2,175 matches
-
-n alte zone - și iarăși înapoi, sculptând culori în carnea Universului orbit de-așa orgii nebune de lumină, amplificată mai târziu în jerbele inteligenței omenești, căci Omul, neîndoios, este-un astfel de univers gânditor, grăbit spre alte expansiuni fierbinți spre absolutul purității din neant, căutându-se pe sine însuși prin văile virgine din spațiul orb și timp nedefrișat. BLACK HOLE Dedicată savanților Albert Einstein (1879-1955) și Robert Oppenheimer (1904-1967) care au intuit primii existența Black Holurilor din cosmos. Prăbuștă în ea
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
a unui un gânditor flamand, de care încă nu auzisem: Spinoza! După vreo săptămână, i-am dus cartea înapoi spunându-i că ,,n-am înțeles nimic”! El a zâmbit tainic, iar eu am rămas doar cu acea nostalgie în fața necunoscutului absolut. Într-adevăr, nu peste mulți ani, aveam să întâlnesc pe adevăratul Spinoza, în anul al doilea al Facultății de Istorie - Filozofie, de la Universitatea Al. I. Cuza din Iași, când aveam să cunosc detalii semnificative ale cugetului filosofului olandez de origine
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
vieții cu sunete culese de inimă. Oricând, în dimineața vieții, la culmea amiezii sau în seara ei, cântecul ne conduce simțul în măreția armoniei create odată cu lumea, sunetul și armonii fiind două din monadele vieții. De aceea, cântecul nu compune absolutul steril ci demonstrează adevărul sunetul, fericirea, vitalitatea, universalitatea în act a trăirii. Niciodată nu-i târziu să cânți! Cântecul trezește lumea să înțeleagă că numai el îl face egal pe om cu sine, iar cine se crede mai sus decât
PAUL SURUGIU (FUEGO). CALIGRAFIERI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373557_a_374886]
-
supremul drept de a visa, iar versurile pășesc agale printre cioburile fine ale ființei. Prezența „cioburilor de cer” pe pământ anunță încă din primul vers al poeziei cu același titlu - Cioburi de cer - împletirea celor două universuri. Mai cu seamă absolutul este pătruns de superioritatea ființei care, prin forța sa creatoare și capabilă să transgreseze în transcendență, aduce lumii de la picioarele ei mici frânturi din acest univers. Aceste frânturi de inspirație se plătesc însă cu sângele ființei ancorate între cele două
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
care individul pendulează între ipostaze ale existenței. Dacă până acum evadarea se făcea dinspre cotidian spre imaginar, aducem în discuție poezia cu care se deschide volumul menționat anterior, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor. Aici una dintre ființele sublime ale absolutului alege coborârea în cotidian, printre oamenii de rând. Este vorba mai exact despre o reîntoarcere, despre reîntruparea în umanitate a acesteia: Reîntors printre oamenii de rând / avea un singur gând / Să mai trăiască viața o dată / Îmbrăcat la patru ace și
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
este una susținută de singurătatea ființei pentru care, întreg destinul e o fatalitate. De asemenea, elementele celor două universuri se întrepătrund într-un cosmos de semnificații: hainele la patru ace și cravata devin simbolurile existenței ancorate în real, pământene, iar absolutul Cerului este susținut de imaginea copiilor sacrificați pe cearșaful istoriei sacre și de cea a timpului născut din rotirea lanțului atârnat de ceasul omenirii. Imaginarul poetic al Gabrielei Ana Balan propune, prin artele poetice pe care le-a făurit, momentul
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
toate tainele acestei lumi, în timp ce parul cel galben pare să fi deprins tainele lunii „Păru-i galben, / Fața ei lucesc în lună, / Iar în ochii ei albaștri / Toate basmele s-adună.“ „Floare albastră“ e o chemare a iubitei spre clipa absolutului descoperită prin puterea dragostei. Geniul este sfătuit să se detașeze de stele, de mare, de piramide și să-și plece ochii spre izvorul pădurii. Acolo îl aștepta floarea lui albastră, minunea ce și-o dorea alături, dar nu a înțeles
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
Hatos Vasile: Iubirea se poate trăi în mai multe feluri. Sunt forme ale iubirii absolute, care îndeplinesc rolul fericirii absolute. Iubirea trăită din sentimente, nostalgii, sensibilitate etc., atrage mai multe forme de cunoaștere a iubirii. Prin iubire faci saltul spre absolutul ființei. Fără o iubire pură nu poate exista cu adevărat limpezirea gândirii, nici a sentimentelor. Trăim într-o lume unde iubirea nu prea este iubire, nici dragostea dragoste! Majoritatea ființelor au cam uitat de iubirea adevărată și nu au cum
DESPRE POEZIA CUANTICĂ ȘI POEZIA METAFIZICĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375058_a_376387]
-
spune cu adevărat, de unde am venit și încotro ne îndreptăm! Conștientizarea ființei este lupta dintre bine și rău, care se dă în sufletul fiecărui om. Compasiunea, iertarea, facerea binelui etc., sunt factori care duc procesul de integrare a omului în Absolutul ființei, devenind noi înșine divini. Este o poartă care se deschide în sufletul fiecărui om mergând pe calea cunoașterii de sine. Conștienzezi că exiști doar făcând Binele, nu Răul. Acest proces al gândirii dă valențe statice spiritului, pentru că omul profan
DESPRE POEZIA CUANTICĂ ȘI POEZIA METAFIZICĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375058_a_376387]
-
un bănuț, de ajunge câștigul meu cât salariul unui șef, nu știu ce m-aș face. Apostole Iuda de ce nu mă cauți? „Nu m-ai căutat dacă nu m-ai găsit” spunea Pascal. Această afirmație sugerează, Apostole Iuda, spirala veșniciei, a căutării... absolutului. Poate călătoria mea spre Tărâmul Fgăduinței are și acest scop. Pitagora spunea că „totul este orânduit după număr”, însă eu spun că numărul este orânduit după Totul, care simbolizează Datul naturii. Filozofii... spun că este vorba de Datul divin. Apostole
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
pe catafalc”, „ce-aș face, oare, /dacă mamei/aș dori/să-i trimit o scrisoare?”, „am rămas pân’ la ziuă, /priveghind lângă ea” - fac, dintr-o realitate funestă, relevări ale ego-ului vizionând, depășind, sublimând hotarele cunoașterii, conotațiile ce tind spre absolutul ideatic: „Acum,/ după această răscruce /de drum ,/ sunt altul.../ Sunt altcineva”. Dedublarea, încercarea străbaterii limitelor și disperarea scindării, în această durere unică, irepetabilă, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetip universal al devenirii materiei: „În ce chip poți plânge, cum
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
-ar trebui să știe că „Singura limbă de-nceput e roiul stelelor ce cântă”. În lirica de inspirație religioasă a lui Ion Brad apar și semnificații originale ale Cărții Sfinte. Aceasta e văzută ca o încântare a sufletului omenesc căutând Absolutul, e „Catastiful Lui ceresc”, e nevoia de liniștire a inimii care „N-am scris Epistole ca Pavel, deși am străbătut Elada” (trimitere metatextuală - Ion Brad a fost ambasador al României la Atena aproape un deceniu în anii 80). Apar, de
ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR... de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371822_a_373151]
-
numai așa pot să proiectez în misterul lumii un înțeles, un rost și valori care izvorăsc din cele mai intime necesități ale vieții și ale duhului meu. Omul trebuie să fie creator, de aceea să renunțe cu bucurie la cunoașterea absolutului.” Dar, ce este, totuși, ființa umană? Restrâns la sine, omul, chiar rațional este nimicnicie. Dar să nu omitem șansa întâlnirii cu acel suprem for care e sediul sensurilor, anume Dumnezeu. Problemele, sensurile, frământările omului? Ele există dar numai în sfera
ŞTEFAN POPA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372359_a_373688]
-
ai arvunit puterii, Dar cine ne ferește De capcana îndoielii? Cu pași nesiguri mergem Către nicăieri, azurul ei Ne plânge-n inimi, Pierdut-am fiorul unei vii credințe A Raiului, iar frica de-ntuneric Ne învață Arta Simulării... Să fie Absolutul ascuns nouă Muritorilor, doar îngerii Tăi să-l cunoască? Răspunde-mi, Doamne, c-am obosit Să cred in nimic! Redă luminii mele infinitul, Să-mi lase spiritul Să te cunoască-n iubire Fără nici urmă de-ndoială, Vreau să fiu
RUGĂ DE DECEMBRIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372931_a_374260]
-
și ipoteze demonstrate matematic. Această decurgere rotunjită corect a raționamentelor enunțate poetic, face poezia domnului Berghian, clară, curat gândită, omogenă prin alianța de gândire pragmatică cu intelectualismul liricizat sensibil. Temă favorită poetului, iubirea, vine între eros și thanatos și devine absolutul existenței, nimic relativ, nimic întâmplător în această simbioză vitală a omului cu iubirea. Într-un decor care aduce neîncredere în viitor, sentimentul înstrăinării de prezent induce apusul vieții, sumbru, ca soluție de resuscitare a frumosului trăit, între scepticism și asumarea
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
cu soarele, adică cel care îi luminează pe oameni. Această "iluminare"are în ea și semnul adânc al cunoașterii de sine, deoarece numai prin "iluminare"oamenii ajung să descopere marile adevăruri despre ei, adevăruri ce au centrul de gravitație în absolutul de dincolo chiar de lumină, adică în misterul de care vorbea Blaga, unde "Marele Anonim ne îngăduie să surprindem misterele esențiale sau disimulat, sau deloc, sau cu mister", (Censura transcendentală, în "Trilogia cunoașterii", 1934), mistere ce pot fi luate ca
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
schimbări, într-o lume care proliferează autonom prin sine însăși, suntem îndreptățiți să credem că nimic nu se mai poate schimba printr-un proiect general al cărui obiectiv să fie alterarea direcției. Explicația academică a fenomenului este că, odată depășit absolutul și noțiunile sale aferente (autenticitate, univocidate, adevăr, etc.), puțina implicare socială în politică sau în idealuri este o reacție de oboseală provocată de însăși căutarea absolutului, ceea ce, din punctul meu de vedere, reprezintă o încercare în plus de a da
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
cărui obiectiv să fie alterarea direcției. Explicația academică a fenomenului este că, odată depășit absolutul și noțiunile sale aferente (autenticitate, univocidate, adevăr, etc.), puțina implicare socială în politică sau în idealuri este o reacție de oboseală provocată de însăși căutarea absolutului, ceea ce, din punctul meu de vedere, reprezintă o încercare în plus de a da sentințe de caracter absolut asupra faptului că absolutul și calitățile sale intrinseci nu există. Situându-l pe Basterra în contexul profundelor schimbări ale începutului secolului al
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
etc.), puțina implicare socială în politică sau în idealuri este o reacție de oboseală provocată de însăși căutarea absolutului, ceea ce, din punctul meu de vedere, reprezintă o încercare în plus de a da sentințe de caracter absolut asupra faptului că absolutul și calitățile sale intrinseci nu există. Situându-l pe Basterra în contexul profundelor schimbări ale începutului secolului al XX-lea, Mariano Martín Rodríguez reușește să atingă rezultate care a priori nu făceau parte din lista obiectivelor sale, cum ar fi
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
alături de mirele Călin. Și pentru că poarta era deschisă pentru puțin timp, că așa se întâmplă minunile, cel venit să ardă pe pământ cu flacără și lacrimă a pătimit însutit și înmiit alături de neamul său, poporul român, în căutarea adevărului, a absolutului, cu siguranța că el există, e acolo undeva unde nu poți ajunge decât prin credință și jertfă. Și suferință. Și umilință. A pătimit și a fost răstignit asemeni Mântuitorului neînțeles alături de tâlhari și pentru că iubea omul și afla mereu frumosul
EMINESCU DIN LACRIMĂ de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344957_a_346286]
-
piatra necesară. „Invitatie/Decalog” este o lucrare extrem de importantă pentru viața mea, este foarte importantă pentru condiția umană și este foarte importantă pentru generația noastră. În contemporaneitate, civilizația vestică, în mod special, a devenit relativistă, consideră că nu mai exista absolutul. Că absolutul îl fixam noi, fiecare, după buna plăcere a cărnii și a firii noastre, a idealurilor, a dorințelor noastre. Pe când creatorul nostru, creatorul ființelor umane, ne-a dăruit codul moral, ne-a dăruit cele zece porunci. Și ni le-
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]
-
Invitatie/Decalog” este o lucrare extrem de importantă pentru viața mea, este foarte importantă pentru condiția umană și este foarte importantă pentru generația noastră. În contemporaneitate, civilizația vestică, în mod special, a devenit relativistă, consideră că nu mai exista absolutul. Că absolutul îl fixam noi, fiecare, după buna plăcere a cărnii și a firii noastre, a idealurilor, a dorințelor noastre. Pe când creatorul nostru, creatorul ființelor umane, ne-a dăruit codul moral, ne-a dăruit cele zece porunci. Și ni le-a dăruit
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 842 din 21 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Am trecut granița somnului, cu mai puțină naivitate și poate mai puțin orgoliu, depănînd prin labirint manierismul cosmic al frescelor de la Ajanta
ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345947_a_347276]
-
asurzit de valuri caut un drum alungit ca siluetele din pînzele lui El Greco printre sălcii, o adresă în vîrful gîndurilor, un nume cu sufletul desculț. De ce trebuie mereu să te găsesc dacă nu te-am pierdut niciodată? Referință Bibliografică: Însetarea absolutului de sine / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 842, Anul III, 21 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345947_a_347276]
-
DIVINUL PULVERIZAT ÎN LUME.SAU ÎN TINE ÎNSUȚI. Renunțarea, ca zestre ereditară,nu poate fi scop. Dar nici mijloc promoțional de autosihăstrie. Cauză ce se confundă cu scopul. Vieții. Sau al singurătății. Iată : stiloul, din mâna mea dreaptă, tocmai catapultează absolutul (personal : dragoste și renunțare ) în cuvinte .Acești muguri incomozi. P.S. CU CÂT ASCULT MAI ÎNDELUNG UN CUVÂNT, CU ATÂT CUVÂNTUL MĂ ASCULTĂ MAI ÎNDELUNG. Epilog? Nu. Parafrază și premisă. Costel Zăgan Referință Bibliografică: SCRISUL ? EVADARE PRIN ÎNFLORIRE / Costel Zăgan : Confluențe
SCRISUL ? EVADARE PRIN ÎNFLORIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346056_a_347385]