1,042 matches
-
un do? întrebător, convențional, sec și atâta tot Eram pur și simplu consternat de această atitudine glacială și nu mă răbda inima să n-o întreb: ― Cum, ție nu-ți pare bine? ― Desigur, răspunse. Doar n-oi fi vrând să țopăi de bucurie. Vom avea o casă. Foarte bine! Trebuia s-o avem mai devreme sau mai târziu. M-am vârât în pat cu nefericirea în cârcă. După explozia de bucurie de adineauri nici că se putea un duș mai rece
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
capete a făcut un laț pe care l-a înfășurat de gâtul bărbatului. Apoi a aruncat frânghia peste țeava tancului, a apucat-o de partea cealaltă și a început să o smucească ritmic. O smucea, o lăsa, pauză. Trupul bărbatului țopăia în sus și în jos între Mulțime și tanc. Nu era liniște, ci se putea auzi cum cresc frenetic mugurii ascuțiți ai semințelor plantate în inimi. O smucea, o lăsa, pauză. A durat o vreme, dar până la urmă a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vorbă și acum era bucuros c-a găsit un tânăr tare de treabă dispus să stea de vorbă cu el. A început a-și muta greutatea corpului de pe un picior pe altul, până la un moment dat, când a început să țopăie de bucurie. Corpul mătăhălos, așezat pe picioare zdravăn înfipte în pământ, brațe puternice și un cap încărcat peste măsură cu mult păr negru ca pana corbului, urechi lungi clăpăuge și o gură mare. Hohotele de râs îi zguduiau trupul masiv
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îți asigurăm mâncare de trei ori pe zi și loc pentru dormit. Dacă vrei, vino să te cunoască și ai mei, apoi îți voi arăta și animalele de care va trebui să ai grijă. Dondică, a început din nou să țopăie de bucurie și ca să profite de moment: -Mă prind, numai că ar mai fi ceva, dar... nu știu cum să spun să nu dau greș, se linguși Dondică. -Spune dacă ai vreo dorință, că așa se face atunci când pui la punct o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Azi, n-am nici o șansă să mă simt "la mare". Nisipul de pe plajă e ud. Oribilă vreme! Undeva, la malul memoriei, valuri nevăzute aruncă, parcă, resturi dintr-o altă viață... reală? ireală? nu știu... un covor roșu, imens, pe care țopăie comic o maimuță... o tufă de dafin înflorit, la umbra căreia un bătrân își curăță plăgile de la picioare, în vreme ce, puțin mai încolo, avansează, stârnind praful roșcat, o procesiune... o femeie îmbrăcată în negru și tânără îmi explică a suta, a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cărarea strâmtă un rubin tetraedric, în care o zărești pe prințesa ta strălucitoare pe malul unui lac, așezată pe o plajă de nisip fin. zâmbești, așezi rubinul în stânga desagii-fără-fund, mergi bucuros mai departe. șase deasupra: ți se alătură veverițele călugăr, țopăie pe lângă tine de-a lungul drumului tău, cu ochișorii lor vii și veseli, fug mai repede decât poți merge tu, dar ți-o iau înainte și te așteaptă. cele mai ștrengare dintre ele ți se suie pe corp, pe gât
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ținea după mine. Fără mișcare, acolo, din pricina mea... Nu puteam s-o văd decât uneori, ceilalți treceau mereu primprejur și-mi împiedecau vederea. Treceau tot mai repede și mă miram cum de nu amețesc. De la o vreme au început să țopăie. Și la un moment dat - și mă asigur că asta e nemaipomenit chiar și în vis, - le-am văzut pe amândouă deodată. Una roșie, dizgrațioasă, cealaltă neagră, înțepenită. M-am trezit țipând. Imaginile erau așa de puternice, că le-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Singur privesc marea și cerul. Miercuri. Aseară, pe mal, în așteptarea vaporului, s-a dus cu alții. Nu s-a întors decât târziu de tot. Priveam mereu în întuneric pe unde plecase ea, dar nu vedeam nimic. A râs, a țopăit între străini, aș fi vrut să urlu. "O să fim fericiți!" Durerea mă frământă tot, dar respirația ei domoală continuă. De-ar ști Irina ce-am scris, mi-ar strânge mâna ca de obicei, apoi ar căuta să mă îmbune. Sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cadă un bolid în curte, numai să nu fie periculos. După câteva zile, înviatul ar reintra normal în obiceiuri, după ce aranjezi câteva complicații. Ești obligat însă să joci o comedie întreagă, să chiui, să bați din palme, să alergi, să țopăi, ca să minți și să te minți că ești transfigurat. Acum, lângă Ioana, cum n-am chef pentru astfel de scene, iau o înfățișare obosită, ca și cum bucuria îmi vine prea târziu ca să mă mai poată dezmorți. Nici nu știu dacă e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tocmai în regulă cu băiatul ăsta. Într-una din primele zile ale anului școlar, Daniel abia reușise să-l scoată pe noul său coleg din cercul celor care îl înghesuiseră într-un colț și îl batjocoreau fără pic de milă țopăind în jurul lui, strâmbându-se și dând din mâini... Repetentul după ușă bate toba la păpușă!... Horia Victor repeta clasa întâi de gimnaziu... Câteva zile mai târziu însă, gata, supărarea îi trecuse și Horia Victor era prieten la toartă cu toată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de evenimentele mitingului, pe care le trăia cu o intensitate ieșită din comun. Aproape că nu-și dezlipea ochii de avioanele din înaltul cerului, pe care le privea încântată, cu mâna streașină la ochi. Avea izbucniri când bătea din palme, țopăia de bucurie și râdea fericită, fără ca acele izbucniri să fie provocate neapărat de evenimentele mitingului, așa cum erau acestea vizibile pentru ceilalți. Având în vedere starea ei specială, Lucian n-o putea suspecta de intenția de a oferi la rândul ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fiind micuță de statură, zumzăind rapid de colo-colo, ca o rază de soare, întrecea pe oricine și găsea ce era de găsit înaintea oricui. Ghidușa s-a bucurat nespus când am anunțat-o că o iau în echipă, și a țopăit veselă, ținându-se după mine. Echipa mea o mai includea pe îndrăzneața și isteața Portocală, poreclită astfel pentru faptul că mereu mânca felii de portocală, chipsuri sau semințe, în ciuda faptului că era zveltă și rapidă ca o felină, cu ochii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cu gurile căscate, privind apariția și dispariția creaturilor magnifice, ireale... încă nu ne venea să credem ce văzusem... și cum era să ni se pară altfel? Bravo! a exclamat Ghidușa bătând din palme. Grozav, mia plăcut! s-a bucurat ea țopăind veselă. Mai vreau o dată! Mie nu-mi mai trebuie asemenea spectacol, a mârâit Portocala privind neîncrezătoare spre lacul care acum era liniștit și pustiu. Dacă vine un animal din acela la mine, îi dau una peste bot!... S-ar putea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
trebuie să apăs ca să sune ca lumea, asta precis pot să învăț, sunt foarte îndemânatic, pentru că-i musai să învăț asta, înțelegi, Dzsátá, e musai. Ultimele cuvinte aproape că le țipase, dar nu așa ca atunci când m-a pus să țopăi, ci altfel, nu atât de tare, în schimb mult mai înspăimântător, iar eu nu știam ce să zic, mă uitam numai la acordeon, era mare de tot și avea o groază de butoane și clape, știam că acuși-acuși Prodan mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sculat în picioare, a întors sticla cu fundu-n sus, vărsând-o cu atâta furie, încât era să și cadă de vreo două ori, când sticla s-a golit, i-a făcut și ăsteia vânt în puț, apoi s-a dus țopăind la mormanul de obiecte, l-a răscolit cu una dintre cârje, scoțând la iveală un borcan gol de murături, l-a ridicat și i l-a aruncat lui Jancsi, spunându-i să se ducă să-l spele, Jancsi abia apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-au pornit să schelălăie în ritmul melodiei, și atunci caporalul a început să danseze, acolo printre boarfe și pantofăraie, cântând în același timp, nu era un cântec propriu-zis, era mai curând un croncănit de corb, și într-adevăr, cum țopăia așa, într-un picior, fluturându-și cârja, caporalul părea un ditamai corbul sur, cu toate astea nu era caraghios, și-n vreme ce mă uitam la el, spirtul a început deodată să-și facă efectul, dar nu numai asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ochelari de soare, nici ceilalți nu mai aveau vreo grijă, Jancsi a tras un șut într-o carte, cartea s-a deschis, zburând cât colo cu paginile fâlfâinde, n-am văzut unde a căzut, între timp muzica mă redirecționase, caporalul țopăia și el, se lăsa în jos pe picioru-i zdravăn, se ridica, sălta în aer, sprijinindu-se de cârje, obiectele zburau în jurul lui, cravatele, învelitorile de discuri, fotografiile, bucățile de hârtie, bancnotele, batistele și ciorapii se înălțau într-un vârtej, țopăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
țopăia și el, se lăsa în jos pe picioru-i zdravăn, se ridica, sălta în aer, sprijinindu-se de cârje, obiectele zburau în jurul lui, cravatele, învelitorile de discuri, fotografiile, bucățile de hârtie, bancnotele, batistele și ciorapii se înălțau într-un vârtej, țopăiam și noi, gramofonul urla, scârțâitul acului îl simțeam parcă în piept, îmi vâjâia capul de sunetul acordeonului, îl vedeam pe caporal aruncându-și cârjele, ridicând canistra de benzină pe care o îmbrățișa ca pe-o femeie, dansând într-un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
perdea de tul întinse pe rame de lemn, și în fiecare se mișca ceva, apropiindu-mă am văzut că sunt păsări, nenumărate specii de păsări, o mulțime pe care nu le recunoșteam de loc și, desigur, mierle, ciocârlii, presuri, toate țopăiau agitate și nervoase pe după gratii, multe s-au și izbit de plasele de sârmă sau nylon când m-au văzut. Erau enorm de multe păsări acolo, cam vreo patru sute, poate cinci, pereții erau în întregime acoperiți de gratii, arătând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu fripturi și lapte, a cărui aciditate fusese redusă cu fier sau zinc, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, mlădiindu-se pentru a-și expedia loviturile, trimițând topspin-uri din încheietură. Cât despre mine, eu mă dădeam de ceasul morții, țopăind de cealaltă parte a fileu-lui, zguduindu-mi sacul plin cu chintalul de mitocănie ereditară, băutură, tutun, minuturi, cei zece ani în plus, carbonizați și înecați în „combustibilul“ cel mai tare, și căruia nu-i mai rămăsese nimic altceva de oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un asemenea tratament. — Ce părere ai? am zis eu tare. Am vreo șansă dacă mai stau aici vreo două luni? Lumea s-a întors, dar barmanița nu s-a întors. S-a dus la casa (te marcat al cărei sertar țopăia și zornăia sub comenzile ei. S-a întors afectată - nu era o barmaniță înnăscută - și a fluturat restul chiar în fața mea, care, așa cum a văzut și ea, fierbea. Pe dumneata nu te servim, mi-a adus ea la cunoștință. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care s-a răzbunat cu un șoc electric. Am sărit în picioare și am plecat, lăsând receptorul fierbinte să se legene atârnat de cutia zdrobită. Fiasco-ul n-a vrut să pornească, așa că l-am altoit și pe el. Am țopăit pe una din aripi și i-am ars o cărămidă într-un far. Faptele astea de vitejie s-au dovedit a fi o terapie folositoare, pentru că m-am mai calmat întrucâtva până când un clei tras pe loc pe la spate contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă ținându-l de ceafă, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
banii îi stau pavăză și că n-o să-l mai fută nimeni la cap. Nu, zău că e o frumusețe, am spus. A fost încântată. Mi-a mângâiat mâna, după care s-a dus sus să se schimbe, cu câinele țopăind în urma ei. Mi-am luat vinul și am ieșit pe terasă. Am salutat bondarii. Am urmărit cu ochii păsările New York-ului, acei bătrâni pierde-vară. Deci Martina. Nu știa nimic: Ossie era pur și simplu în Londra, așa cum i se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la un alt magazin de pe aceeași stradă... da, și după aceea la un altul. Și după aceea la un altul. Iisuse, mi-am spus eu, și ăsta e New York-ul. Dracu să-l ia, capitala caloriilor, Orașul Umflaților, unde supergrăsanii țopăie ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]