6,958 matches
-
afară... afară îs nourele printre stele nici de paie nici de lemne” - a răspuns țiganul. Un nou val de râs i-a cuprins pe cărăuși. Cotman, făcând-o pe supăratul, a tras o dușcă zdravănă de vin. Când s-a așternut liniștea, a reluat povestea: Și cum spuneam, în sat la noi era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aștepta încă multă treabă și grea... Descărcatul sacilor. Nu cumva l-a împinge necuratul pe Aizic să cântărească grâul, că nu mai ajungem noi la Crâșma din drum nici mâine - a vorbit Mitruță. Da’ și când om ajunge, ne-om așterne pe mâncărică și băuturică de s-or speria Costache și Măriuța. Astăzi primim gologanii, că doar îi vineri - a prorocit Alecu Slobodă, căpătând chef de vorbă. La depozit s-au trezit în fața porții închise. Nici un semn că s-ar afla
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mulțămesc, Măriuță! Mulțămesc pentru bunătăți, iar tu nu mai fi supărată. Drept răspuns, Măriuța a plecat privirea în podea și - cu mers împleticit - s-a întors, a deschis ușa și a ieșit fără să se uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi țiuiau urechile de atâta liniște... Îi aștepta pe cărăuși ca pe o izbăvire. Prin minte îi umblau gânduri și gânduri, dar toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ori totul, ori nimic, să fie el cel care-o va zăgăzui sau o va pierde, iar pentru asta știa că va goni chiar și după ce ultimul strop de benzină se va evapora sau ultima fărâmă de cauciuc va fi așternută pe asfalt, se simțea capabil să Împingă bielele prin propria voință și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit, glasul i se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să-și dea seama ce și cum, se forma o oră. Aceasta se mai zgâia pe pereți, Încercând să răzuiască o pată cu unghia de pe tapet, și pe nepusă masă În cameră apărea o altă oră, cu care prima se așternea la sfat. Zilele treceau și nu dura mult - de obicei, cam șapte - până când Își făcea simțită prezența o săptămână, apoi luna bătea la ușă și - e drept, mai rar - ne trezeam cu un an apărând printre noi, ca o rudă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost scrisă într-o limbă, franceza, care între timp a devenit o limbă moartă. Cred că am citit-o de douăzeci de ori la rand și trebuie să recunsoc, deși nu am o aplecare specială, cu lacrimi. Și atunci am așternut cel mai prost sonet scris vreodată în limba franceză de la inventarea acestei forme, cred ca pe la mijlocul secolului al XVI-lea. A fost un record mondial de prostie. Era dedicat lui Cyrano!A fost primul lucru pe care l-am scris
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
dacă e să se întîmple ceva. Asta este, își face Roja un calcul simplu, mai rău nici nu puteai să nimerești decît într-o fundătură ca asta, ce loc perfect de observație, care mijloc al acțiunii? Peste ochi i se așterne și mai dens întunericul nopții, privirea abia mai poate să-i răzbată la cel mult zece, douăzeci de metri în față, încearcă să și dea seama ce se întîmplă acolo folosindu-și imaginația, m-ați tîrît după voi într-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
istoria s-o fi apucat în cu totul altă direcție, poporul ăsta ales merita în sfîrșit și el o soartă mai bună după atîția ani de zbateri. Ar fi fost nedrept ca cineva să strice orzul pe gîște sau să aștearnă mărgăritare înaintea porcilor. Ce ziceți? De mult n-am mai prins așa o baftă, începe să vocifereze bezmetic, ai mîini de aur Nepoțică, cîteodată chiar mă faci să-mi pară rău de bănuielile pe care le am legate de tine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
durerii atroce de picior, piciorul stâng pe care Îl am șubred din copilărie. Mama Îl Învelea În frunze de varză proaspătă și noaptea, când mă Întorceam cu greu de pe o parte pe alta, ele se sfărâmau și se pierdeau prin așternut din chingile feșelor albe. Fără acest tratament constant pe care mama mi l-a aplicat cu consecvență ani de zile, boala misterioasă ar fi avansat agresiv. Draga mea, acum sunt asemeni unui copil care Învață să meargă . Sufletul meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
voce Antoniu, privești vânzoleala din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire, presupusa lor fericire. Privești, dar câteodată peste ochii tăi se așterne ceața și prin ceață ceea ce vezi pare un ținut Îndepărtat, fabulos, al cărui stăpân absolut ești. Mișcarea continuă e o apă curgătoare, și dă sens existenței tale, este apropierea de viață. Cu cât Îi privești mai mult rafinatele tentacule, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se citește forță și virilitate a afirmației,,. ș.a.m.d.,, Antoniu a transcris din memorie cu frenezie și cu sete aceste pagini și, simte, cum trupul lui s-a fortificat, a capătat o putere ce-a crescut cu fiecare cuvânt așternut pe hârtie. Închide caietul, și-l pune la adăpost sub maldărul de cârpe de la capul patului Ăpernă improvizatăă, ca În adolescență, când Își ascundea noaptea, efuziunile letriste de ochii vigilenți ai tatălui. Pune creionul pe care l-a ascuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
peretele șubred al magherniței. Îmi plac ghetourile. Mă omor după ele și... simt că am să mă integrez aici, dacă-mi dă pace mâncărimea de palme...,. După ce bruta a adormit și sforăitul lui zguduie pereții șubrezi ai Încăperii, Antoniu Își așterne câteva cârpe pe jos, lângă peretele opus patului, și Încearcă să adoarmă. Se gândește cum Cel de Sus Îl pune la grea Încercare. -Kawabata, mă auzi? -Te aud Antoniu. -Îmi lipsești, mă simt singur și părăsit, și tare vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eu prefer femeile cu părul lung - pe care de obicei îl poartă într-un coc de modă veche, iar epitetul „auriu” este cel mai potrivit pentru întreaga ei înfățișare. Arată ca un obiect de preț aurit peste care timpul a așternut patina stinsă și blândă a razelor de lună; sau, făcând o comparație mai relevantă, Antonia ar putea fi asemănată cu jocul razelor de soare reflectate de apă pe o veche pardoseală venețiană, căci există totdeauna ceva fluid și înfiorat, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe departe o inocentă și trăiește, sunt aproape convins, în apartamentul ei cam misterios din Chelsea, unde nu mă invită decât rareori, într-o permanentă aventură amoroasă. La Oxford ningea tare și probabil că ningea de ceva vreme căci se așternuse un strat destul de gros de zăpadă pufoasă, lucru pe care l-am constatat când am coborât din tren și am început să-mi caut din priviri sora. Am văzut-o imediat și am observat că se îmbrăcase în întregime în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un singur spot luminos de pe masa de lucru și îndreptă fasciculul de lumină spre piedestal. Am văzut un cap din lut în primele faze de lucru, atunci când suportul de sârmă este umplut numai în linii mari, iar peste el sunt așternute fâșii lungi de lut în toate direcțiile până ce apare doar schițat conturul unui cap. Această fază mi s-a părut totdeauna stranie, faza în care imaginea fără chip capătă o personalitate cvasiunanimă care te duce cu gândul la felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spun că ceea ce am numit persecuție (care ar putea proveni, de fapt, din lipsă de prudență mai degrabă decât din răutate) justifică în vreun fel sau scuză gestul meu de a te trânti la pământ și de a te lovi. Aștern pe hârtie ce-mi trece prin minte în încercarea de a-mi cere iertare; aștern pe hârtie numai ceea ce îmi pare a fi adevărat. Trebuie să adaug că te consider, și remarc acest lucru în ciuda resentimentelor mele, o persoană demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prudență mai degrabă decât din răutate) justifică în vreun fel sau scuză gestul meu de a te trânti la pământ și de a te lovi. Aștern pe hârtie ce-mi trece prin minte în încercarea de a-mi cere iertare; aștern pe hârtie numai ceea ce îmi pare a fi adevărat. Trebuie să adaug că te consider, și remarc acest lucru în ciuda resentimentelor mele, o persoană demnă de tot respectul meu și care merită cu prisosință să știe adevărul. Sunt încredințat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Carlton House, aveau pentru noi valoarea unor cicatrice vizibile. Cât de adânci erau cicatricele invizibile abia acum începeam să ne dăm seama. Ne oblojeam unul altuia rănile. Antonia, care arăta acum mult mai bătrână și pe a cărei față se așternuse o expresie de iritare ursuză pe care nu o avea înainte, era tot timpul gata să-și iasă din fire și se străduia din răsputeri să se controleze. Între noi schimburile de replici tăioase alternau cu etape de intensă solicitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bem ceva, așa că am băut cu nesaț. Pe parcursul acestui ritual, în timpul căruia ne priveam unii pe alții, se lăsă o tăcere stranie. M-am uitat la Alexander. Pe fața lui, care acum părea mai severă și absurd de tânără, se așternuse acea expresie rătăcită și nebunească pe care doar fericirea sau un gest necugetat o poate aduce. Când se întoarse spre Antonia, am observat din nou aceeași crispare a trăsăturilor concentrate asupra unui punct, care avea în ea ceva provocator. Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
asemenea încătușări a fost primul lucru care m-a apropiat de tine. Și nici n-am de gând să fac, iar tu n-ai să-mi ceri, comentarii pe seama a ceea ce s-a întâmplat. Să lăsăm demnitatea tăcerii să se aștearnă precum marea asupra unei situații care a fost vecină cu nebunia, lucru de care cred că nici măcar tu nu ți-ai dat seama cu adevărat. Vă doresc numai bine, ție și Antoniei, și n-am să uit niciodată că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
chiar și această amintire va păli, în chip fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele lor și nici măcar nu știu că au fost eliberați. Pe măsură ce durerea devenea mai intensă am încercat să aștern un văl peste starea mea de veghe trăncănind cu mine însumi despre situația în care mă aflam și astfel pierzându-mă în anonimat și atenuându-mi suferința. Dar adevărul crud nu poate fi negat așa că, în cele din urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încremenit în loc așteptând ca sunetul să se repete. S-a repetat de trei ori, zgomotos, insistent. Răsuna atât de alarmant încât m-a determinat să mă ridic și să mă duc până la ușă. N-am putut suporta liniștea care se așternuse și, ca să nu-l mai aud încă o dată, am deschis ușa. Honor Klein stătea în semiîntunericul de pe palier. Ne-am privit în tăcere, eu încremenit cu mâna pe ușă, ea ținându-și capul plecat și privindu-mă pe sub sprâncene. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cum se Întoarce În hol - probabil ca să-mi ia țigările din camera de zi. Părea singură. În curând, se va Întoarce și atunci, În sfârșit, va veni și rândul meu. Dar timpul trecea și nu se Întâmpla nimic. Liniștea se așternu treptat peste apartament. Ai fi putut crede că murise cineva. Să ies din șifonier și să verific? Sau poate că imaginația Îmi juca feste? Eram cât p-aci să izbucnesc În râs, dându-mi seama de un lucru cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ridicolă ca o mulțime de alte lucruri din viața mea. Din nou abia reușeam să aud ce se Întâmpla. Suna de parcă Dora și-ar fi făcut de lucru cu ceva pe scaun. Pantofii Îi căzură pe podea, după care se așternu tăcerea. Încercam să-i prind imaginea În oglindă, dar, din unghiul În care mă aflam, vedeam doar mănușile ei pe jos, mate și ondulate ca pielea lepădată de un șarpe - și, desigur, pe fetița drăgălașă cu fundița roșie atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]