1,095 matches
-
versiunilor ar putea fi și ea incitantă!!). Concretețea plată a realului nu-i satisface, ei presupun existența unor alte lumi, inaccesibile în mod curent. Pentru întrebările lor existențiale caută răspunsuri ieșite din serie, sofisticate. Vezi Dora Pavel și thrillerul ei abisal, dar și întreaga trilogie a deshumării - Agata murind, Captivul și Pudra. Tot aici pot fi incluse romanele onirice ale lui D. Țepeneag („realitatea obiectivă e necontenit dublată de o infrarealitate”) sau Corin Braga. Într-un fel, ele parazitează realul cu
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Culmea este că autorul la care m-am oprit, fără nici o ezitare, cere el însuși să fie sprijinit, caută, adică, un punct de sprijin, nu-l găsește decît rareori, oricum e departe de a gîndi că poate da cuiva sfaturi, abisal de departe..." (p. 7). Înduioșătoarea complicitate a celor slabi, pe-ale cărei efecte, distilate în tării venite de nicăieri, mizează, dintotdeauna, literatura. Tristețea regăsește tristețea, și-această omenească, prea omenească descoperire ogoiește neaplecarea către faptă, hrănind-o cu cenușa, amestecată
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
în mod special pe Gib I. Mihăescu, la care ne întîmpină un "monoideism erotic" (Mihai Aspru din Dona Alba e un Julien Sorel băștinaș, iar Rusoaica din romanul omonim apare înscrisă ca un simbol arhetipal, pentru care bărbații simt o abisală chemare), pe Felix Aderca, analist al erotismului carnal, cu lubrice implicații (mai cu seamă Rasputin. Diavolul de la curtea țarilor și Al doilea amant al doamnei Chatterley), pe Mircea Eliade, creator al unei proze "obsedate, chinuite, sexuale, analitice", cum o caracterizează
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
un conglomerat în care sînt angajate toate etajele ființării. Fiecare din acestea poate avea o funcție selectivă de constituire a poemului. Locul instanței constitutive a acestuia e ocupat, în fiecare experiență lirică, de alte și alte elemente ale experienței existențiale, abisale sau imediate.Doinaș antrenează, în demonstrația sa, elemente de poetică modernă (Valéry). Realul poetic, prezent în poem, ca urmare a somațiilor subiectului liric, e doar o posibilitate ontologică: "Natura văzută de poet e o posibilitate (s.a.) a Naturii, proiecția unor
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
palimpsestul este un fel de poliptic în profunzime. Așa cum se adiționează ele în palimpsest, straturile de imagine, unul deasupra celuilalt, așa se aglutinează, pe orizontală, prin ansamblare, imaginile în poliptic. Dar aici se insinuează și o diferență metafizică. Palimpsestul este abisal, polipticul este diurn, palimpsestul este diacronic, polipticul este sincronic, palimpsestul este historist și modernist, polipticul este anistoric și postmodern. Iar relația cu polipticul este mai confortabilă și mai puțin frustrantă. O.O. Polipticul presupune o transdisciplinaritate a subiectului abordat? P.Ș
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
reflecții nuanțate, menite să elimine bruiajele și confuziile ce ar sparge logica textului, duce la o limpezire estetic-rațională a întregii narațiuni, condusă cu fermitatea evidenței și, în final, a certitudinii . Prins în caruselul evenimentelor, profesorul Ovidiu Cornescu revine, în momentele abisale ale pierderii libertății de găndire sau în cele de maximă creativitate, care îl apropie de divinitate, la vibrația sonoră, „muzica sferelor” însemnănd o contrareacție la iluziile, la efemerul carmic. Muzica se constituie așadar într-un liant al celor mai inedite
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
a unei mari părți a populației. Roșcatul ( a se revedea Harap Alb, n.n.) și derizoriul Rasputin vasluian era cît pe ce să devină erou național, printre cei care îl exonerează de orice responsabilitate aflîndu-se, pe lîngă o liotă de avocați abisali și semidocți, și profesorul Ion Coja, cunoscut ideolog al noii drepte românești. Dar nici n-au apucat să se usuce bine florile de la căpătîiul victimei lui Corogeanu et comp., că un alt vlăstar al blîndeței și al bunătății românești, Luminița Solcanu
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
sau Paranoid Park (2007) ale lui Gus Van Șanț, trăiesc pe alte coordonate, alienante, într-o lume proprie, fabulatorie, căutând răspunsuri la întrebări neclare. Părinții, oricât de buni, de îndatoritori, nu mai posedă codul de acces al acestei lumi hermetice, abisale, a unor sensibilități contrariate sau doar așteptând să fie bruscate. Pentru Hideo Nakata, metaforă acestei lumi adolescentine a devenit spațiul virutal al chatului, al întâlnirilor decorporalizate, ale unor identități spectrale tatonandu-se prin tentaculele timide, retractile, proiectandu-și suferințele și
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
de epicentrul deflagrației, într-un oraș de provincie, Vaslui, spre exemplu, un fel de "loc unde nu s-a întâmplat nimic", într-o emisiune televizată unde dubitativul filozofic hamletian, to be or not to be, se transformă într-un chestionar abisal, "a fost sau n-a fost" (revoluție în orașul nostru?). Camera se fixează asupra unui cotidian cenușiu, într-o dimineață plumburie, care parcă își lasă un gust de fier în gură, în care luminile se sting una câte una, un
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
Liam Neson eliminîndu-l din scenă dintr-o trăsătură de cuțit. De neuitat scena în care cuțitarul șef deplînge fariseic moartea unui iepuraș, cerînd pedeapsa capitală pentru făptaș. Dar asta e, vorba criticului, dintr-un alt film. Actualul film explorează psihologia abisală a crimei, dar dacă renunți benevol și fără remușcări la acest clișeu prăfuit, te trezești în fața unui film cu duritățile convenționale, plus ceva dialog ca de la mafiot la agent infiltrat, deci cu musca pe căciulă. Frank, dincolo de platitudinile violente cu
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
două preocupațiuni se cade să nu se amestece. douăzeci de ani mai apoi, g. Ibrăileanu va afirmă și el: "...Una e critică estetică... și alta istoria literară". Tînărul E. Lovinescu, în 1910 și în pragul unei cariere universitare nerealizate, făcea abisala distanță dintre una și alta: de vreme ce critică, singura, se apleacă asupra unor opere cu adevarat vii (care, contemporane fiindu-ne, "ne mișcă, ne înduioșează, lovindu-ne slăbiciunile noastre, învăluindu-ne într-o atmosferă de simpatie"), istoriei literare revenindu-i misiunea
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
sale (ce suferă acum o transformare radicală, în special la nivel ideologic), cât și de drama abandonării oricărui gând de întoarcere în țara și cultura în care se născuse. Razne ne obligă, cred, să revenim la o explicație mai puțin abisală a transferului cultural cioranian. Fără să fie o figură de prim-plan a exilului politic românesc, filosoful s-a implicat, totuși, în măsura posibilităților, în inițiativele grupului de la Paris (sprijinit de generalul Nicolae Rădescu). A și fost perceput, de autoritățile
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
pe vechi desen de steme./ În preajma ta sunt ceață, brumă, rouă,/ povară de uitare veșnic nouă - / supus iubirii, grabei și erorii, evanescent ca norii și ca zorii" (Plata luntrașului). Sentimentul pascalian de fragilitate a ființei umane la scara Universului devine abisal odată cu trecerea poetului în spațiul francez. Destinul său este cel al unui anti-Ovidiu. Dacă poetul iubirii a fost un patrician roman obligat să-și ducă zilele între barbarii de la Pontul Euxin, ajuns să viețuiască în capitala unui Imperiu cultural, Ilie
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
cu ceea ce s-a numit new historicism, opunînd ideologia dorită de un scriitor celei pe care i-au dictat-o tendințele vremii, sau fondul operei formei în care ni se oferă. Eseurile lui sînt, într-un fel, crochiuri de psihologie abisală, ce refac traiectoria unor nedomolite pasiuni, ascunse de multe ori sub aparența "seninătății imperturbabile." Un Lovinescu "necanonic", nehotărîtul hotărîtor al unor mari destine literare, este recuperat dintre filele de memorii și de corespondență. Pare, ca și Bacovia, un singuratic, un
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
moment dat, se desprinde exogen-selectiv de bunul personal, devenind un fel de stare a ansamblului socio-patrimonial". Adânci vorbe, strașnic filosof. Mai teluric de felul său, Marian Vanghelie este adeptul unei altfel de beții de cuvinte. El nu se aruncă în abisal, nu se încurcă în neologisme, vorbele sale nu se lasă încătușate în rigorile gramaticii. Suficient sieși, discursul său se învârte pe loc, asemenea unui cățel care aleargă în jurul cozii. Prin forța lor repetitivă vorbele lui Marian Vanghelie capătă adâncimea litaniei
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
Un spirit de competiție? Evident, în orice generație și, până la urmă, în orice literatură există un spirit de emulație, o competiție mai mult sau mai puțin vizibilă. Condiția este să nu se transforme în rivalitate sau - mai grav - în ură abisală. Cum, din păcate, se întâmplă în casele românești. Casele literare, vreau să spun. Nu e cazul în relația mea cu N. Manolescu și cu ceilalți critici din generația mea. Am fost - și am rămas, sentimental - prieten cu Valeriu Cristea, L.
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
se înfrupta din mană cerească a unor tematici de ultimă oră și de interes universal, reconfirmînd unul dintre atu-urile greu de egalat ale școlii americane. Ziua a 6-a ne conexează, nu fără trimitere afișată la Biblie, la dezbaterea abisala pe tema clonării umane, atît de actuala, încît nu e propriu-zis un SF. Începutul e manifest documentaristic, cu fișarea datelor calendaristice ale performanțelor și legiferărilor în materie și cu intrarea în acțiune aproape firească a super-greului Arnold Schwarzenegger, în postura
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
Aici se spune că "mai degrabă avem de a face, în cazul de față, cu simptomele unei dezorganizări clinice, care nu va întîrzia mult să se arate... Timpul și ambiția își pun pecetea asupra unei neurastenii progresive, prin forma filosofică abisală și vag mistică pe care o iau anxietățile bolnavului. Dilatarea maladivă a vieții interioare se produce în aceste direcții." Cred că această din urmă caracterizare e mai dreaptă pentru că dincolo de banalitatea reflexiilor interioare ale personajului, acută e aici numai autenticitatea
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
stilistică, mascată de-un savant colocvialism, e aceea a marii eseistici de totdeauna, de la Montaigne la oamenii de spirit ai Franței interbelice. Regretul de a nu fi încheiat cele două cărți care ar fi fost, cu siguranță, capodopere - una despre ,abisalul Caragiale", cealaltă, volumul de memorii - este cu atât mai mare cu cât fragmentele pe care le-am citit dau măsura originalității talentului său. Confiscat de politică - pentru care, personal, nu cred că avea talent -, Alexandru Paleologu ne-a privat de
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
dacă privea de undeva, de ce îl lăsase? Sau, poate, nu putea să se uite la așa ceva, pudoarea sa fiind mult prea mare” (p. 104). Nu de pudoare este vorba, ci de gust literar. Cât de cutremurător, în schimb, cât de abisal ar fi fost totul dacă profesorul danez de etică ar fi dat peste o familie oarecare, peste un el și-o ea, contabili cuminți și mediocri. În loc să rămână, așa cum se anunța, un roman senzațional, acesta e doar un roman de
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
imprevizibil, luând cu sine, aluvionar, tot ceea ce ține de vis, speranță, viață și destin. Ilustrare superlativă a unei epoci (the Jazz Age) și a unei dureroase iluzii (the American Dream), The Great Gatsby rămâne și un mare roman al psihologiilor abisale. Uluitoarea capacitate de autoiluzionare a lui Jay Gatsby, cel care credea, în ciuda tuturor dovezilor, că „poți să retrăiești trecutul” e contrabalansată de neașteptate și derutante străfulgerări de luciditate: atunci când Nick Carraway, naratorul poveștii magnatului din East Egg, partea aristocratică a
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
Lovinescu avînd - să spunem așa - misticismul explorării neantului străzii în așteptarea găsirii "Marelui necunoscut", avea avantajul de a reuni exemplare neașteptat de pitorești, de extracția cea mai adîncă, indivizi arși în mod exclusiv de himera scrisului, pescuind într-o faună abisală, nu într-o piscină universitară." Din cînd în cînd, nemulțumirea e lăsată deoparte, pentru portrete de galerie ca, bunăoară, acela al lui Voronca: "menționat prin micile antologii moderniste ale tinerilor francezi, Voronca umbla ca o cometă în largi ocoluri, dintr-
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
în care virtualitatea se mișcă o clipă, apoi se redresează și o apucă în altă parte, în care exterioritatea este fluidă sau eterică, iar interioritatea o enormă combustie polimorfă. într-o netă opoziție cu toată civilizația descriptivă a imaginii, așezat abisal într-o perspectivă nonfigurativă și nonantropocentristă, el înlocuiește descriptivismul cu poematicul - nu întîmplător, pictorul îl așază pe romanticul Novalis pe cea mai înaltă culme a spiritualității - înlocuiește figurativismul cu fabulația și antropocentrismul cu schematismul arhaico-infantil și cu sugestia corporalității transparente
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
punct de criză absolută în care vectorul mitic se intersectează cu cel apocaliptic. între naștere și expiere, momente aflate într-o perfectă relație de contiguitate, Omul lui Brauner nu are decît răgazul tragic al conștientizării propriului impas metafizic și al abisalei sale stări de coșmar. întîlnirea cu o asemenea imagine a propriei tale existențe, privirea adîncă în oglinda simultan retrovizoare și premonitorie a unei condiții ontice nu tocmai încurajatoare, demontarea unicității și a exemplarității în schimbul apropierii de o fluiditate simbolică și
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
momentul potrivit să spună ce gîndește. Ministrul iese de data aceasta victorios, și-a demonstrat calitățile civice și de profesionist al unei politici democratice. În privința măștii pe care-o afișează moderatorii noștri la ora actuală ea variază între o mohoreală abisală de tip “om definitiv supărat pe lume și pe viață”, cu varianta “om care are pe umeri toate poverile lumii” și o veselie bruscă, cu chicoteli, de tip “școlar puber căruia i se șoptește un banc deocheat în timpul orei”. Tonul
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]