285,616 matches
-
tăceri și tăceri. Una e tăcerea gravă, conștientă, a artistului care în mod voluntar își direcționează talentul în zone mai potrivite cu momentul, și alta tăcerea provocată de călășul băgat nemilos în gură. Dar există momente - și acestea nu mai țin de pace sau de război - când artistul e mai important decât arta. Sunt momentele de ticăloșie umană, când artistul moare de foame sub privirile indiferente ale contemporanilor. Cu câteva, minime, excepții, artiștii români n-au fost și nu sunt oameni
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
însuși Mircea Eliade: "Adevăratul meu exil n-a fost plecarea din țară la Londra, în Portugalia sau la Paris. Nu. Adevăratul meu exil a fost plecarea mea din Europa, la Chicago". În chip rezonabil, Gabriel Stănescu acceptă ambele ipostaze, care țin de particularitățile individuale, ireductibile și a căror manifestare se cuvine îngăduită într-o atmosferă a libertății. Doar propaganda comunistă îi lega, într-o manieră feudală, pe români de pământul natal, stigmatizîndu-i pe cei dornici "a-și croi o altă soartă
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
ale cărții. Căci a spune că Sefiroții "sunt metafore atât de încăpătoare încât ei devin poezii în sine, sau chiar poeți" nu înseamnă oare a sugera subtil că, poate, cine știe?, nu literatura (genială) este divină, ci - dimpotrivă - că dinivitatea ține într-un fel sau altul de domeniul literaturii? Că, precum spune Feuerbach, nu Dumnezeu este cel care ne-a creat pe noi, ci noi suntem cei care-l creăm neîncetat pe Dumnezeu. De fapt, citind cartea lui Bloom, am avut
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
Michel Foucault) pot s-o aibă asupra vieții intelectuale americane, încât cineva care nu știe nimic despre acesti autori și-ar putea închipui foarte bine că tot ceea ce au scris ei este crasă literatură pornografică, pe care trebuie s-o ții cât mai departe de copii. E ceva întristător-îngust și cu totul neînțelept în felul în care Bloom înțelege să se apropie de alte culturi. Eu unul pur și simplu nu pot pricepe cum un om de eminența lui Bloom, cu
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
Telefil Antena 1 a trimis la Bagdad un jurnalist și un cameraman, Adelin Petrișor și respectiv Florin Dobre. Ambii au decis să rămînă în capitala Irakului pe timpul războiului. Mai cuminți, TVR și-a ținut reporterii în Turcia și Iordania iar PRO tv în Kuweit. Cei doi de la Antena 1 au fost, așadar, singurii reprezentanți ai mass-media românești pe frontul de luptă. Curajul lor este demn de stimă. Asumarea riscurilor, de asemenea. Văzînd pe micul
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
Atât în privința lui rit(u)os, cât și a sintagmei magna cum laud(a)e, mi se pare că soluția cea mai la îndemână pentru ocolirea unor greșeli supărătoare este... renunțarea la asemenea ornamente stilistice "intelectuale". Sau, pentru aceia ce țin cu tot dinadinsul să le folosească, cunoașterea cât mai amănunțită a înțelesului și formei lor corecte, lesne de dobândit cu ajutorul oricărui dicționar mai răsărit. Cristian Gașpar, București Secretul lui Polichinelle 1. Călcâiul lui Ahile Definiția lichelei din "Ușa interzisă" a
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
de literatură" de la Neptun, din anul 2002. Cercetătorul literar Camera, pe înserate. Hârtia așteaptă, riguros. Examineaza cu migala costumul bardului căruia i-a dat de urmă la casa de împrumut pe amanet. Plimbă lupa de-a lungul cusăturii uzate și ține în dreptul luminii o grămăjoară de praf. Ia te uită - o pată la genunchi! Cu mâna tremurândă începe s-o râcâie. Totul concordă! Revine la poemul nemuritor dedicat Angelei. Printre rânduri, cuvinte noi ies acum la iveală. Se așează cu înfrigurare
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
Cauza erorii trebuie căutată în acele resturi din Dumnezeu care s-au dispersat în Creație, dar care încă mai lucrează la ea - un cancer distrat ce dă iluzia unui țel. Un fulger traversând secolele umple ochiul cu lumina lui neagră. Ține-mă strâns să nu zbor Ține-mă strâns să nu zbor. O forță nevăzută mă duce cu ea. Rătăcesc și se lasă întunericul, nu, nu e-ntunericul - ci mai degrabă o nimicnicie pe un drum sinuos, acoperit cu praf de
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
resturi din Dumnezeu care s-au dispersat în Creație, dar care încă mai lucrează la ea - un cancer distrat ce dă iluzia unui țel. Un fulger traversând secolele umple ochiul cu lumina lui neagră. Ține-mă strâns să nu zbor Ține-mă strâns să nu zbor. O forță nevăzută mă duce cu ea. Rătăcesc și se lasă întunericul, nu, nu e-ntunericul - ci mai degrabă o nimicnicie pe un drum sinuos, acoperit cu praf de var. Seamănă cu drumul dintre sat
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
văd ce forță mă împinge. Dar ea pare mai puternică decât gândurile tale. Iar eu sunt târâtă spre o lume-a tăcerii, de-a lungul a ceea ce crezusem că-i un drum. Cuvintele tale au rămas de mult în urmă. Ține-mă strâns. Zbor.
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
Dacă Eminescu nu e nici neptunic, nici plutonic, ci și una și alta, și încă altele pe deasupra, fără ca o anume particularitate să precumpănească obnubilîndu-le pe celelalte? Este evident că, dacă predilecția criticii moderne pentru etichete (n-o găsim la precursori!) ține oarecum de înțelegerea stilului unui autor ca fiind pe deplin original și unic, greutatea de a menține o singură etichetă de-a lungul timpului ține, la rîndul ei, chiar de schimbarea perspectivei stilistice. Povestirea lui Borges despre acel scriitor contemporan
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
celelalte? Este evident că, dacă predilecția criticii moderne pentru etichete (n-o găsim la precursori!) ține oarecum de înțelegerea stilului unui autor ca fiind pe deplin original și unic, greutatea de a menține o singură etichetă de-a lungul timpului ține, la rîndul ei, chiar de schimbarea perspectivei stilistice. Povestirea lui Borges despre acel scriitor contemporan care rescrie cuvînt cu cuvînt Don Quijote și devine autorul unei alte opere decît aceea a lui Cervantes trebuie interpretată în felul următor: Eminescu (spre a
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
pe Șerban Cioculescu care striga "jos mâinile de pe clasici!", dar nici nu pot să aplaud orice năzdrăvănie, doar ca să fiu inclus în categoria așa-zișilor critici open minded sau pentru a face pe plac unora de la Teatrul din Oradea. Și ținând seama că în seara premierei o parte din spectatori, chiar foarte tineri, au profitat de pauză ca să plece frumușel acasă, se pare că asemenea mie gândesc și alții. Spectacolul e viciat de un barochism excesiv. Formula "teatrului în teatru" care
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
îmbogățit cu poeziile publicate în periodice. Atât acestea, neincluse vreodată în volum, cât și poeziile păstrate în manuscrise, până a fi fost publicate în ediții îngrijite de Virginia Sorescu, Mihaela Constantinescu-Podocea și George Sorescu în calitate de editor, sunt încă aproape neștiute, ținând seama cât sunt de inaccesibile lecturii, textele din periodice, și chiar volumele. Dacă nu ar fi să citez decât poemul Eugen Ionescu l-a luat pe "Nu" în brațe, și încă sugerarea de a scrie un studiu pe această temă
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
pene de marabu, șters și urît, cu un prosop pe umăr și un pahar de vin în mînă. Era dintr-un sat din Almerita, al cărui nume l-am auzit rostit pentru prima oară de căpitanul Blay: "Cuevas de Almanzora. Ținea ușa deschisă și în ochii ei frumoși și albaștri ca cerul i-am zărit privirea tristă și oarecum pierdută, cercetîndu-mă. Era mărunțică la trup și vioaie, avea cam treizeci și opt de ani, părul blond și ondulat și cei mai
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
și îmi plăcea mult coloritul lor: unul reprezenta dragonul de ceramică de pe scară și celălalt banca ondulată din piață cu decorul Barcelonei în fundal. N-au entuziasmat-o prea mult și atunci i-am arătat o planșă pe care o țineam de rezervă: Gene Tierney într-o rochie verde, foarte mulată pe trup, așezată la o tejghea, într-un cazinou, insinuantă, despletită și învăluită toată în fum de țigară. O copiasem după programul de sală al unui film și era un
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
pe care nu pot să mi-o pun încă, dar pe care o să ți-o arăt într-o bună zi. Nici vorbă de cămașă de noapte și de șal de lînă, nici pomeneală din tot ceea ce vezi. Ar trebui să țin ceva în mînă... o oglindă, sau o geantă foarte frumoasă pe care mi-a dăruit-o tata. Ce zici? O să desenezi? I-am spus că nu asta convenisem cu căpitanul Blay și că aveam instrucțiuni s-o desenez vlăguită în
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
bunul meu prieten sosit din Franța și să stau pînă a doua zi. Uneori, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, chiar dacă acesta este un burg medieval. Valul de reproșuri - de ce naiba mai ai mobil dacă îl ții numai închis? - alterna ca în dușurile scoțiene cu vorbe bune și calde de bun sosit. Bref, vestea morții unui amic foarte bun de la Rîmnic arunca în aer planurile noastre, lucru pe care s-a străduit să mi-l comunice telefonic
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
criticul trebuia să-i fie scriitorului nevastă iubitoare, fată-n casă sau mamă (nu soacră, Doamne ferește!); să-i caute în coarne, să-l gîdile în talpă, să-i vînture evantaiul, să-i servească micul dejun la pat și să-i țină la dispoziție o anumită oală pe care civilizația water closetului a trimis-o la muzeul familial. Nimic din această atitudine a scriitorului român nu pare să fi fost afectat de schimbările de regim politic, de revoluții, reforme, ocupații străine, războaie
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
onest, acum e un simplu ticălos; dacă înainte merita respect, acum e o cîrpă cu care cineva șterge pe jos. Criticii n-au, dacă nu doresc să și-i pună pe scriitori în cap, decît o singură soluție: să le țină cu multă demnitate, de cîte ori e cazul, oala de noapte. Cum se poate deduce, inșii cu mirosul prea fin nu trebuie să spere la o carieră de critici literari.
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
unui ziar, "ar vinde România în cinci minute". Au și făcut-o, strict juridic vorbind, când o parte dintre ei s-au oferit să participe (contra cost, firește!) la un imaginar simpozion despre federalizarea Europei orientale, la care ar fi ținut fără să clipească discursuri alături de o impozantă listă de teroriști și escroci internaționali. Așadar, femeia peremistă poate fi fericită: nu numai că a cântat dulci melodii la urechea șefului, dar a scăpat și de "Trofeul Gâgă". Indignarea oportună în fața "complotului
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
tânăr confruntat cu concurența sălbatică pentru "job"-uri unor avantajoase concursuri de proiecte de ediții alternative, de integrale în premieră? Și reveria aceasta - pe care refuz energic s-o accept drept utopică - ar putea continua. Sunt uluită că nimeni nu ține cont de cuantumul infim, raportat la sfidătoarea risipă pseudoculturală din jur, de fonduri necesare "recrutării" anual a doi-trei filologi de înaltă ținută. Nimeni, nici Ministerul Educației și Cercetării, nici Ministerul Culturii, nici Universitatea, nici Academia, nici Uniunea Scriitorilor, nici vreunul
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
merg dacă cei apropiați mie îmi sunt atât de înstrăinați? Nu merg nicăieri. Refuzul: Nu pe care în sfârșit mi-l asum a fost de sute de ori gândit formulat în liniște dar niciodată rostit. Mă arde în stomac îmi ține în loc respirația este zdrobit între dinți și într-un târziu îmi părăsește gura ca o prietenoasă afirmație: Da. Cât timp încă voi înghiți totul în silă prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic? Cât timp încă voi accepta toate
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
fi un personaj de tragedie sau măcar de dramă. Nu un țap ispășitor, cum poate că ar fi dorit Coppelius. Coppelius a creat-o spre a-și satisface orgoliul de artist și a epata, cu ea, burghezii. O perioadă, o ține încuiată într-o cameră obscură, ca pe o comoară de care numai el se bucură. Are însă grijă ca zvonurile despre ea să circule, să crească. Apoi o expune în vitrină ca - acum, vizibilă - reclamă pentru măiestria lui și astfel
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
Gheorghe Grigurcu Tînăra eseistă clujeană Laura Pavel își propune a ne oferi o perspectivă asupra lui Eugene Ionesco, bizuită, așa cum ține a preciza, pe o metodă concomitent "raționalistă și etică". O premisă insolită a acestei "alianțe" o constituie excluderea absurdului din cîmpul de înțelegere a unei opere care s-a văzut prin excelență legată de absurd: "O concluzie, reiterată succesiv în
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]