1,028 matches
-
în două pentru amândouă urechile. În tot timpul cât fierbe ceaunul, toți dracii în frunte cu Talpa Iadului urlă ca turbați, se învârt în jurul tău și al ceaunului, se schimonosesc și chiuie cât pot de tare chiar lângă urechile tale, țopăind, după o muzică drăcească, cele mai fioroase danțuri diavolești. Alți fii ai lui Scaraoțchi, foarte aproape de tine, vor încerca să-ți scoată ghetele din picioare, să te tragă de nasturii de la haină sau de la pantaloni, de urechi sau de nas
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
imaginația mea de copil ca o piramidă arzând cu flăcări zvăpăiate, cu un foc jucăuș în centrul tribului deasupra căruia incașii își frigeau copanele de bizon; în jurul lui o mulțime de copii, veseli și neștiutori; strânși de mâini, sar și țopăie până la extenuare. Ce frumos tablou!... Numai copii, naivi, nevinovați, exaltați și vioi zburdând odată cu flăcările ce se reflectă în bujorii din obrajii lor!...". Cu gândul la tabloul în centrul căruia ardea leanca, simți cum cineva îi ia încet cartea de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd și prelungit de oase zdrobite între caninii ascuțiți ai fiarelor flămânde. Ajunși în desișuri, găsim
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
piesa Povestea copilului înlocuit, deși Contele, nedumerit, se întreabă în modul cel mai prozaic ce-ar putea face cu ele, din moment ce sunt mute. Didascaliile precizează însă că marionetele se mișcă, vorbesc, râd batjocoritor, în vreme ce popicele cu cap de om doar țopăie; aceleași manechine își vor manifesta deplina supunere în fața bătrânei Sgricia, vestitoarea sosirii Îngerului ocrotitor al sufletelor din Purgatoriu, prosternându-se dinaintea acestuia, îngenunchind atunci când Îngerul, urmat de cortegiul său de suflete - și ele cu înfățișare de îngeri -, va trece prin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ridica; sacrificiu; salvamar; sapă; satisfacție; sănătate; săritor la nevoie; sărmanii; sărmanul; scoate; scump; secol; semen; semenii; servește; sfat; a sfătui; solidar; speranță; sponsor; a sta; stare de bine; suflet bun; super; a supune; a tăcea; tinde; tot; toți; de treabă; țopăi; Ucraina; umanitar; umanitate; ușor; vecin; vecinul; viața; virtute; viteaz; vizita; voință; a vrea; zidire (1); 843/341/117/224/3 ajutor: nevoie (74); prieten (38); sprijin (32); bunătate (26); salvare (21); mînă (16); ambulanță (12); necesitate (10); help (9); prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
om; pasageră; pămînt; perfecțiune; plînge; premiu; primăvara; realizare; revedere; rîde; rîset; satisfacere; satisfăcut; sărbătoare; sentiment plăcut; senzație; sever; sex; sfîrșit; Simona; sîmbătă; speranță; spontană; spor; stare de bine; stare sufletească; străină; în suflet; sufletească; super; surpriză; surpriză plăcută; tort; a țopăi; unire; urale; ură; urlete; vacanță; valoare; vară; veselie mare; veșnicie; vești bune; voios; vorbește; zadarnică; zi de naștere (1); 789/204/69/135/0 buză: sărut (169); gură (120); ruj (59); roșie (30); dulce (24); roșu (23); umflată (17); mare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mare (36); condiment (22); bucate (17); iodată (15); sărată (13); sus (13); în bucate (9); de mare (9); gustos (6); salină (6); alb (5); albă (5); bucătărie (5); coardă (5); dulce (5); iepure (5); iute (4); pîine (4); tare (4); țopăie (4); de bucătărie (3); bun (3); cald (3); condimente (3); covrigi (3); fuge (3); minge (3); NaCl (3); neplăcut (3); sete (3); acră (2); aliment (2); amar (2); apă (2); de baie (2); ciorbă (2); coarda (2); copil (2); durere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
peste obstacol; peste rău; și piper; pîrăul; poveste; Praid; prăpastie; pufuleți; pușcă; puțin; puțină; rană; rău; recipient; ridică; rinichi; roșii; Salina; salt; saltă; sare; săltăreț; săra; sărați; sărăcie; sărut; scări; scîntei; scumpă; sfadă; soare; solnițe; sta; substanță; supă; trambulină; Turda; țopăi; umfla; urcă; urît; ustură; viață; vin; zbenguială; zbînțuire; zglobiu (1); 793/215/56/159/0 sat: oraș (54); comună (45); oameni (41); bunici (39); țară (37); casă (22); case (22); rural (20); țărani (20); cătun (19); liniște (17); localitate (16
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Borges unei enciclopedii chinezești, Prăvălia cerească de cunoștințe binefăcătoare. Conformacesteia, animalele se împart în (a) aparținătoare Împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) etcaetera, (m) care abia au spart ulciorul, (n) care de la distanță par muște 1. Aceasta făcea parte dintr-o înșiruire de clasificări menite să
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Nici debusolata Irina nu se prea opune asiduităților altui component al sinistrului cvartet. Penibilul se răsucește în grotesc, un grotesc crispant, în clipa cînd stăpînul casei (se mai poate el socoti stăpîn) își pune un costum scoțian și prinde a țopăi, exhibînd dinaintea privirilor perplexe o imagine a emasculării. Infirmitatea, care va să zică, îmbracă un fason de carnaval. O figură luminoasă, deși lucrată în trăsături mai convenționale, e Bunica, depozitară a valorilor tradiționale pozitive. Ca să-i scutească pe ceilalți de încă o rușine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acest sens: izolarea se realizează într-un univers osteologic. Precum la Macedonski sau, mai târziu, la Nichita Stănescu, universul este straniu, împodobit cu cai uscați, "fluturi stranii", palizi, cranii care joacă într-o concentrică horă: Pune mâna pe masă și țopăie masa sub mână,/ pune talpa pe prag și zvâcnesc fibre-n el", ("Singurătate finală"). Marea și muntele sunt cântate cu predilecție. Dacă la Lucian Blaga muntele reprezintă un punct luminos, un punct de comunicare cu absolutul, ("Munte jumătate-n lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vise și cadavre, montare denunță eșecul idealului pervertit de acțiunea socială ideologie degradată în concretul vieții. Decăzută în cea mai sinistră deriziune, speranța redresării existențiale devine un bâlci grotesc, un circ pestriț, mortificat și agitat, o debandadă deșucheată în care țopăie principiile egalității, fraternității, dreptății și justiției, în bâlbâielile aberante ale unor găinari mărunți, puși obsesiv și iremediabil pe furtișaguri, trândâvie, escrocherie, hoinăreală și cerșetorie [...] Spectacolul este sobru, amar și pestriț, măcinat de domnia fatală a kitschului. Coroziv, necruțător și sumbru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Îl dit: "Hip, hip, hip, hourra!" Îl sort à toute allure à gauche, fou de joie." (Fernando Arrabal, Le cimetière des voitures, Christian Bourgois Editeur, Paris, 1975, pp. 171-172). ("Lasca îi întinde cecul fără să-l privească. Topé, foarte mulțumit, țopăie. Spune: "Hip, hip, hip, ura!" Nebun de fericire, iese în mare viteză prin stânga.") 134 "L-am trădat pe Fiul Omului cu un sărut." 135 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. 3, Editura Artemis, București, 1994, p. 344
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și bivoli, hipopotami, lei, crocodili, șerpi, elefanți și antilope de apă. Vânătoarea fotografică poate fi periculoasă. Se întâmplă, uneori, ca vânătorul de imagini să fie el însuși vânat. În Togo, l-am văzut ieșind dintr-o pădure de verbenacee și țopăind pe cărare, sărind într-o mașină, urmărit de mugetul unui mascul de elefant pe care a încercat să-l fotografieze un pic cam de-aproape. Joaca cu focul este o distracție numai de el știută. Altă dată, la Marrakech, în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
secătuire a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o formă de creativitate pură, inocentă, ce și-a găsit materia primă la îndemînă cuvinte, imagini, culori, sunete etc. Cităm, traducem, adaptăm, reproducem, reinventăm permanent, transgresînd norme și cutume, țopăind voios de la un gen la altul, de la un sistem semiotic la altul, jucîndu-ne cu această distanțiere ironică și ludică, proprie postmodernității, care răstoarnă și amestecă texte și mituri. Cum putem explica ceea ce considerăm a fi un deșert deșertul actual de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cît de reconfortant în peisajul atît de searbăd al banalității literare curente! Dincolo de talentul firesc pentru orice romancier autentic capacitatea de a crea povești și personaje remarcabile -, Grainville posedă în cel mai înalt grad harul unei scriituri în care sensurile țopăie prin forme neașteptate, iar formele ating zone de puritate incandescentă, în care sensul nici nu mai are vreun sens, dacă se poate spune așa... Și totul, cu nestinsa încîntare a observatorului senzual atașat de lumea pe care o contemplă și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de umeri, poftindu-le să-ți pipăie somnul căzut pe talpa nopții. Piatra palidă cu gene de nisip Își legăna pântecul, așteptând să nască piramide. Ieri, timpul se uita-n oglindă să-și vadă sufletul. Perdeaua luase târziul În palme, țopăind prin cameră ca o cadână. Dacă luna s-ar sparge pe sânul tău trupul ar plânge cu licurici. Voi Îmbătrâni la noapte, fără să știu că pe buletinul meu de identitate e fotografia nudă a icoanei din tine. Singurul portret
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
este Totul? Nimic altceva decât Nimicul: acesta se strânge de gât, apoi se înghite cu lăcomie: iată la ce se reduce perfida șarlatanie potrivit căreia ar exista ceva! Dacă într-adevăr strânsoarea ar înceta numai pentru o clipă, Nimicul ar țopăi în văzul tuturor oamenilor și i-ar îngrozi; nebunii numesc eternitate această oprire! însă nu, dimpotrivă, este Nimicul, moartea absolută întrucât viața este numai o moarte neîntreruptă 32. Iar la sfârșitul scrierii este lansată încă o dată provocarea autodistructivă la adresa Nimicului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
galop nebunesc. Vodă și imbrohorul abia se țineau după el. S-a oprit doar când drumul trecea prin vadul unui pârâu. Venind din urmă, ceilalți doi l-au aflat râzând singur. Râdea și arăta spre pietrele din pârâu pe care țopăiau, preocupați să prindă gâze, câțiva ciocârlani de munte. — Păsări! Vezi, Selin aga, uite ți s-o fi părut că nu sunt păsări pe aici? se miră Brâncoveanu cu glas tare. — O să poată să treacă rădvanele prin vad? întrebă imbrohorul. — Acu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așteptau cu toții răbdători în carul lor bătut de curent o plută ce se construia pe mal. O orchestră de țigani (boemieni), tocmită pentru nuntă, le cânta lucrătorilor cântece de circumstanță. O ceată obraznică de copii de ambele sexe, tot țigani, țopăiau pe jumătate goi, fără pic de rușine, cerșind cu îndrăzneală mărunțiș de la trecători. Ne-am notat cu grijă acest mic tablou printre amintirile noastre ca pe o inițiere în datinile și obiceiurile unei țări așa de inedite pentru noi. Capitolul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se obișnuise cu aceste obiceiuri, era, de asemeni, interesat de noi apariții. 3. Într-o zi, stînd pe terasa restaurantului Vernet, a văzut o tînără plimbîndu-se pe promenadă; ea era blondă, nu foarte înaltă și purta o tocă: în spatele ei țopăia un pomeranian. 4. O întîlni apoi de cîteva ori pe zi, în parc și în piață. 5. Întotdeauna era singură, purta aceeași tocă și era urmată de un pomeranian alb, nimeni nu știa nimic despre ea, și deveni cunoscută drept
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care urca din grămezile de pământ sfărâmicios înălțate pe margini. Trecuseră ore de când călătoreau astfel și oboseala stinsese, parcă, în mașină, orice urmă de viață, când, deodată, de afară se auziră strigăte. Copii îmbrăcați în burnusuri, învârtindu-se ca sfârlezele, țopăind și bătând din palme, alergau în jurul mașinii, care înainta acum pe o stradă lungă, cu case scunde. Intrau în oază. Vântul sufla și aici, dar zidurile opreau firișoarele de nisip, care nu mai întunecau lumina. Cerul rămânea însă acoperit. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
data asta în fața idolului, apoi stăpânii au început să iasă unul câte unul. Când ușa s-a închis în urma lor muzica s-a pornit din nou, iar vrăjitorul a aprins un foc din scoarță de copac și a început să țopăie împrejur, silueta lui înaltă se frângea de muchiile zidurilor albe, pâlpâia pe suprafețele netede, umplea încăperea de umbre săltărețe. A scrijelit pe pământ într-un colț, un pătrat, iar femeile m-au târât acolo, le simțeam mâinile uscate și ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nepătruns. Acolo, cu totul pe neașteptate, începea pădurea. D'Arrast îl căuta pe Socrate în mulțime, când se pomeni cu el în spate. - Azi sărbătoare, râse Socrate, sprijinindu-se cu amândouă mâinile de umerii uriași ai lui d'Arrast și țopăind în voie. - Ce sărbătoare? - Cum? se miră Socrate, și trecu în fața lui d'Arrast. Tu nu știut? Sărbătoarea lui Domnu' nostru Iisus Hristos. În fiecare an toți venit la grotă cu ciocan. Socrate arătă cu mâna, dar nu spre grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe vine și încercând să-și stăpânească greața care-l cuprindea. Când deschise ochii, aerul era tot înăbușitor, dar zgomotul încetase. Numai tobele răpăiau surd și fără întrerupere, iar în toate ungherele colibei grupuri de bărbați înveșmântați în pânză albă țopăiau pe loc. În mijlocul încăperii, de unde paharul și lumânarea fuseseră luate, câteva fete, în stare semihipnotică, dansau cu mișcări lente, mereu gata parcă să se lase depășite de ritmul tobelor. Cu ochii închiși, drepte, se legănau ușor înainte și înapoi, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]