3,543 matches
-
capăt al sălii motoarelor Se aude schelălăind aluatul În pâini fără de sare. Nu voi mai purta șireagul de perle Peste pielea ce tremura sub bluză subțire. Ai cheltuit degeaba o avere cu mine În locul acesta sunt doar salahorul Cu ecosonul așezat invers Pe reverul de la salopeta. Învierea încă nu-i terminată Și vin degeaba mironosițile cu uleiuri Și lacrimi legate în colț de batistă. Curge laptele dulce din streașina lunii Și macii sălbatici înfloresc pe hârtie. E noaptea întreaga atelierul în
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
ales o actualizare și o așezare folositoare a moștenirii lăsate nouă de acest mare părinte al Bisericii, în contextul existenței noastre de oameni ai începutului de mileniu III. Dumnezeu să ne ajute în slujirea la care am fost chemați și așezați fiecare dintre noi, iar Sfântul Ioan să ne învrednicească prin rugăciunile sale la scaunul ceresc, pentru a-i purta peste timp moștenirea!... Sursă bibliografică de referință: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie din Nazianz, Sfântul Efrem Sirul „Despre Preoție
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
într-un aparat ciudat care zbura la mică înălțime deasupra unui oraș imens. Primul meu gând fugi către femeia pe care o luasem de pe autostradă, dacă se mai afla în zona mea de acțiune, dar am răsuflat ușurat văzând-o așezată acolo, într-un scaun ergonomic, în dreapta mea. Se ridică, se apropie de mine și se cuibări la pieptul meu, șoptindu-mi suav la ureche: - Cât de bine îmi pare că ești din nou aici, iubitul meu ! Fără să-mi pese
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
-o pe Hera, geloasă să-l urce Etern Vărsător, și în cer îl surupă. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Atâtea legende, sfârșit e cadranul, Eter împânzit de zeești faetoane Pe boltă-mprejur așezate icoane Zodiacul pictat își remacină anul. Desigur, din toate n-avem zodia pești Lipsesc Cupidon și măreața stea Venus De Typhon salvați poartă nodul ca signus Alrescha îi leagă în final de povești. Povestea-i mai multă Dar azi se
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
arhaic cu cel modern, în felul acesta „concepând o sinteză, o atitudine umană simplă, emoționantă”, iar capodopera sa devine „o sinteză” a tuturor ipostazelor feminine din creația brâncușiană, semnificând „apogeul celorlalte capodopere”, toate exprimând „pricepere, chibzuință, prudență, purtare de om așezat”, acestea constituindu-se în „virtuți atribuite pământului” („Cumințenia ...”- o sinteză) și, în același timp, o chintesență pură „a surselor arhetipale (folclorice, mitice, legende și primitivism), unde arta africană, neagră, mitologia greacă și înțelepciunea tibetană se reunesc fecund”. Un ultim capitol
FASCINAȚIA CAPODOPEREI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369394_a_370723]
-
mai ales, sentimentele se ciocnesc, bilă cea albă, exponenta calităților fără apărare în fața râului, căzând în hăul sinuciderii. Acțiunea se desfasoara într-o normalitate absolută, faptele derulându-se una după alta și reclamându-se una pe alta. Într-o societate așezată, a cutumelor stratificate, cum este aceea din inimă Transilvaniei, iresponsabilă nestatornicie amoroasă a doctorului Luca declanșează jocul vieții și al morții, aruncând „dincolo de timp” destine nevinovate, cum ar fi al soției credincioase, al copilului încă nenăscut dorit de concubină, declanșând
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
în încăpere, se mai afla Cocceius Nerva, amic și apropiat al împăratului, omul cu care Tiberius se sfătuia în anumite probleme, mai ales economice dar cu care purta adeseori conversații despre poezie, literatură sau politică. Cocceius Nerva asistase la discuție așezat comod pe o canapea, fără să intervină. La finalul celor spuse de Thrassylus, împăratul Tiberius se ridică încet și bătu din palme. De după o draperie se ivi un bărbat înalt și solid îmbrăcat într-o tunică simplă. -Natus! spuse Tiberius
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
special, propriu, cu o tematică dinainte stabilită, în funcție de interesul concret și problematicile care ard, cu spirit critic, cu participarea unor persoane, grupuri, comunități, tematici de pe agenda națiunii noastre sau ale întregii comunități de națiuni libere, în cadrul unor abordări interdisciplinare, calme, așezate, cu idei limpezi. Academia, în accepțiunea clasică, este o societate culturală, organizată cu scopul de a promova cunoașterea, creativitatea, arta, știința, tehnica, literatura, poezia, muzica, alte activități culturale, spirituale ori intelectuale. Termenul vine de la grădinile lui Akademos, un crîng de
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
a membrilor fondatori, Senatul Academiei DacoRomâne, tot așa cum a înființat și alte organizații și instituții cultural-științifice din România și vecinătățile sale, oriunde trăiesc dacoromâni. Pe al doilea partid l-a inițiat și fondat, fiind încă în curs de structurare temeinică, așezată. Fundația este una militantă, are ca temei atît adevărul, cît și acțiunea eficace și militează pentru stimularea acestora în cercetarea științifică, în creativitate, învățămînt, în educație permanentă, în promovarea și apărarea drepturilor și libertății omului și ale națiunii dacoromâne pe
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
am imortalizat fiecare dintre noi imagini de neuitat cu aceste edificii istorice și am ajuns la o intersecție semaforizată. Aici din nou am dat peste un monument din beton sub formă de trunchi de piramidă, pe ale cărui laturi era așezată câte o placă turnată în bronz ce reprezenta scene de război și inscripția că acestea comemorau eroii căzuți în diferite lupte purtate pe teritoriul valon, din perioada lui Napoleon Bonaparte. Se știe de toată lumea că la Waterloo a fost învins
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
și că existau multe supermarketuri moderne cu nume de firme internaționale. Casa gazdelor mele era una impunătoare, cu două etaje și mansardă, toată din cărămidă roșie netencuită, specific locului. În fața ușii sub fereastră, tronau multe ghivece mari, pline cu flori, așezate direct la stradă. Din fereastra “camerei roz” ne zâmbea un perpetuum mobile sub formă de trifoi cu patru foi, care mișca continuu o mână, ca și când și-ar lua la revedere de la cei ce părăseau casa, sau că te-ar saluta
FESTIVALUL FLORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370753_a_372082]
-
spre acel sentiment înălțător ce numai inegalabilul poet a fost capabil să-l definească cu măiestrie în versurile sale nemuritoare. Tânăra înălța în eter prin melodia ce-o interpreta, un imn al iubirii ce învăluia cu mantia sa fermecată perechea așezată, pe banca îndrăgostiților cum o pot numi ieșenii, de sub ramurile pline cu flori galbene, plăcut mirositoare, deoarece orice pereche s-ar așeza pe ea, nu poate decât să fie cuprinsă de vibrațiile energetice ale teiului, dătătoare a unei călduri sufletești
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
general în folosul societății. Trecând în revistă diferite mentalități ale națiunilor autoarea face și o paralelă între americani și români, ca un fel de meditație cu gust amar : „Mă uitam la americani și la modul lor de viață. Ce oameni așezați, liniștiți.... Trăiesc în naturalețe și simplitate. Românul... este mereu impacientat, săltăreț, imprevizibil, bășcălios și nu de puține ori arogant...” Autoarea ne vorbește cu multă pasiune despre locurile prin care a umblat pe rând în America: Au pornit din nordul Americii
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
dimensiuni, caiete, hârtie și multe culori de apă care-mi spunea adesea că sunt acuarele chinezești. Pe pereții încăperii se aflau multe tablouri unul lângă altul și o imensă bibliotecă cu rafturi mai mari ori mai mici pe care reau așezate cărți de diferite dimensiuni și diferite grosimi. Această bibliotecă era făcută de el și un alt prieten meseriaș, din scândură groasă și vopsită în alb. Nicu, privea departe apoi așeza pe hârtia din fața sa diferite schițe. La început am crezut
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
încerc să-mi imaginez cu drag un Galați prăfuit de vreme și realizez că fostul proprietar a lăsat propriului său oraș un testament istoric de neegalat: casa moștenită samavolnic de regimul trecut. Orașul părinților și al bunicilor noștri, al străbunilor așezați pe lutul uitării, într-o cută a timpului, unde sufletele eterne își mângâie umbrele pe obrazul pământului își va duce în veșnicie misterul hașurat de farmec al asfințiturilor învăluite într-o apă curgătoare, pe cât de fascinantă pe atât de vicleană
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
cinstea și minciuna, în special, înșelătoria, trecând prin viață ca un vas de lut, modelându-se după vremuri și oameni. Un om de toată isprava cu care puteai pleca cu frunte sus și la război, dar și la horă: cuminte, așezat, înțelept, sfătos, credincios, generos, dar vigilent la vorbele și acțiunile celorlalți. Bătrânelul meu fusese internat cu mai multe probleme de sănătate, dar acum îl chinuia cel mai mult piciorul stâng la care îi fusese amputat degetul mic și nu era
DOAMNE, NU MAI POT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368182_a_369511]
-
definiție și vor vedea potrivirea, echivalența, adevărul. Am fost la Timișoara să mă documentez, să citesc și să întreb. A fost o adevărată revoluție, proprie, româneasca, în spiritul Anului 1989, când lagărul comunist s-a năruit precum pietrele de domino așezate vertical una în spatele alteia și ultimei i se dă impulsul de cădere. Impulsul l-a dat președintele Ronald Reagan în celebrul discurs de la Zidul Berlinului: Mister Gorbaciov, tear down this wall!’’ și Mister Gorbaciov a fost de acord. Omenirea a
ANOTIMPURI ISTORICE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368157_a_369486]
-
de pace. Adevărul e că răul se iartă sau pare că se iartă, dar nu se uită niciodată. Și Maor Gruber e dovada clară că viața aparent liniștită, pașnică, poate fi dată peste cap într-o clipă și din cetățeanul așezat, vrednic de încredere, te poți transforma într-un asasin, răzbunător și crud. Intri în cartea Aurorei Cristea predându-te, chiar din prima pagină, cucerit de tonul ferm, convingător, viguros, de condeiul dibace cu care te cheamă, te îmbie la lectură
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
își dăduse ultima suflare pe altarul nemerniciei omenești, iar Maor își descoperise infernul de suflet și, în acel oraș care-i fusese dintotdeauna străin, unde nu se simțise niciodată ca acasă și unde viața ajunsese un bun negociabil, o marfă așezată ostentativ în galantarele ruginite ale regretelor copleșitoare, el aruncă haotic zarurile propriului destin. Jalea națiunii israelite amuțise odată cu moartea poate a ultimului trubadur al fascismului, cel puțin în această clipă americană solemnă, pe un pat de spital șlefuit de bunăstare
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
umblet nu îmi dă pace astăzi, revine obsesiv : „Bocancii” tăi mi-au tropăit prin suflet și nici acum nu cred că știu, din ce motiv. Ai mersul apăsat și fără de simțire ... De multele dureri stârnite nu îți pasă când praful așezat cuminte pe amintire, e răscolit de-o minte rămasă tot geloasă. Ce demon te îndeamnă și te călăuzește să tulburi vechi trăiri, din clopotul tăcerii ?! Privirea de altă dată nu mă mai încălzește, o văd pierdută-n sine, ca umbră
VIAȚA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370143_a_371472]
-
doar răzbunări târzii, nepotrivite ? Urme de pași din gheață cu tropot pe destine dau amăgirii tale prea multele păreri. Cohortele de vise ce-ți chefuie-n festine rămân pe drumuri sumbre, ducând spre nicăieri. De ce să mai strici pacea, prin vreme așezată ? De ce aș retrăi dezamăgiri uitate și puse în sertarul cu „ce a fost odată” adânc păstrate acolo, fiind neîntinate ? ------------------------ O întâlnire avută, destin ori întâmplare reamintind povești care-s demult trecute, dar sunt „bocanci” cu ținte ce tropăi-vor tare
VIAȚA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370143_a_371472]
-
Și de-oi muri și astăzi fără tine O să mă nasc, încă-o dată... mâine. Citește mai mult Azi m-am născut a nu știu câta oarăDin altă rană, născută ca să doară,Și am atins lumina cu-o privireCe-a așezat în mine tot iubire.Azi m-am născut doar pentru tineSă te respir profund în mineși prin oftat și prin suspinîn noua viața plină de venin.Azi m-am născut ca să trăiescPrin tot ce simt și ce iubesc,Și de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Vi se pare că avem chef de discuții cu voi? - Cu tine chiar nu avem, răspunse bărbatul care stătea în picioare. Ba chiar te-aș ruga să te întorci de unde ai venit. - Hai mă, Corci! ridică vocea omul care stătea așezat. Am ajuns să mă iau la ceartă cu niște mucoși?! Dă-i dreacu’ și hai la băută! Corci privi cu greață în jur și, luându-și haina de pe scaun, se îndreptă spre ușă. Amicul său îl urmă imediat. - Ce a
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
lui până la panică - aducea precizarea că nu avea DOSAR și că fusese reținut pentru cercetări. Asta însemna în anii’50 că fusese deținut politic fără dovezi, din eroare, din abuz... Când revenise, după îmbrățișările de rigoare, urmase pe un ton așezat că ar fi bine să povestească el, când va crede oportun, despre ceea ce trăise... Prima dezvăluire s-a referit la obiceiul cu care venise de ACOLO: la sfârșitul fiecărei mese, indiferent cu ce se termina, mânca un coltuc de pâine
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
și apoi colorată în lumini strălucitoare, să-ți redea măreția și frumusețea căpătată de la natură, atât de darnică cu tine. Spunându-și frumoasele cuvinte de dragoste, tinerii se apropiau tot mai mult de patul care îi atrăgeau ca un magnet. Așezați unul lângă celălalt, Mircea explora cu buzele și cu mâinile lui puternice, ce treceau peste corpul fetei ca o adiere, fiecare centimetru, pentru a-i transmite întreaga sa pasiune. Săndica se frământa lângă el, plimbându-și mâinile dibace și curioase
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]