1,177 matches
-
mănâncă 0000 mănâncă 0000 mănâncă 00 futut sălbatic Împre 00 mănâncă 00000000 mănâncă 0000000000000000000000t ca să scap. Înce000000000 mănâncă 00000000 mănâncă 000000000000000000RUMUL FĂ! țip e0000000000000000 mănâncă 00000000 mănâncă 000000000000iuni și acum e000000000000000000000000000000000000000000000 mănâncă 000pt ca somnul să mă c000000000000000000000000000000000 mănâncă 000000000000000 ațipește și ea ș 0000000 mănâncă 000000000000000000000000000000000000t curva Împuțită și era de par0000000000000000000000000000000000000000000000000Johnny pe când ea probabil e purtătoare 000000000000000 mănâncă 0000000000000u ciuma Împuțită - se 000000000000000000000000000000000000000 mănâncă 0 000000000000000 mănâncă 0000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000 0000000000000000000000000000000000000000000000000000 0000000000000000000000000000000000000000000000 0000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000 0000000000000 mănâncă 000000000 mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
prea multe ore suplimentare În ultima vreme. Să nu faci niciodată luni sau marți ce poți face sâmbătă sau duminică, când ești plătit dublu. Asta-i filosofia mea. Iau pilota de pe pat și mă Învelesc cu ea pe canapea, apoi ațipesc urmărindu-l pe Stephen Hendry cum căsăpește pe cineva la snooker. Bine că măcar un retardat pârlit de fan Hearts poasă pună laba pe niște argintărie, chiar dacă doar la un lăudat joc de crâșmă Între amatori și nu la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îndemânare, Începând să-mi trimit unde trebuie și sperma mea. — Ce pizda măsii Chrissie... icnesc eu În timp ce ejacularea mi se diminuează ca pulsul unui muribund, iar mișcările mele de rotație se opresc. Mă prăbușesc pe ea, mă rostogolesc alături și ațipesc pentru o vreme. Mă trezesc primul și inspectez stricăciunile. Vasele de sânge din ochii mei s-au spart, iar pe gât am o urmă groasă. Sunt un ofițer profesionist din forțele de ordine. Trebuie să lucrez cu publicul. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
scoți capul de rahat din chestia aia și nu-l pot elimina pe ticălos. Iau hotărârea să nu muncesc deloc astăzi, așa Încât completez un formular OTA 1-7 de ore suplimentare, iar apoi mă relaxez uitându-mă la casete video până când ațipesc. Când mă trezesc remarc că s-a făcut seară. Acum mă trezesc eu la viață. A fost un pui de somn pe cinste. M-a pus pe picioare. Am tras pe nas și ultima mea jumătate de gram și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aceasta păreau mai mari decât văzute la lumina zilei, iar formele lor erau magnifice. Dar și amenințătoare; nu erau mulțumite de sunetele ce răzbăteau dinspre Cirque Fantastique din Central Park. Ei bine, nici Rhyme nu era prea bucuros din cauza asta. Ațipise de vreo zece minute, doar pentru a fi trezit de un ropot sonor de aplauze venit dinspre cort. - Ar trebui să li se impună o oră de stingere, mormăi Rhyme către Sachs, care era întinsă alături de el în pat. - Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
până și liniștea orașului toropit de căldura de la amiază, când în sfârșit Tache și Lache și Mitică au ajuns acasă după discuții înfierbântate despre soarta țării, purtate în fața unei halbe de bere: ,,Căldură mare, dom’le! Căldură mare!”. Birjarii au ațipit tot așteptând un client și morfolesc vise frumoase despre un bacșiș bun. Doamnele se pregătesc pentru ,,five o’clock tea”. Un reporter adună știri senzaționale pe o bancă-n Cișmigiu. Pălăriile albe paie au rămas cu borurile pleoștite de soarele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În casă e cald. Bunica a făcut focul, iar afară e puțin frig. Eu trebuie să învăț la geografie. Oh, oceanele! Ce rău e când trebuie să înveți și nu ai chef, Oceanul Pacific l-am învățat, și pe Atlantic. Am ațipit puțin. Ah, dar nu suntem în Oceanul Pacific! Am trecut prin strâmtoarea Bering spre Oceanul Arctic. E o călătorie neplăcută. Simt cum frigul se apropie. Am trecut și de acest Ocean Înghețat. Acum mergem spre Atlantic. E mai bine. E mai cald
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dinaintea lui, salutându-l ca pe un mai mare al lor. Eu stăteam ghemuită lângă vânturi, pe când nebunaticul meu prieten nu mai avea stare. Ei tot șușoteau, dar nici că-mi păsa. M-am întins acolo lângă ele și am ațipit. Apoi m-am trezit și i-am observat pe prietenii mei departe, într-un tufiș, culegând niște flori. Au venit lângă mine și mi-au spus că m-au văzut dormind, dar nu au vrut să mă trezească. Ne-am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clasa a VII-a E Familia viitorului Era o seară plăcută de iulie. Pe cer începeau să se aprindă stelele ca niște lumânări de diferite forme și mărimi. Mă aflam în grădina casei mele. În liniștea care mă împrejură, am ațipit și m-am lăsat purtat de aripile unui vis ciudat. Se pare că mă aflam într-un uriaș labirint și lângă mine țopăia obositor o creatură nemaiîntâlnită. La început m-am îngrozit și, în ochii mei, se citea uimirea. Încercam
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
furiș obloanele întunericului. 8 După miezul nopții, Apostol Bologa, istovit, se întinse pe pat. O tăcere imensă îl împresură, parcă toată lumea ar fi încremenit într-un somn de mormânt. Liniștea galbenă din tavan îi picura în ochi și îl ustura. Ațipi. Deodată se trezi. Afară răsunau pași, pe trepte, în coridor. Sări în mijlocul odăiței și rămase pironit acolo, cu inima zgribulită, murmurând din buzele-i albe: ― Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule... Ușa se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete. Din întuneric
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâna, îi trimise câteva bezele și cu un fluierat prelung și sinistru trenul scrâșni nervos din rotile sale și porni târziu în noapte către necunoscut... LA TREABĂ! În zori, trenul șiroia unduind că un Harper gâfâind obosit printre coline. Lăură ațipise puțin, iar acum privea curioasă pe fereastră. Observa cum fâșia frontierei proaspăt arată acompania simetric calea ferată și avu o ușoară strângere de inimă. -Chiar aici, exact pe frontieră, isi zicea ea. Că șefa de promoție, aș fi meritat, cred
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și se aude reverberând, lovindu-se de pereții săi argintii, peste puțin timp veți avea destul loc gol în casă. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Toată noaptea am ținut-o în brațe în patul acela mare, am dormit foarte puțin, chinuite, ațipeam și ne trezeam delirând ca după febră, visele urâte ne plesneau peste față și între ele aveam scurte momente de entuziasm, iată că se întâmplă ceva, în sfârșit se întâmplă ceva în viața aceasta în care credeam că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
soțul ei și va bea lichidul rece, așa cum făceam și noi, vară după vară, uneori rămâneam pe canapea în fața unui film dezamăgitor de la televizor, astă-seară avem un film bun, mă anunța el entuziasmat, dar după numai o jumătate de oră ațipea, doar eu continuam să privesc, fidelă personajelor care-mi ofereau viețile lor, la finalul filmului se trezea, îmi zâmbea victorios, turna bere în pahare, îmi mângâia coapsele goale. Îndrăznesc să le invidiez chiar și pe fetele de la cămin, pe fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai înaltă, impasibil, Jones îi întorcea privirea. Își luase acest obicei la puțină vreme de la întoarcere. Când venea ora somnului, motanul se ghemuia lângă stăpâna lui până în clipa în care ea ațipea, după care se refugia pe comodă. Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru, tinerețea nepotolită a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa copioasă îl făcură să ațipească puțin. într-un târziu, deschise ochii și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici? — Ei, ce zici? - făcu și papagalul. — Date fiind împrejurările în care ne aflăm și întrucât Papa nu oferă nici o garanție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vers, auzi că și oamenii lui, în spate, lălăiau încet, legănați de cai. Atunci bătrânul porni să cânte tare, iar cazacii îl întovărășiră, în canon, umplând întinderea stepei de-o melodie divină. Mai merseră vreo două-trei ceasuri și atamanul, după ce ațipise nițel, simți boarea Nistrului. îl trecură în tăcere, deși unul din ei, făcut praștie, căzu de pe cal în apă și-abia îl aburcară în șa. Nistrul i se păru atamanului cam mic, dar cu seceta asta... în sfârșit, la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cer, ci aburoase reverii ce se apropiau ușor de pragul somnului. O tufă de coacăze în care se împiedică, fiind gata să se răstoarne, îi atrase atenția sfântului părinte că părăsise fără să vrea cărarea și că e pe cale s-ațipească. Se-așeză pe o bancă de marmură și-și frecă încet cu podul palmei ochii obosiți, căprui. Dintr-un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bunul nostru Metodiu primi cabina secundului, care la Beci părăsise echipajul pentru o slovacă nurlie, renunțând - poate prea ușor, după opinia unor mateloți - la însorita Grecie, la o familie numeroasă și la asuprirea turcilor. După ce-și curăți hainele și ațipi vreme de vreo trei sferturi de ceas, Metodiu ieși pe punte. Soarele trecuse de crucea amiezii, coborând spre Habsburgi. Vasul luneca încet pe Dunăre la vale, înspre Buda. La proră stătea cel ce părea a fi stăpânul corăbiei și căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și când om pune mâna pe carte... Episodul 228 SOMNUL DE CAMPANIE După această discuție, comandantul turc păru a se domoli și-l lăsă în pace pe căpitanul Georgios. S-ar fi putut spune că la un moment dat chiar ațipise, cum stătea rezemat cu spatele de parapetul bordului, însă ideea de somn era alungată, pentru cine-l privea, de faptul că osmalâul își ținea mereu un ochi deschis, cu schimbul, când stângul, când dreptul, așa încât nu te puteai împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Joe făcând ceaiul în camera amenjată special. Chiar atunci a sunat telefonul de pe biroul lui Joe și cât se poate de repede a alergat în cealaltă parte a coridorului să răspundă, enervat că oamenii vor crede din nou că a ațipit. — Este domnul Shaw, mi-a spus. Dorește să știe dacă ați ajuns deja. M-am dus la telefon. —Sam? zise Sebastian. Ai nevoie de o mână de ajutor acolo? Nu, mulțumesc. Deja am terminat. —La mine mai durează cam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
adus de la Fălticeni de mic, de la un medic, mă atașasem mult. Foarte afectuos, gelos chiar, mă urmărea cu o atenție deosebită când scriam, așezându-se deseori pe paginile albe, împiedecându-mă să mișc pixul sau creionul pe foaie... După masa, când ațipeam un pic, se tolănea pe pieptul meu, băgându-și botul până aproape de gură, încât îi simțeam răsuflarea... Avea un efect soporofic... dormeam amândoi în neștire, uneori câte un ceas întreg... La trezire îl dam jos de pe mine, el nedorind asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
a plecat imediat. Mai întâi a studiat toate însemnările făcute în foaia de observație. Liniștit, a dat câteva instrucțiuni asistentei medicale Carmen Bădescu și s-a retras în biroul său. Întins pe fotoliu, lejer, cu ochii închiși, a încercat să ațipească, dar somnul nu se prindea de el. Stresul unei zile încărcate de evenimente își pusese amprenta asupra lui, așa încât se lăsă pradă acelei stări în care geana somnului îl ademenea molatic. Aflat la cumpăna dintre somn și veghe, doctorul Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
foarte târziu, întins pe pat, obosit și plin de regret, poate că somnul l-a liniștit, dar lacrimile sale udau perna... Tainicele cărări ale iubirii * ... Întinsă pe cearceaful mototolit și ușor umed de transpirație, Laura privea tavanul pe întuneric. După ce ațipise cu greu, i s-a părut că cineva o strigă în somn și s-a trezit. Nu trecea pentru prima oară prin astfel de stări doar că, de data aceasta, acea stare se manifesta mult mai intens decât precedentele. „Ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
un copac, pe scaun în aeroport. Am dormit în toate condițiile enumerate mai sus și îmi amintesc cât de supărată am fost într-o zi când transmiteam live din oră în oră de la un stadion și, răpusă de oboseală, am ațipit jumătate de oră sub un copac afară, pe iarbă. Atunci mi s-a părut inadmisibil faptul că nimeni nu s-a gândit să ia o pătură în mașină ca să avem pe ce să ne așezăm. De obicei, eram mai inspirați
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
acorduri ridicol de solemne care depășesc suportabilitatea decibelică, serialul se termină. Tânăra reduce sonorul, dar pe ecran continuă să defileze personaje care gesticulează și își mișcă grotesc buzele. Dora nu vrea să le mai vadă. Închide ochii. Ar vrea să ațipească, să se pregătească pentru vizita medicală de după-amiază. Formalitățile de spitalizare, urmate fără nici un răgaz de examenele preoperatorii, au obosit-o. Comunicarea laconică despre slăbiciunile inimii ei nu o alarmase peste măsură. Încearcă să se detașeze de ambianță, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]