KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

plăcerea lor era cea de care se temea ea cel mai tare, ci a lui Janet. Fără s-o iubească câtuși de puțin - sau doar pentru o oră, o zi, un an - o puteau subjuga plăcerii, o puteau face să țipe tare În bucuria ei. În timp ce ea, Mabel Warren, care o salvase din mormântul unei vieți de guvernantă, o hrănise și-o Îmbrăcase, care ar fi putut-o iubi cu aceeași pasiune fără saț până la moarte, nu avea alte mijloace decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă să vadă cărțile Împrăștiate. — Nu Înțelegeți, spuse Josef. — Ce faci la ușa aceea? Fața lui Josef era Încă roșie de la temperatura flăcării. — Eu și cu Anna... spuse el. — Spune odată, ticălosule! țipă Herr Kolber la el. — Eu și cu Anna suntem prieteni. Îmi pare foarte rău, Herr Superintendent, că m-ați prins astfel. Anna m-a invitat Înăuntru. — Anna? spuse Herr Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se agitară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acolo, Herr Kolber, și făcu un gest cu mâna stângă spre seif. Herr Kolber se Întoarse, cu revolverul ațintit spre podea, iar Josef Îl Împușcă de două ori la rădăcina spinării. Anna Își duse mâna la gât și Începu să țipe, Întorcând privirile de la trupul victimei. Herr Kolber căzuse În genunchi, atingând cu fruntea podeaua. Se mai zvârcoli o dată Între cele două Împușcături, iar trupul său ar fi căzut Într-o parte dacă nu ar fi rămas sprijinit de perete. — Tacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
genunchi, atingând cu fruntea podeaua. Se mai zvârcoli o dată Între cele două Împușcături, iar trupul său ar fi căzut Într-o parte dacă nu ar fi rămas sprijinit de perete. — Tacă-ți gura! spuse Josef și când femeia continuă să țipe, o luă de gât și o scutură. Dacă nu faci liniște timp de zece minute, te bag și pe tine sub pământ, Înțelegi? Văzu că leșinase și o aruncă Într-un fotoliu. Apoi Închise fereastra și ușa de la dormitor, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
studioului lui Herr Kolber. Începu să refacă rapid drumul pe trotuar, ridicând monedele și Îndesându-le În buzunarul pelerinei, dar nici nu ajunse la cafenea când sticla unui geam se sparse undeva sus, deasupra capului său, și vocea unei femei țipă iar și iar „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Un chelner ieși În goană afară din cafenea și privi În sus; un șofer de taximetru puse frână și opri mașina la bordură; doi bărbați care jucaseră șah abandonară piesele și ieșiră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și ieșiră În stradă. Josef Grünlich considerase că-i liniște sub zăpada care cădea, dar abia acum se văzu confruntat cu adevărata liniște, când taximetrul se opri și fiecare om din cafenea Încetă să mai vorbească, iar femeia continua să țipe „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Cineva spuse „Die Polizei“ și doi polițiști veniră În goana mare din susul străzii, cu tocurile revolverelor zăngănind. Și apoi totul deveni iarăși ca de obicei, cu excepția faptului că un mic pâlc de oameni fără treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
opri, nu stingându-se treptat, ci dispărând brusc, așa că el se Întrebă dacă nu cumva și-l imaginase sau fusese un efect al roților lucind pe șine. Ea spuse brusc și cu precipitare: — Ai răbdare. Nu știu prea multe. Apoi țipă de durere. Dacă o stafie ar fi trecut prin compartiment Îmbrăcată În haine de epocă de dinaintea mașinii cu aburi, tot n-ar fi fost așa de surprins. S-ar fi desprins de ea dacă fata nu l-ar fi ținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o parte, o căruță se ivi Într-o spărtură de la zece metri, drept În fața lor. Myatt avu doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce celelalte huruiau și se Învârteau În aer, se aplecă tot mai mult, până când Myatt văzu pământul ridicându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pagină, o răsuci și făcu altă făclie. Apoi constată că rătăcise chibriturile și, tot de-a bușilea, pipăi toată podeaua din jurul ei. Doctorul Czinner Începu să tușească și ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se ridică În genunchi, Întinse o mână În față pentru a se echilibra și atinse fața doctorului. Acesta nu se mișcă și, deși fața Îi era caldă, ea Îi putu simți sângele scorțos și uscat În jurul gurii ca pielea veche. Țipă o dată și apoi rămase tăcută și stăpână pe sine. Căută chibriturile și aprinse o făclie. Dar mâna Îi tremura. Nervii Îi cedau sub povara responsabilităților pe care le avea, chiar dacă n-o lăsaseră de tot. I se părea că, Începând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-se cu toate celelalte imagini care Încercau să răzbată la suprafață - luminile purpurii ale mașinii parcate În josul străzii, privirea doctorului Czinner În lumina făcliei -, luptându-se În sfârșit cu disperare Împotriva durerii, ca să-și recapete suflarea, Împotriva dorinței de-a țipa din răsputeri, Împotriva Întunericului din creier, care o jefuia până și de imaginile cu care se lupta. Mi-amintesc. N-am uitat. Dar nu-și putu reține totuși un țipăt. A fost atât de slab, că zgomotul motorului Îl Înăbuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
casă gălăgioase, dar nevestele lor, nu de multă vreme eliberate de văluri, stăteau tăcute și se uitau la cântăreață cu fețe ca de cocă, inexpresive. Myatt și Janet Pardoe străbătură grădina pe una din laturi, căutând o masă, În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vrei să spui expres, Cât de trist te poți simți Într-o cameră prea mare... Omul căzu pe spate și toată lumea izbucni În râs. Era foarte beat. Myatt spuse: — A fost groaznic. Brusc, pe la două noaptea, au apucat-o pandaliile. Țipa și spărgea totul. Recepționerul din schimbul de noapte a urcat scările și toți stăteau și se Îngrămădeau pe coridor. Credeau că-i făceam cine știe ce. Și nu-i făceai? — Nu. Adormisem imediat. A fost groaznic. De atunci n-am mai petrecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

minunată pereche Liz Taylor și Richard Burton, dansînd cu două fete Îmbrăcate În rochii de mireasă create de Carolina Herrera. Erau amândouă blonde, desculțe și aveau buchete de trandafiri albi. —Uite că vine Hunter. Ai grijă la fetele Renée Zellweger! țipă Lauren În timp ce el se apropia. Când ajunse la noi, ea continuă să danseze și spuse: —Ai pierdut toată distracția. Cum a fost acolo fără mine? Hunter și-a Încolăcit un braț În jurul meu, iar pe celălalt l-a sprijinit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Milton. —Te obsedează cartea? mă Întrebă cu dezinvoltură. —Milton, mi-a plăcut nespus... —... ai putea să muți șezlongul, să zicem... cu vreo 16 cm spre dreapta? Nu, un pic mai mult, așa, da, nițeluș către terasă... așa. Stop! Stoooop! a țipat el. Scuze, sunt la lucru. —Să te sun eu mai Încolo? l-am Întrebat. —Eu sunt mereu la lucru. Ia spune, am obținut jobul? Întrebă Milton. —Sunt sigură că nu ai timp, am răspuns, Încercând să-l refuz În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
invidioasă pe ea... Chiar nu ai de ce să fii Îngrijorată. M-am simțit mai liniștită. Milton avea dreptate. Picioarele incredibile nu sunt un motiv de Îngrijorare. 8tc "8" Gașca de paranoicetc "Gașca de paranoice" —Ai toate motivele să te Îngrijorezi, țipă Tinsley. Îmi este mai teamă de Sophia decât Îmi este de refuzul Arabiei Saudite de a ne furniza petrol, ți-o jur. Tocmai Îi povestisem ultima noutate despre angajarea Sophiei de către Hunter. —Șșșt, taci, Tinsley! o mustră Lauren. Cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
târziu, m-am ridicat și m-am Îndreptat spre dormitor. Am aprins lumina și deodată acolo era Hunter, stând pe pat, zâmbind Întruna și ținând În mână un buchețel de camelii albe. —Bună, iubito, spuse el, foarte calm. —Heiiiiiii! am țipat eu. Mi-am lăsat poșeta să cadă și m-am repezit spre el. După cum vă puteți imagina, m-am topit complet. Am făcut o tonă de sex foarte, foarte indecent, urmat de o giugiuleală care reprezenta cantitatea de alintări pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de șase săptămâni. În acest timp, Phoebe era În mijlocul magazinului cu trei jurnaliști, care faceau fotografii cu ea și cu prietenele ei În fața unor munți galbeni de articole pentru copii care aveau logo-ul firmei. —Ai cunoscut-o pe Armenia? țipă spre mine când mă apropiam de ea. Phoebe era Îmbrăcată cu o rochie aurie scumpă Halston, doar atât de largă cât să-i cuprindă pântecele rotund. Într-o mână avea o poșetuță din satin, iar În cealaltă ținea strâns un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
la Blow ca să se coafeze și să se machieze. —Ai zărit-o pe Alixe Carter? am rostit către Phoebe peste mulțimea de femei care se Îngrămădea În jurul ei. — Tocmai s-a dus la toaletă. Spenderella trebuia să facă o pauză! țipă Înapoi Phoebe. Ea nici măcar nu are copii, și tot a cumpărat trei genți din satin galben, pentru scutece. Pur și simplu nu se poate abține. —Mersi, i-am zis, și m-am Îndreptat către spatele magazinului, unde era o plăcuță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
așa. Nu-mi putea da seama cui aparținea vocea de fumător, dar am fost foarte curând sigură cui Îi aparținea cealaltă voce: lui Lauren. Încetișor, un firicel argintiu de fum de țigară Începu să se strecoare pe sub ușa cabinei. —Groaznic! țipă vocea despre care credeam că e a lui Lauren. Ușa se deschise și Lauren țâșni afară, urmată de un val de fum de țigară și de Tinsley, care, cu țigara Între buze, mai că era de nerecunoscut. Purta pantaloni strâmți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Cuplare. Am comandat o geantă de Kelly Mu albă, cu accesorii aurii și roz, pentru a sărbători numărul 2. Dumnezeule, tipul era incredibil! Mai multe orgasme Într-o singură noapte decât am avut În toată viața mea de femeie măritată, țipă Lauren, deschizându-și portfardul și scotocind prin el. — Credeam că era vorba doar de o Provocare la Cuplare... Numai pupături... am tachinat-o eu. Nu mai sunt la liceu, spuse Lauren. Divorțatelor le place... Să și-o tragă, zise Tinsley

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
care apăreau el și o femeie necunoscută pe care o chema Arabella, alături de fiul lor nou-născut, Christian. Lauren o văzuse la Alixe Carter acasă, pe polița de deasupra șemineului, și se Înfuriase la culme. Suntem divorțați de numai patru luni! țipase ea. Nu avea timp nici măcar să cunoască pe cineva, darămite să facă și un copil. Cu siguranță povestea era pe rol dinainte să ne despărțim noi. Nu-mi vine să cred. Ceea ce o iritase cel mai mult pe Lauren fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu am regretat vreodată mai mult că am cumpărat o pereche de ochelari de schi de 650 euro. 18tc "18" Valea Păpușilor, partea a douatc "Valea Păpușilor, partea a doua" — Dumnezeule, Sylvie, când ai mâncat ultima dată? mă muștrului Tinsley, țipând la mine. Arăți ca un prizonier de război. Se părea că pentru ea nu conta câtuși de puțin că zbiera În timpul unei vizionări cinematografice private la Soho House, dar, la urma urmei, toată lumea face asta În New York. Nu se consideră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
am șters o lacrimă de pe obraz. Trebuia să trec de orele următoare, nu aveam Încotro. Uneori, nici măcar exclusivitatea beneficierii de cea mai ilegală perfuzie cu vitamine nu Îți poate reda zâmbetul. —BUNĂ!!! MISCHA! BARTON! Tu! Arăți! SUUU-PER! În această seară! țipă Nancy O’Dell de la Access Hollywood, cu vocea răsunătoare pe care uzanțele o impun când e vorba de anunțuri pe covorul roșu la o gală de premii. Vocea Îi suna de parcă ar fi avut un megafon În gât. Urmăream spectacolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
păstreze taina În legătură cu locul În care mă aflam, iar eu de-abia dacă Îmi mai deschisesem mobilul În ultimele câteva zile. Însă o părticică din mine se simțea, În secret, ușurată că soțul meu mă căutase. — Departe de tine! am țipat eu. Care naiba e problema, Sylvie? — Știi foarte bine care e problema! Sophia... — Despre ce tot vorbești acolo? Am făcut o pauză Înainte de a vorbi. Cum să formulez asta? Până la urmă, am respirat adânc și am zis, cu mânie: Marci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]