scandal mare cu țiganii, îi vorbi el ei, de parcă ea n-ar fi fost luată din șatră. Văd că te spălași, te pieptănași și te parfumași ca o doamnă. Este adevărat că nu ești țigancă?... Fata nu răspunse și cu privirea galeșă se uită în ochii lui, încercând să-i transmită îndurare și promisiunea ...că face orice! - Cum te cheamă? o întrebă jandarmul înmuiat sufletește de ființa plăpândă din cabina lui. - Marița! - Acesta-i numele
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
Vasile Popescu, om însurat cu nevastă și copii la Pitești, de unde venea, cotrobăia după tacâmuri prin chicinetă, dintr-o dată fu îmbunat de ideea renunțării la ceea ce avea în gând. „Sunt curve destule în port!” Adevărul aflat că fata nu-i țigancă și că-i spusese ce dorea îl făcură mai îngăduitor. „Era mai bine dacă ar fi fost țigancă. Vedeam și eu cum sunt la pat! C-am auzit că ard... nu alta!” își zise el în gând. Când se întoarse
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
o dată fu îmbunat de ideea renunțării la ceea ce avea în gând. „Sunt curve destule în port!” Adevărul aflat că fata nu-i țigancă și că-i spusese ce dorea îl făcură mai îngăduitor. „Era mai bine dacă ar fi fost țigancă. Vedeam și eu cum sunt la pat! C-am auzit că ard... nu alta!” își zise el în gând. Când se întoarse cu două căni și cu farfuriile și furculițele de trebuință rămase încremenit. O găsi pe Marița întinsă pe
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
eu îmi respectam subalternii și colegii de muncă, pentru că voiam să fiu respectat. La mina din Moldova Nouă Murgu venise împreună cu soția sa, de care spunea el, nu putea dormi noaptea. Era o femeie frumoasă și nu arăta a fi țigancă, dar nu voia să i se spună că e româncă. De unde venise Murgu lăsase câțiva copii care au rămas la casa lor de undeva prin regiunea Ploiești. Murgu ne spunea deschis că nu crede să-l apuce primăvara prin Moldova
MURGU CĂRĂMIDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372455_a_373784]
-
Alexander Hausvater; Zapo, în „Picnic pe câmpul de luptă” de Fernando Arrabal, regia Diana Manole; Băiatul, în „Carlo contra Carlo”, de Paul Ioachim, regia Horațiu Mălăele; Torres, în „A treia caravelă”, de Iosif Naghiu, regia Tudor Mărăscu; Gavrilescu, în „La țigănci”, după Mircea Eliade, regia Alexander Hausvater... După cum există actori, tot astfel există și spectatori. Iar dacă, de pildă există nonactori (exemple singuratice), în parte există și săli de spectacole cu multe locuri goale. Actori ca Ioan Batinaș nu numai că
IOAN BATINAŞ. BOLTA TEATRULUI, STREAŞINĂ NU PIEDESTAL... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372843_a_374172]
-
favorabile și m-am putut bucura mai mult de ele. De așa natură este toată perioadă de la teatrul „Un teatru”, unde am lucrat împreună cu prietenii actori și regizori în piese deosebite, așa după cum ar fi: „Un tramvai numit dorință”, „La țigănci”, „Livada de vișini", „The sunset limited", toate în regia Lui Andrei și Andreea Grosu. Pe urma „Hamlet” în regia lui Peter Kerek, și „Veghe" de Moris Panych în regia lui Dan Lacatușu. -Dar tu joci si la alte teatre, nu
INTERVIU CU ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371091_a_372420]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DEȘERTUL DE CATIFEA (24) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului 24. CÂND SE CONJUGĂ VERBUL A IUBI (lll) Deși brunetă sută la sută, Florica nu-i țigancă .Părul mioritic, se lasă mângâiat numai de vânt și de pânza albă ce-i mai domolește sălbăticia întunecată. Fața prelungă și măslinie pare desenată în jurul ochilor mici și iscoditori. Trupul îi este bine proporționat : șoldurile nedepășind linia armonioasă a coapselor
DEŞERTUL DE CATIFEA (24) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345846_a_347175]
-
al dansului pe care-l încinsese cu Mihai: Frunză verde baraboi, Durduleano, hăi! Vino și tu pe la noi Durduleano, hăi! Apoi o dădură-n cântece de șatră: Țiganii din Darabani, Taie aur și fac bani, Icușari și mahmudele Să fure țigănci cu ele, Țigăncușe frumușele... -Știi de ce te iubesc eu pe tine, măi Micherule? -De ce, conașule Mihai? -Fiindcă tu ești poporul, mă! -Adică prostimea! - glumi Micheru. -Fie și prostimea, dar în ce are ea mai bun în ea... Apoi tăcură
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
învăța ce să facă atunci când se întâlnesc singuri seara pe uliță. Ei nu-i convenea ce-i spunea Eleonora și nu l-a lăsat niciodată pe Bibicu s-o pupe, cu toate că țigănușul tot încerca. Doar nu o dată, le auzise pe țigăncile mai mari spunându-i lui Bibicu: „Mă, prostule, pune-o, mă, cu cracii în sus. Ce mai aștepți? Vrei să o pună alții înaintea ta?” Nu înțelegea ea despre ce este vorba, dar era sigură că nu-i plăcea să
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
referitoare la reprezentanții clasei politice românești, până la deținătorul demnității de președinte al țării, cauza este, evident, comportamentul acestora. În democrațiile consolidate, de exemplu, orice politician, cu atât mai mult un președinte, care și-ar permite să califice drept „găozar” sau „țigancă împuțită” un ziarist, dispare obligatoriu, imediat și definitiv din viața politică. În aceste democrații un personaj cu trecutul dezonorant și prezentul infracțional al actualului președinte român, ar fi demult după gratii. În România el este ales, reales și susținut în
PREŞLICHISM ŞI DISPREŢ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346376_a_347705]
-
când Valentin de la etajul 4 scotea bicicleta lui Gabi, fratele său mai mare care pleca de acasă la câte o întâlnire, și fiecare se plimba „o tură” în jurul cartierului, în schimbul unei gume „Tipi-Tip” cumpărate cu o zi înainte de la țigăncile cu fuste din piață sau făcând un adevărat troc cu borcanele de gem furate din camara mamei. Dana făcea și nu făcea parte din gașca noastră. Faptul că fratele ei era cu 11 ani mai mare ca ea, făcea ca
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
și dispărând din raza de acțiune a celor doi binefăcători voluntari ajunse, nu se știe cum, într-un orășel undeva în vestul acestui ciudat continent numit Europa. Stătea pe o bancă într-un parc în care nu erau câini, cerșetori, țigănci care-ți ghicesc ce ai în buzunare și nici aurolaci, zâmbind ca de obicei blând și inutil. Ce-i drept părea foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
io, dacă stau să mă gândesc bine, chiar mă bucur c-am scăpat de muncă... și de-o urâtă ca tine. Ptiu! Că urâtă mai ești! Cum nu te-am văzut io toată viața? Mi-oi fi făcut ceva cu țiganca aia de venea toată ziua după mălai. Uite, să-ți spun drept, dac-aș mai avea o viață, nu te-aș mai lua nici mort. Nici cum? Mă rog... nu te-aș mai lua nici cu țigancă, nici fără ea
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
făcut ceva cu țiganca aia de venea toată ziua după mălai. Uite, să-ți spun drept, dac-aș mai avea o viață, nu te-aș mai lua nici mort. Nici cum? Mă rog... nu te-aș mai lua nici cu țigancă, nici fără ea. Vezi, d-aia-i bine să moară omu’ - se mai deșteaptă și el oleacă. Nu era vorba-aia: „mai bine mai târziu, decât niciodată”? Ia te uită cine-a venit! Săru’mâna, părinte! Nu răspunzi, ai? Te-
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
primăvară iar. Colo sus, pe coșmelie, iese fum pe coș. Se scarpină pe chelie și tușește-un moș. "E mult mai frig ca-n februar!", se plâng doi vecini; Așteaptă-n haltă un marfar: s-au legat doi câini! O țigancă frumușică are-un braț de flori; Zice, ea, la o adică, ”îs de mărțișori!” Unul a ieșit din casă roșu ca un rac; Cu fular și în cămașă, că nu are frac! Altul, scoțând o țigară, zice cu năduf: Iar
„N-O SĂ ŢINĂ PÂN LA PAŞTE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345450_a_346779]
-
autorul idolatrizează trecutul. Imaginea Bucureștiului este descrisă sodomic, trivial plin de parveniți și ignoranți, cu străzi fără caldarâm, „ uliți strâmte, cu clădiri lipita una de alta”, maidane „pline de gunoaie și de mortăciuni” taverne scunde cu pământ pe jos, cu țigănci desculțe, Pena Corcoduța e beată moartă în droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile Orientului situat la începutul secolului al douăzecelea, unde balcanismul e la el acasă. În roman se întrepătrund realitatea cu visul, realizate cu ironie
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
uși silențios zgârie tăcerea cu gheare albastre îți călci la masa rotundă a singurătății rufele calde ferestrele se aburesc de albul rece umbli cu șiretul inimii dezlegat căutând un iglu perfect rotund că un ultim dans în zăpadă deschid bordeiul țigăncilor tot la a șaptea ușa nu mă iubi pe note grave tu legi și dezlegi/râzi și plângi după o partitură eronată îmi acordez pantofii cu modestia ta calmă plopii fără soț desenează un cer în semicercuri nu se poate
GLADIATORUL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376609_a_377938]
-
cum văzusem pe la Fălticeni. Meseriașii corturilor își vedeau de treburile lor, continuându-și concertul tablelor galvanizate și mai rar din aramă. Astfel toată Valea Ciofului era cuprinsă de un concert inedit. În șatră nimeni nu stătea degeaba, totul se mișca,. Țigăncile șatrei formau echipe de câte 3-4 persoane și începeau să umble pe la porțile gospodăriilor din sat. Ofereau spre vânzare așa zisele tingiri și cazane din tablă, fărașe, țesale și fel de fel de obiecte din tablă. Eu și alți copii
ŞATRA DIN VALEA CIOFULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373114_a_374443]