2,113 matches
-
Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri chinezi. Atît de slabi că erau aproape morți. Ședeau goi În urzicile lăsate la pămînt, cu o singură țiglă În mînă, ca o bucată dintr-un vas de cerșit. Alții urcau panta lină spre marginea aerodromului, cu coșuri de nuiele Încărcate cu pietre ținute la piept. Camionul se opri lîngă basculantă. Parapetul din spate căzu cu zgomot de lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În spatele lor, doctorul Ransome stătea la locul de descărcare Împreună cu doamna Hug și perechea de englezi. Discuta În contradictoriu cu un soldat japonez, care Îi făcea semn să se ducă spre pistă. Ținînd pușca Într-o mînă, soldatul luă o țiglă de pe locul de descărcare și i-o Întinse doctorului Ransome. Jim așteptă lîngă pietrele sfărîmate. Privi amurgul, de-a lungul suprafeței albe a pistei. Își aminti de iarba unduitoare de la aerodromul Hungjao și Încercă să-și Închipuie elicele avioanelor Brewster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de ciment era situată În diagonală pe Întinderea de iarbă, ajungînd pînă la baza pagodei. Jim putea vedea țevile tunurilor antiaeriene montate pe anticele trepte de piatră, și puternicele reflectoare de aterizare și antenele de radio fixate pe acoperișul de țiglă. Mai jos de pagodă erau hangarele și atelierele de reparații, fiecare păzite cu saci de nisip. CÎteva avioane de recunoaștere mai vechi și bombardiere modificate stăteau pe terasa de ciment, tot ce mai rămăsese din fosta armată aeriană invincibilă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
căii ferate. Ofițerii chinezi În elegante uniforme americane și căști de fier stăteau pe pod, cercetînd prin binocluri orașul și parcelele de legume. Cea mai apropiată dintre cele două canoniere trase o a doua ghiulea, care explodă printre acoperișurile cu țigle cenușii, aruncînd În sus o ploaie de moloz. Imediat se produse agitație. Ca albinele care fug dintr-un ghiveci de flori spart, sute de chinezi alergau din străduțele Înguste pe cîmpurile din jur. Pe cap țineau saltele și boccele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de beton și o luă prin iarbă, spre perimetrul sudic al aeroportului. Terenul se ridica spre delușoarele năpădite de buruieni, lăsate de lucrările inițiale de săpături, apoi coborî În valea unde camioanele japoneze Își lăsaseră cîndva Încărcătura de moloz și țigle de acoperiș. În ciuda urzicilor Înalte și a luminii fierbinți a soarelui de septembrie, valea părea plină de același praf cenușiu. Malurile canalului erau la fel de pale ca și apa dintr-un pîrÎu În care se spală morții. Carcasa crăpată a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
consta decât dintr-o casă țărănească într-o rână, și eu am aruncat o privire fugitivă, puțin rușinat, înspre fosta casă cu acoperiș de paie când coboram cu Felix până la ștrand. Era așezată între peri și meri, acoperișul, acum din țiglă, era mult lăsat și umbrea partea odinioară locuibilă, în spatele uneia dintre ferestre avea să lucreze tata. Și dacă pe vremuri răspunsesem mândru la întrebarea profesorului cu privire la profesia tatei, cum că era director, așa cum singur se recomanda, acum nu eram atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
porni cu mașina spre Brentwood: trebuia strîns cu ușa numitul Pierce Morehouse Patchett, fără cazier. E ciudat să găsești un asemenea nume În agenda unui pește. Gretna Green 1184: un conac mare, În stil colonial spaniol. Roz peste tot și țiglă din belșug. Parcă și urcă scara. Luminile de pe verandă se aprinseră, aruncînd o rază caldă asupra unui bărbat tolănit Într-un fotoliu. Omul se potrivea la Înfățișare cu datele fizice din dosarul de la Circulație și arăta mult mai tînăr decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la modul polifonic și cu adâncimi psihologice care așteaptă să fie explorate. Daniel Cristea-Enache Partea întâi Primul cerc Să începem: În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar acea clipă, ascultând și văzând toate acestea, și-a mai amintit că la celălalt incendiu fusese martor cu Domnița, în timpul uneia din lungile lor plimbări, și în acea clipă aproape toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pragul ușii-fereastră, înfiorându-se de răcoare, și nu de umbrele rămase în spatele ei, în spațiul întunecat, albăstrui al apartamentului, se străduia să nu privească într-o anumită direcție, către casele ascunse între arborii și vilele de dincolo de țuguiul imens de țiglă roșie pe care și-l luase drept reper, pe străzile cu nume de capitale occidentale. Printre acoperișuri, ziduri și frunziș se găsea casa în care locuise. N-o văzuse niciodată de la înălțimea apartamentului, dar știa că se află acolo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totul ca într-o beție, adică mergea înainte râzând, orice s-ar fi întâmplat. Era o beție trează și tristă. În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar acea clipă, ascultând și văzând toate acestea, și-a mai amintit că la celălalt incendiu fusese martor cu Domnița, în timpul uneia din lungile lor plimbări, și în acea clipă aproape toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Mioara, l-a luat cu mașina și au părăsit orașul. Autostrada se îndrepta spre Mont Blanc. Munții cu creste înzăpezite închideau orizontul în fața lor. Pajiști verzi, de o parte și de cealaltă, strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă roșie, albă, cenușie. Vaci bălțate păscând. Creste izbucnind dintre norii răzlețiți și firavi sau sclipind în soare. Pâlcuri de pădurici. Alte creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nu poți avea totul. Stăteau pe terasa reședinței Winshaw Towers, care dădea spre peluzele de gazon, spre grădini, spre micul lac și spre splendida întindere mlăștinoasă de dincolo de ea. După furtuna ieșise strălucitor soarele, deși peste tot erau copaci doborâți, țigle căzute și resturi măturate de vânt ca dovadă a efectelor sale. Era aproape miezul zilei; sfârșitul unei lungi și istovitoare dimineți în timpul căreia păreau să nu fi făcut altceva decât să dea declarații polițistului care mișunase prin casă de când Pheobe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
era la doar cincizeci de metri depărtare. Strada era semicirculară, Întretăiată de o fîșie de grădină, și bomba făcuse ravagii acolo. Un platan de nouă metri fusese făcut așchii; casele nu mai aveau ferestre și ușiile din față și nici țiglă, dar, altminteri erau intacte. Dar femeia și bărbatul fuseseră aruncați În aer. Bărbatul aterizase pe piatra unei zone Înguste din fața ferestrei de la subsol a uneia dintre case, iar femeia căzuse peste grilajul de la trotuar, fiind prinsă mai Întîi cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În timp ce Kay Îi Înfășura bandajul. Apoi puseră targa jos și Încercară să ridice corpul și să-l Întindă pe ea. Nu prea era loc, și În jur domnea o dezordine de nedescris: pămînt azvîrlit din grădină, ramuri din copac și țigle sparte. Începură să Îndepărteze mizeria cu piciorul, respirînd din ce În ce mai aspru În timp ce-o făceau, bodogănind și Înjurînd. Chiar așa, cînd numele lui Kay fu pronunțat În stradă - rostit insistent, fără să o cheme sau s-o strige cineva - ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai o casă mică, înseamnă că îți poți permite să o repari și să o întreții și singur. Dar dacă acoperișul tău are câteva mii de metri pătrați, ai nevoie de sprijin financiar de fiecare dată când se desprinde o țiglă. Ironia face ca un indicator maro să dezvăluie în același timp și lipsa banilor pentru repararea unui acoperiș, și o poziție socială înaltă. Deoarece, dacă nu ai bani suficienți să-ți repari acoperișul, înseamnă că ai un acoperiș imens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
stratul de cenușă care acoperea terenul de tenis, de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o terasă de marmură, acum presărată cu țigle și bucăți de lemn ars căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În anii ’20, după cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-și bage nimeni nasul prin probe, deși numai Dumnezeu știe ce-o mai fi rămas nears. Există o ușă laterală din terasă prin care putem să aruncăm o privire. E prea periculos să intrăm. Am pășit peste sfărîmăturile de țigle și pahare de vin. Intensitatea căldurii produsese o fisură În zigzag În zidul de piatră, cicatricea unui trăsnet care osîndise conacul pe rug. Hennessy m-a condus către o ușă de sticlă prinsă nesigur În toc, după ce fusese scoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu primul val de musafiri panicați către mașinile lor. Anthony Bevis, proprietarul galeriei Cabo D’Ora și prieten apropiat al lui Roger Sansom, a afirmat că Încercase să forțeze ușa de sticlă, dar că fusese nevoit să se retragă din cauza țiglelor acoperișului care explodau și săreau În toate părțile. Colin Dewhurst, directorul unei librării din Plaza Iglesias, Îl ajutase pe șoferul familiei Hollinger să care o scară din garaj, doar ca să apuce să-i vadă treptele din partea de sus molipsindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui, spuse Cabrera și arătă către baie. Se refugiase În jacuzzi, probabil ca să scape de flăcări. Am intrat cu toții În baie și am privit În jos la cada semicirculară plină cu apă ca smoala topită. Pe jos era plin de țigle din acoperiș, iar ceramica albastră de pe pereți avea dungi de fum, dar camera era aproape intactă - o sală de execuții Îmbrăcată În gresie și faianță. Mi-l imaginam pe vîrstnicul Hollinger, sculat din somn de flăcările care țîșneau din catargele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu olane vechi, drept podoabă pe la colțuri, capete roșii de leu, ornament având o coamă de lut ars și un rânjet perpetuu de ceramică. Doar atâta șterpelise și el de la naționalizarea efectuată de Partidul tovarășilor, când cu cenătuirea fabricii de țigle a lui Țailic Trau, ovreiul cu care goldăneștenii se împăcau bine, care le dădea de lucru și pe care ei îl furau cu sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
portiță care se închide, scârțâind, în tonuri pițigăiate, ca al unor glasuri de bătrâne clevetitoare. După ce, încă o dată și încă o dată, îl plesnește cu cele două bile albastre de safir, fata dispare, ca și acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui secol expirat îngălbenesc tot mai tare, privind-o printre aburii mâncării și prin pulberea zidurilor, care se prăbușesc în orele de program ale șantierului, dând o consistență brun-roșiatică atmosferei de pretutindeni, de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în câmpul său vizual. Lemnul bătrân al podelei scârțâie încet, tânguitor, parcă ar plânge. Arcuiește brațul și adună în el toată puterea trupului pentru momentul atacului. O secundă... două... acum! Exact în clipa saltului, prăbușirea bruscă a unui acoperiș de țiglă pe partea cealaltă a străzii, face pe amândoi să tresară. Neamțul întoarce capul și în clipa înfiorător de lungă înainte să cadă sub greutatea trupului vânjos, întrezărește privirea unor ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
0740630060, 0723185094, 0256/292312. Autorizat, execut zugrăveli casa scării, patru etaje, manoperă + materiale între 2 000-2 800 RON (20 000 000-28 000 000 lei vechi), oferim factură, calitate, seriozitate, garanție. Telefoane 0740630060, 0723185094, 0256/292312. Autorizat, execut reparații acoperișuri cu țiglă, oferim seriozitate, calitate, garanție. Telefoane 0740630060, 0723185094, 0256/292312. Executăm reparații la mașini automate de spălat, și la domiciliu. Constatare gratuită. Garanție un an. Telefoane 283028, 0722204146. Autorizat, execut hidroizolații, 16-18 lei/metru pătrat (160 000-180 000 lei/metru pătrat
Agenda2006-13-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284905_a_286234]