198,372 matches
-
-o, în rol, pe Emily Watson, cu timbrul ei de inocență și de patetism ghiduș; cînd a fost gata scăpărătorul scenariu - scris de Jeunet în colaborare cu Guillaume Laurant (romancier și dramaturg) - Emily Watson n-a mai fost liberă; și așa, a apărut Audrey Tautou, care e o Amélie de un farmec desăvîrșit. Ce face Amélie? De pildă, înșfacă de mînă un cerșetor orb și vizibil blazat, îl trece strada, îl conduce în viteză prin mulțime, pe drum îi turuie energic
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
1993 poartă frumosul și misteriosul titlu Rațiunea umbrei. Confesiunea - chiar și după masivele și celebrele scrieri ale lui J.J. Rousseau - a părut multă vreme mai degrabă infinitivul lung de la "a se confesa", nu i se întăriseră oasele, dacă putem spune așa, într-un substantiv-noțiune și încă într-unul plin de valențe filosofice și estetice. Iscodirea, sistematizarea și documentarea - cu acribie doctorală - a acestui gen reprezintă meritul Mariei Zambrano, poate nu întâmplător concretizat în plin război mondial (1943). Dacă e adevărat că
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
general, acela al impurilor din cetatea antică, care erau alungați, de nu cumva chiar uciși, astfel încît cetatea să fie purificată, dacă nu de bună voie, atunci cu de-a sila. Impurii aceștia erau, însă, de obicei, niște țapi ispășitori. Așa-zișii drogați din Piața Universității, în timpul manifestației maraton din 1990, au fost catalogați mai cu seamă prin acest registru care încerca, de fapt, să justifice aprioric evacuarea brutală a protestatarilor în 13 iunie și violenta mineriadă din 14-15 iunie. Cel
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
cea mai mică inițiativă. Am văzut străzi, care făceau altădată mîndria unor orașe, ale căror case istorice se părăduiesc, devastate de locatari ocazionali, cu tencuiala roasă, cu ferestre oarbe și obloane bătute în cuie. Fosta Stradă Regală din Brăila arată așa. Dar nici la Sibiu sau Oradea nu s-a întreprins în ultimii doisprezece ani aproape nimic pentru ca ruina să nu se întindă, ireversibilă ca o lepră. Minunile arhitectonice ale orașului de pe Criș arată, cu puține excepții, foarte rău. Ministerul Turismului
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
timp ea poate deveni cea mai importantă problemă pentru România în lunile premergătoare reuniunii de la Praga. într-un fel, dispariția lui Vlad Cubreakov ar putea fi unul dintre momentele importante ale scenariului de blocare a României în drumul său și așa greoi spre NATO. Iată de ce cazul politicianului moldovean are chiar o greutate mai mare decât trupe masate la graniță." După părerea lui Nistorescu, această dispariție are toate datele unei operațiuni "moșite" de servicii secrete. Iar concluzia sa e că dispariția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
dată în contact cu astfel de intrigi orientale. Constantin Stolnicul aduce și un martor, pe Ionașcu, Cap-de-ghindă. Dovedit, învinuitul își smulge părul din cap, se lamentează. Și, ca să vedeți cum este Occidentul, un prieten îl povățuiește să treacă la catolici. Așa scapă de moarte. S-a făcut catolic, s-a aranjat. Nu se mai auzise ca cineva să treacă la ortodoxi, ca să scape cu viață, pentru ortodox viață fiind peste tot, berechet. Și pleacă Gligorie la Veneția, unde stă șapte ani
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
dar și pentru a distruge răul din lume, rău reprezentat de "necredincioșii" întru Alah, este o datorie a oricărui musulman adevărat, dar mai cu seamă a șiiților ismaeliți. La fel de importantă ca și postul ori rugăciunea de cinci ori pe zi. Așa sună "protocoalele" înțelepților șiiți. De ce au fost ele ignorate? Poate printr-o "încremenire în proiectul" antievreiesc, poate pentru că Arabii nu sunt extravertiți ca evreii, secretomania mergând la ei până la cel mai insignifiant detaliu. Anihilați de dogma nimicniciei omului, a fatalismului
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
nu-i place prea mult "specializarea" - în această imagine se recunoaște criticul nostru, cu un soi de "iresponsabilitate" jucată. Nu știu cum se face însă că, la o privire retrospectivă, prilejuită de o culegere de eseuri precum Scriitorincul, lucrurile nu stau deloc așa. Dacă privim pe Animal Planet cîteva documentare despre ornitorinc, înțelegem foarte ușor că "scriitorincul" este un "animal underground", un critic atipic, nu e deloc un "animal social". Apoi putem privi cariera de critic a lui Dan C. Mihăilescu. Și vom
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
de gînd să facem cu ea. Nu era ceva practic. Pe de o parte, cei orientați către afaceri spuneau: nu veți cîștiga bani; pe de altă parte, profesorii politizați se plîngeau că literatura modernistă este elitistă, prea estetizantă, abstractă și așa mai departe. în anii șaizeci, am trăit o scurtă perioadă de reconciliere - criticii marxiști au încercat să demonstreze că poți folosi literatura pentru a face muncă culturală. Oricum, se vede acum că, oricît ai împinge literatura, nu este niciodată destul
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
adevărat - cei mai buni critici sînt ei înșiși scriitori. Mă gîndesc la începutul secolului douăzeci, la Pound și Eliot - oricît ne-am ciondăni cu ei, au stabilit standarde care au funcționat decenii, au învățat generații întregi ce este poezia și așa mai departe. Virginia Woolf a fost și ea un mare critic în multe privințe. Poeții-critici care nu sînt în totalitate sistematici nu sînt neapărat buni teoreticieni, dar, chiar și așa, unii dintre cei mai buni teoreticieni au fost poeți: Samuel
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
funcționat decenii, au învățat generații întregi ce este poezia și așa mai departe. Virginia Woolf a fost și ea un mare critic în multe privințe. Poeții-critici care nu sînt în totalitate sistematici nu sînt neapărat buni teoreticieni, dar, chiar și așa, unii dintre cei mai buni teoreticieni au fost poeți: Samuel Johnson, și Coleridge, și Matthew Arnold. Marele critic Walter Benjamin a fost totodată și un scriitor foarte poetic. Există mode în critică? încep studiile culturale să fie un domeniu perimat
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
studiile culturale să fie un domeniu perimat? Există multe studii critice care se datează foarte rapid. Gîndiți-vă la toate manualele de deconstructivism (Christopher Norris, Vincent Leitsch) sau la primele cărți de critică feministă de Elaine Showalter sau Susan Gubar și așa mai departe. Chiar și Textual/ Sexual Poetics de Toril Moi, care a făcut atîta vîlvă cînd a fost publicată la sfîrșitul anilor optzeci, acum pare depășită. Aceste cărți par o formă de jurnalism. Moi a arătat ce nu era în
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
viziune despre postmodernism. Te poți certa cu el, dar este strălucitor și original în ceea ce privește modernismul. Harold Bloom este opusul lui - pentru el, canonul este totul, dar nu este bine informat despre literatura europeană. Și neagă total literatura african-americană, feminismul și așa mai departe. Totuși, este un critic serios care are ceva de zis despre literatură. Știe extrem de multe despre romanticii englezi, iar The Anxiety of Influence este o carte de teorie valabilă și foarte bună. Dar mie nu mi-au plăcut
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
ca a noastră, cea mai bună poezie va fi întotdeauna antagonistă într-un fel și trebuie să se constituie automat într-o critică - deci că poezia este o formă de critică socială sau culturală. Totuși, nu poate fi privită numai așa. Adorno nu ia în considerare poezia umoristică sau poezia care nu își propune să fie critică. Credeți că Adorno chiar voia o lume în care muncitorii din fabrici urmau să fie la fel de importanți ca intelectualii? Și care ar fi gusturile
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
Credeți că Adorno chiar voia o lume în care muncitorii din fabrici urmau să fie la fel de importanți ca intelectualii? Și care ar fi gusturile acestor muncitori? Noi trăim într-adevăr dictatura proletariatului - oamenilor nu le place să o spună, dar așa stau lucrurile în Statele Unite. Am avut multe discuții în contradictoriu pe această temă cînd, după ce am terminat facultatea, am lucrat la Metro Goldwyn Mayer, scriind titraje. Așa am ajuns să văd multe filme. Unele erau atît de slabe, încît îmi
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
trăim într-adevăr dictatura proletariatului - oamenilor nu le place să o spună, dar așa stau lucrurile în Statele Unite. Am avut multe discuții în contradictoriu pe această temă cînd, după ce am terminat facultatea, am lucrat la Metro Goldwyn Mayer, scriind titraje. Așa am ajuns să văd multe filme. Unele erau atît de slabe, încît îmi era groază să le titrez. M-am contrazis cu șeful meu de atunci - are lumea gusturi proaste pentru că Hollywood le impune aceste gusturi sau invers - gusturile proaste
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
ei exotici? Din acest punct de vedere, România este considerată foarte exotică. îi aveți pe Tristan Tzara, pe Eugen Ionescu și pe Brâncuși. Tot jucîndu-ne cu termenul, am inventat un nume, Gaia Ceruli, care nici măcar nu sună românește, nu-i așa? Mă obosesc discuțiile nesfîrșite despre globalizare, care este adesea o scuză pentru necunoașterea nici unei literaturi străine. Astfel încît una din persoanele din prezidiu, o profesoară din Franța pe nume Adelaide Russo, a spus, "îmi voi începe discursul cu un moto
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
se va pudra neîndemânatic. Și toate astea nu din pornire proprie, ci pentru că vrea să fie "la înălțime" pentru copiii ei, dar și pentru a nu face notă discordantă în această nouă ambianță în care, spune ea, numai exteriorul contează. Așa, "nu mai e o ființă împuținată în zdrențele bătrâneții, ci revine de la egal la egal în câmpul acțiunii umane". Atunci confuzia crește fiindcă rolurile se inversează. Întrebări fără răspuns apar: cine e încă tânăr și cine mai bătrân? Cine e
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
a pus în valiză o cămașă de noapte și papuci noi pentru noaptea cea lungă, semnalând de fiecare dată când le schimba locul, a explicat de ce nu vrea flori pe mormânt, a dedramatizat momentul și l-a bagatelizat spunând că așa e mai practic sau că florile arată rău când putrezesc. Să fi fost oare tăria celui care și-a dominat viața și a dorit să intre demn și în moarte sau nemărturisita iubire și grijă față de copiii pe care ar
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
am știut să te însoțesc, mă învârtesc cu frazele mele". Se întreabă, din nou și pentru ultima dată, ce-ar spune mama: "Du-te de aici cu frazele tale, fă-ți numărul aiurea, nu pe mormântul meu" sau poate tot așa de bine, ca altădată: Fraze mici și scurte, draga mea. Nu uita, dacă vrei ca omenii să te înțeleagă. Eu nu mă gândeam la oameni, mă gândeam la ce aveam de scris, asta e tot". Lecția învățată ar fi că
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
atribui intenția ironică de a sublinia insinuarea. într-o acumulare cu evidentă intenție glumeață și parodică - la Creangă - , cam apare ca unul din elementele excesului de bîrfe și aluzii incerte: "îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa (...)" (finalul la Povestea lui Stan Pățitul). în folosirile "serioase", imprecizia poate privi gradul de specificare (cantitativă sau calitativă) a unui conținut reprezentat (cam o sută, cam mult), sau poate indica gradul de adevăr atribuit de locutor enunțului (a
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
de a sublinia insinuarea. într-o acumulare cu evidentă intenție glumeață și parodică - la Creangă - , cam apare ca unul din elementele excesului de bîrfe și aluzii incerte: "îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa (...)" (finalul la Povestea lui Stan Pățitul). în folosirile "serioase", imprecizia poate privi gradul de specificare (cantitativă sau calitativă) a unui conținut reprezentat (cam o sută, cam mult), sau poate indica gradul de adevăr atribuit de locutor enunțului (a cam băut - cu
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
și apoplexie. Răspunsul l-am aflat întîmplător, în aceeași zi: fusese un simpozion pe teme medicale. Participanții folosiseră salvările pe post de taxi. Poate nu se decontează. O economie de 25.000 de lei contează pentru buzunarul oricui, nu-i așa? În grădina Cișmigiu Cișmigiul a înflorit brusc: tremură de floare și l-a schimbat pe Bacovia cu Alecsandri. O dată cu soarele și pastelul parfumat apar și oamenii: primele sînt măturătoarele care se mișcă încet și trist, apoi iubitorii de cîini comunitari
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
exagerează șovinismul. Tabloul e foarte credibil și nu impune vreun mesaj artificial împăciuitor. Există însă unele fragmente cu adevărat tulburătoare, mai ales pentru cei care n-au cunoscut vreodată Transilvania de atunci: "Vorbeam nemțește și toți ne ascultau cu pioșenie. Așa era în Transilvania: ascultai, chiar dacă nu înțelegeai limba celuilalt. Suna familiar și solemn ca liturghia în biserica ta." Din punct de vedere estetic, Cocoșul decapitat e mai ales o carte extraordinar de bine scrisă. E un debut și lucrul e
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
acest lucru. De ce? Nu am depășit încă provincialismul de a vedea o operă literară ca pe un produs realizat pînă la virgulă într-un birou numai bun de transformat în muzeu, de către un scriitor insprat și infailibil. Lucrurile nu stau așa, din păcate o știu redactorii și apropiații lor. Eginald Schlattner poate fi un exemplu de onestitate care nu costă pe nimeni nimic, autorul rămînînd oricum cu toate onorurile. Concepția romanului și stilul scriiturii nu vin din tradiția literaturii române. Modelul
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]