1,267 matches
-
în sufragerie, strecurîndu-se ca o umbră la locul ei. Cârnul stătea pe marginea biroului bălăngănindu-și picioarele în gol. Prin ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe spătarele scaunelor. Statuile și vulturii de bronz care susțineau servanta luceau dulce, păreau turnați în aur. Dascălu privea năucit miile de cărți legate în piele galbenă. Numără volumele din raftul de sus, încercă o înmulțire complicată apoi renunță. ― Crezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nebunie! Pușcăria ne mănîncă! Matei trase adânc din țigară. Observă sarcastic: ― Mai ai timp să renunți. Fă-ți bagajul și întinde-o! O măsură dintr-o parte: Sânt convins chiar că nu ți-ar strica să schimbi aerul. Femeia îl țintui cu furie dementă, albă la față. ― Pește ordinar! Ți-ar... ― Stăpînește-te, draga mea, interveni Melania Lupu. Dumnealui glumește. Ținem doar cu toții la dumneata și sânt convinsă că te vei descurca foarte bine. Continuă repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DE BINE FORMULATE MERITĂ SĂ FIE TRADUSE IMEDIAT ÎN VIAȚĂ. DAȚI-I DRUMUL ÎNAINTE ȘI OMORÎȚI-MĂ CUM AVEȚI CHEF. SCOATEȚI-VĂ PISTOALELE ȘI TRAGEȚI! PUNEȚI MÎNA PE SCAUNE ȘI ZDROBIȚI-MĂ! PORUNCIȚI SĂ VI SE ADUCĂ NIȘTE CUȚITE ȘI ȚINTUIȚI-MĂ LA PERETE! DAR INDIFERENT CE VEȚI FACE, DOMNILOR, TOT VĂ AȘTEAPTĂ UN ȘOC. ȘI, PE BUNĂ DREPTATE, ÎI VEȘTEJI CU PRIVIREA PE CONSILIERI. VOCEA LUI TUNĂTOARE RETEZĂ ÎN FAȘĂ ÎNCERCAREA FOARTE SERIOSULUI DEAM LEALY SĂ SCOATĂ O VORBĂ. ACUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Nuți care între timp s-a căsătorit cu un băiat tare bun ,Puiu, fiind absolvenți ai facultății de arhitectură. Cu toate că Dumitru nu mai este printre noi, totuși mai păstrăm legătura cu soția lui deși are 87 de ani și este țintuită la pat de o boală, și de legătura cu copii lui care ne sună din când în când și chiar i-am vizitat recent în 2010, primindumă foarte bine și fiind foarte atenți cu mine. *** Doi tineri din Galați au
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de blugii și cizmele pe care le poartă. Privi peste masa clocotitoare de invitați. Trebuie să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă față ultimei videoconferințe pe internet referitoare la cel mai recent produs al companiei. O oră de relaxare la un pahar de bere la Zlounge ar fi tentantă, dar tocmai când ieșea din clădire, o durere ascuțită în piept îl țintui. Durerea își reduse din intensitate în cele din urmă și reuși să vorbească la telefonul celular, după ce activă înregistrarea personală a stării de sănătate, pronunțând cuvântul „urgență.” În clipa următoare, Larry se îndreptă folosind internetul spre Centrul de urgențe medicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
am avut la faza asta! Chiar În clipa aia el i-a răsucit mâna l-a spate și s-a suit pe ea. De data asta totul era diferit. El era diferit. Cu o mână Îi apăsa pieptul și o țintuia de pat, În timp ce cu cealaltă Îi ridica fusta. Primul lucru pe care l-a simțit a fost umilința și apoi și mai multă umilință. Sentimentul acela de rușine era atât de fierbinte, Încât Înlăuntrul ei nu mai era loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sultanului otoman Mahomed al II-lea, orașul dat pe mîna soldățimii victorioase vreme de trei zile și trei nopți, miile de creștini măcelăriți În interiorul bisericii Sfînta Sofia, unde se refugiaseră, toate Înaltele personaje de la curte supuse torturilor, capul lui Constantin țintuit În vîrful turlei Augusteonului... În caietul meu, transcriu În Întregime tot acest pasaj și pun apoi observațiile mele, care se rezumă la un rînd: „Această viguroasă descriere este de o sumbră măreție“. Trec peste analiza mult mai amănunțită a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se ducea înauntru. Apoi, auzi ceva asemănător cuiva înecându-se, însă zgomotul nu părea a fi omenesc. Voia să fugă de acolo, să se îndepărteze cât mai mult cu putință de zgomotul acela și, totuși, noutatea înfricoșătoare a acestuia îl țintuia pe loc. Apoi se opri. Nu se auzea decât liniștea acum sau, mai degrabă, un bâzâit nesuferit de gol. Tolkachenko bătu cu degetele ezitant în ușă. Când nu primi niciun răspuns, strigă: ă Hei, tu! Constantin Chirilovici. Ce pui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
puțin, doar nu mi-oi fi imaginând eu un amănunt atât de grotesc - vocea lui Garamond spunând: „Vă rog, domnilor, un minim de educație...“ Bramanti, extatic, Îngenunchea În fața corpului Lorenzei, declamând: „Asar, Asar! Cine mă apucă de gât? Cine mă țintuiește la pământ? Cine Înfige pumnalul În inima mea? Sunt nedemn să trec pragul casei lui Maat!“ Poate că nimeni nu voia, poate că sacrificarea Lorenzei trebuia să fie de ajuns, dar acoliții se Împingeau acum Înlăuntrul cercului magic, devenit accesibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
brutal În fața ochilor lui: — Privește, pentru numele lui Dumnezeu, privește! Wakefield privește: niște bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am văzut la televizor, este o situație Îngrozitoare. Mariana Îl țintuiește cu privirea ei Încremenită, cu ochii ei căprui, cîndva frumoși, reci În spatele ochelarilor. — Asta e tot ce ai de spus? Wakefield Își scotocește memoria și conștiința. — E Îngrozitor, da, dar ce pot face eu, Mariana? — Okay, acum mai vii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apărut o formație de western-swing, e și un dealer la masa de balckjack) și se lasă condus afară de către puță, către o clădire de peste drum. Trage În piept aerul rece al deșertului care nu-l trezește deloc, privește la cerul țintuit de stele (miliarde de bolduri de lumină, suficient de aproape pentru a-l face) și deschide ușa pe care scrie Hombres. O femeie șade În poala unui bărbat care șade, al rîndul lui, pe toaletă. Bărbatul Îi ține În dreptul nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la ceas și îi aminti cu blândețe că mai avea la dispoziție doar zece minute îi reveni brusc în minte scopul real al vizitei sale. — O ultimă întrebare ... Se opri și prinse privirea acelor ochi negri, calzi, impasibili, ce o țintuiau de sub coama lui bogată. Dintr-odată, aproape că-i pieri curajul și se simți ispitită să fugă din încăpere fără să fi pus întrebarea. — Aștept. Fran își luă inima în dinți. — În această epocă în care par să existe teste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
până la Cambridge. Nu contează. Ar trebui s-o iau din loc. N-o să ajung acolo înainte de 12 noaptea. Ne vedem luni. Fran îi ținu ușa și era gata să iasă pe urmele lui, când îi veni o idee care o țintui locului. Poate mai erau persoane ca Sean în Woodbury care își doreau să găsească diverse lucruri, dar ar fi preferat să le găsească mai aproape de casă. În Londra, Loot punea la dispoziție pagini întregi cu oferte de vânzări la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta ținea din când în când, dar își băuse toți banii și nu i-au mai rămas nici măcar o sută de yeni prin buzunare. Avea doar abonamentul de autobuz și un portofel gol-goluț. Deodată a văzut ceva care l-a țintuit locului... un câine sleit de puteri, șchiop, pe care l-a recunoscut imediat... o potaie râioasă, numai pielea și osul. — Câinele cu care s-a împrietenit Gaston! strigă el. Takamori tocmai îi vorbise lui Iijima despre Gaston și îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
execuției fratelui dumneavoastră, dar chiar așa, nu trebuie. Să urăști oameni... să urăști... Sunteți într-un mare impas... Nu se poate... nu trebuie. Ce nu reușea să transmită cu japoneza lui sărăcăcioasă, încerca din priviri. Nu... nu trebuie. Endō îl țintui pe Gaston cu privirea. Bineînțeles că ceva din ce încerca Gaston cu atâta disperare să-l facă să înțeleagă a atins și coarda sensibilă a lui Endō. În cele din urmă, și-a întors privirea și și-a smuls mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spre căsuța vocală și-mi cer scuze tuturor. După două minute, sună iarăși, și Îl redirecționez din nou. După alte două minute și trei accese de vibrații, șeful meu oftează și se oprește din ce are de zis ca să mă țintuiască cu privirea, În vreme ce eu mă Înroșesc ca sfecla. Crezi oare că ar fi mai nimerit să răspunzi la telefon? Întreabă el, căci vibrațiile mobilului par mai zgomotoase și mai deranjante decît ar fi fost În mod normal, din cauza liniștii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
groază șerpii dormind la căldură în pat lângă el. Probabil, nu legase bine sacul... ― Oribil coșmar. ― E reală întîmplarea. ― Și cum a scăpat? ― A înțeles, îngrozit, că, dacă făcea o singură mișcare, viperele îl vor mușca. De aceea a rămas țintuit în pat, fără să miște un deget, așteptând. Din fericire, soția lui, venind, ca de obicei, dimineața la cabană, a intrat fără să trântească ușa. Ea a vrut să-i vorbească, dar, cu privirea terorizată, el i-a atras atenția
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pas de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să fugă sau să atace. Încet, am pus mâna pe o bucată de statuie, un braț fără mână. Vipera mă țintuia neclintită. Tocmai când eram gata să o lovesc cu piatra, cineva în spatele meu mi s-a adresat într-o latină rudimentară: - Dacă faci asta, ești un om mort. Am încremenit în ingrata poziție a celui care se află sub imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se făcea peste un pod care se ridica atât de greu, că era nevoie de patru roți și de opt oameni ca să-l înalțe și să-l lase jos. După ce se trecea de poarta groasă de trei palme, ferecată și țintuită în cuie, se pătrundea imediat în for. Ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc la epoca domniei lui Constantin, toată marmura se afla la locul ei, clădirile și casele erau de o frumusețe rară, iar templele fuseseră transformate în biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să bat cu pumnii în ușă, strigând în gura mare. Puțin după aceea am crezut că reușisem să mă fac luat în seamă, căci am auzit zgomot de pași. Într-adevăr, ușa s-a deschis, și doi soldați mi-au țintuit pieptul cu sulițele. În spatele lor, un centurion mă privea batjocoritor. A venit lângă mine și m-a amețit cu o rafală puturoasă de usturoi și vin. - Te-aș putea ucide dintr-o singură lovitură, a spus, dar am alte porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
băncuța din fața solului. Acesta, după un hohot nerușinat care a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă el stătea neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza barba blondă a lui Taso, în timp ce călăul îi ținea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
toate câte au săvârșit avarii. Dar Grasulf trăiește. Și-a văzut de drum apoi, gârbov, blestemându-l pe Dumnezeu. La poarta principală a orașului făceau de pază longobarzi cu crucea patriarhală cusută pe piepții tunicii. Ne-au ieșit înainte amenințători, țintuindu-ne cu lăncile. Ceva din privirea lui Rotari i-a oprit la cinci pași de noi, și apoi unul dintre ei l-a recunoscut pe Rodoald. Am fost escortați înăuntrul zidurilor, și acolo alții ne-au arătat unde era cazat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mutră. Din tâmpla despicată a țâșnit sânge și mi-a mânjit mâna; după câteva clipe, un jet și mai violent, țâșnit dintr-o tăietură adâncă la gât, mi-a umplut fața și pieptul. A încercat atunci să se ridice, drept care, țintuindu-l la pământ pe acel monstru, i-am mai dat câteva lovituri în cap cu obiectul de metal. A mai avut totuși puterea să întredeschidă ochii, să-mi surâdă oribil și să-mi spună: - Vezi, prietene. Era doar un truc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar un vis și se trezi. Era ud de transpirație. Era umed și maieul pe care Îl purta pe sub pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă de salivă și fața de pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]