6,323 matches
-
toate punctele de vedere. Piesa aceasta este ca un poem scris în transă. Dintr-o singură mișcare de condei, un poem ca un vis, derulat cu ritmuri și intensități diferite, cu repetiții de cuvinte, de fraze, de gesturi. Un poem absurd și oniric, în care l-am regăsit pe Beckett topit în emoții și cuvinte-imagini. Am citit această piesă cam acum zece ani, mai exact, atunci cînd Dabija făcea "Creatorul de teatru" la Act. Universul ludic-cinic al lui Thomas Bernhard m-
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
la fetița sa care cîntă un cîntecel și la ghetuța rămasă în iarbă și își desface centura ca apoi să aranjeze un tablou; privirile se evită, ele se întîlnesc în spațiul specular ca reflexe. Prezența morții și poezia ei stranie, absurdă mi-a amintit ca mod de realizare de filmul lui Jim Jarmusch, Dead Man (1995), mai flegmatic, dar nu mai puțin bizar, atipic. Povestea nu se încheie cu lichidarea lui Jesse James care face din cel care și-a adjudecat
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
logica realității, "a vieții ce se viețuiește". Maja desnuda, infirmiera, nebuna, prostituata, blonda Alcira, Desdemona, femeile-magnolie, vânăta vorbitoare, Matilde ș.a.m.d. sunt, în general, figuri misterioase, spectrale, lipsite de trăsături individuale, intrând în aceeași sarabandă a replicilor și gesturilor absurde ca și naratorul. Uneori, din conversații aparent lipsite de sens se ivesc posibile răspunsuri la obsedanta întrebare "cine sunt eu?": Am înțeles atunci că pe femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
aceea o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu vânăta este de-a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimată și de umor absurd, demonstrând, o dată în plus, abilitatea scriitorului de a născoci "greguerías" (termenul este, de altfel, invenția sa, desemnând în linii mari un procedeu rezultat prin combinarea umorismului cu metafora insolită). În dialogul amintit ni se vorbește despre "sensul vânătărian al lumii
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
absurd-comică eroare - păstrată, într-o formulare diferită - mi e pare cea din Concluziile cărții, rezumate în 2000 în sentința: "teza este asemenea porcului, nu se sinchisește de nimic" (p. 199); în 2006, o nouă încercare de traducere produce secvența la fel de absurdă "teza este asemenea porcului, nu irosește nimic" (p. 261). Cititorul riscă să rămînă șocat și derutat de comparație, dar mai ales de implicațiile ei (teză = nesimțire?) sau de presupozițiile culturale pe care i le atribuie (porcul = econom?). În realitate, în
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
dificultatea de a rosti diftongi - ianuare - și unele grupuri consonantice: ezecutiv). Formula prin abstract are o situație puțin diferită: aparține filonului semicult, fiind o alunecare formală, o deraiere lexicală, un lapsus generalizat, prin care abstract substituie pur și simplu termenul absurd din sintagma consacrată prin absurd; ar mai putea fi explicată și ca o contaminare între formulele prin absurd și în abstract. Nu e ușor să găsim atestări scrise ale sintagmei: ea lipsea din textele atent redactate de autorii reali ai
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
Ceaușescu să zică, prietenul meu din Vișeu de Sus, Lucian Perța, ajunge președintele țării..." (Jurnalul de vineri, 19-25.01.2007) etc. Formula prin absurd are o justificare și o istorie culturală: poate fi un calc după expresia franceză par l'absurde sau o izolare în interiorul limbii române, pornind în orice caz de la formulări specifice din logică și argumentație: reducerea la absurd (reductio ad absurdum), raționamentul prin absurd etc. În limbajul curent, sintagma prin absurd prefațează, mai ales în condiționale sau însoțind
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
în balanță folosul pe care ni-l aduc cele două stihii - tradiția și știința -, realizăm că cea de-a doua este pe cît de adevărată pe atît de nemîngîietoare, și că, în loc de consolări și speranțe, optica ei ne oferă imaginea absurdă a unui univers din care orice urmă de providență a dispărut. În plus, eficiența ei pragmatică, pierzîndu-și pe drum virtuțile sufletești curative, s-a transformat într-o sursă de disperare. Copleșiți de atîtea informații de indubitabilă valabilitate, ne chircim sub
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
stai cu un album splendid în brațe, la poarta fortăreței, dacă nu cauți misterul interiorului, dacă nu o descoperi cu propria simțire. Admirația există, oricum, și la domiciliul bucureștean. De ce, atunci, efortul? Cine este responsabil pentru această situație atît de absurdă? Nu este afișat niciun program de vizită, nu apare nici cunoscutul anunț "cheia este la nr. 78", ca să poți găsi soluția intrării. Peste tot închis, un fel de abandon absolut. Cultural și spiritual. Cine este, oare, responsabil pentru această atitudine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
la fel de vii ai tânărului coleg de suferințe, obligat să stea într-o rână, în propriul pat, pentru ca multele șezuturi oltenești să aibă unde poposi, în timp ce gurile înfulecă praz și alte delicatese. În plin haos spitalicesc și în această atmosferă halucinantă, absurdă, de râsu'- plânsu', Sorin Stoica își păstrează reflexele condiționate de prozator. Dincolo de postura lui omenească, jalnică, de boala care îl mușcă pe dinăuntru, meseria de povestitor nu se pierde. Și nici umorul consistent, vital al acestor episoade petrecute într-un
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
nu ca o temă care în fond incită spiritul, stimulînd producția artistică ce, reflectînd negativitatea, nu se depreciază automat prin acest fapt, ci ca o stație terminus a procesului creator: "E semnificativ că Albert Camus, promotorul literaturii ce abordează problematica absurdului, a primit Premiul Nobel la vîrsta de 44 de ani. E o recunoaștere a ultimei descoperiri în literatură după toate Ťismeleť veacului". La antipodul camarazilor săi strălucit realizați, Pericle Martinescu vădește o fibră slabă. Tabla principiilor de comportament ce și
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
contrar: complexul de inferioritate și complexul de superioritate. Suntem profund complexați, dar nu numai, pentru că îi simțim pe ceilalți superiori, ci și pentru că ne simțim - în același timp și cu aceeași intensitate - noi superiori lor. Situație care poate să pară absurdă, dacă nu înțelegem că profunda confuzie căreia îi suntem noi primele victime s-a născut din faptul că, înainte de a ajunge să descoperim cine și cum suntem, am descoperit cu spaimă că suntem diferiți de ceilalți. Iar prima și cea
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
față de sine însuși și era din ce în ce mai evident că o asemenea îndelungată practică a degradării nu putea să nu lase urme. E adevărat că împotriva răului devenit absurd nu se putea lupta cu armele raționalului, dar în același timp acceptarea armelor absurdului - și bășcălia ca atitudine existențială a fost una dintre ele - prezintă riscul dizolvării criteriilor, al convertirii definitive la bășcălie. Ca într-o vaccinare deci, singura șansă ar fi fost inocularea bolii, a batjocurii, a deriziunii doar în măsura în care sănătatea avea nevoie
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
intuitiv. Instinctiv, mintea noastră nu poate accepta o schimbare decît dacă acceptă implicit că schimbarea se petrece într-un cadru a cărui existență nu e niciodată pusă sub semnul întrebării. A te întreba despre inexistența universului echivalează cu un gest absurd: e ca și cum te-ai întreba dacă dealul pe care ți-ai ridicat casa va mai exista și după ce casa nu va mai fi. Nu putem înțelege mișcarea și trecerea decît raportînd-o la ceva ferm și netrecător, iar înțelegerea spontană a
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
umane. Să ne amintim acum că ipoteza unui univers care a început printr-un big bang și care se află într-o expansiune fără de sfîrșit nu este rodul unei fantezii debordante, mînate de ambiția de a imagina lumi cît mai absurde. Teoria big bang-ului și a expansiunii infinite a universului este rezultatul punerii cap la cap a tuturor observațiilor experimentale pe care fizicienii le-au strîns în ultimele decenii. Toate aceste observații nu pot sta împreună decît dacă sînt interpretate
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
furnici,/ Ce-au ieșit noaptea prin buric/ Și l-au mâncat." Sau "mă simt atît de zdruncinat/ Văzînd astrala agonie,/ C-am luat un ac de pălărie/ Și mi-am scos ochii." Balamucul e vesel, iar poezia trece în anecdotă absurdă, dar hazoasă: "Au scos din lac un paznic mort./ Râdeau nebunii - ca nebunii./ Și clopote trăgând de mort,/ Vreo doi s'au spânzurat de funii.// L-au îmbrăcat apoi frumos,/ Și popii rugăciuni îi spun./ Nu știe nimeni că-s
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
altul retorica obsedantă a lui dar. Tot ce se întâmplă e contrabalansat - nu și anulat - de ceea ce va urma. Iată dovada formală a organicității scrisului lui Vișniec și a coerenței structurale care-l protejează de tentația - istorică, în fond - a absurdului. Relativismul sistematic practicat de autorul Ușii îl distinge net și de Ionesco, și de Slawomir Mrozec. Din cele două texte care alcătuiesc volumul, putem izola contrariați doar câteva pasaje care - tulburătoare și frisonante - nu se încadrează în datele acestora deduse
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
lipsa de inhibiții a omului deprins cu libertatea de expresie specifică democrației, nu ar putea decât să se mire de lipsa de reacție a celor din generația părinților săi care au acceptat, fără să crâcnească, o asemenea situație, pe cât de absurdă, pe atât de rușinoasă. Pentru logica de azi, asemenea lipsă de reacție la scara unei națiuni pare imposibil de acceptat. În perioada comunistă funcționa însă o altă logică, cea a terorii. Regimul comunist a fost impus cu tancurile sovietice, iar
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
seama că prostia înverșunată a celor care îi vor capul cu orice preț l-ar putea trimite temporar pe banca de rezerve a politicii. Temerile lui nu țin însă de viitorul său politic. Băsescu anticipează, printre rînduri, că, în ipoteza absurdă că va fi suspendat, se va întoarce la Cotroceni, printr-un referendum pe care îl va cîștiga zdrobitor. Numai că, după ce va cîștiga acest referendum, Băsescu știe că asta îi va mătura definitiv pe mulți de pe scena politică. Încît îl
Băsescu,planul de rezervă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9930_a_11255]
-
Alexandru Darie, se plimbă prin scena-arenă odată cu muzica lui Enescu. Cîntecelele Adei Milea amplifică ludicul și fantezia din "Habarnam" al lui Dabija. "Elisabeta bam" este o operă muzical-teatrală, compusă și ordonată de Irinel Anghel, un spectacol construit pe comic și absurd, pe ritmuri ce declanșează o nebunie fantastică, contaminantă, în care realitatea oprimantă este izgonită peste mări și țări. Performanța actorilor este dirijată, este revelată de ritmurile vocilor, instrumentelor, din coexistența lor cu cea a muzicienilor. Momentele de forță, de fragilitate
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
complicii săi s-au opus condamnării comunismului. În cazul fascismului, o atitudine ca a lor ar fi de neconceput. Cine ar încerca să zădărnicească, în public, incriminarea fascismului ar face, în orice țară civilizată, ani grei de închisoare. În mod absurd și suspect o atitudine absolut simetrică este, iată, tolerată și aceasta numai pentru că este vorba de un regim nelegitim și criminal încă privit îngăduitor (sau condamnat doar simbolic). Instalat cu nonșalanță la prezidiul Parlamentului ca la o masă de restaurant
Un început by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9981_a_11306]
-
Spielberg asezonat de qui pro quo-uri de dramă balcanică, "ou tout est pris a la légere". Coști lupta contra unui inamic identificat cu teroriștii, pentru că la rîndul sau să fie luat drept terorist, iar aici scenariul alunecă spre copiosul dialogurilor absurde ionesciene, unde țiganul investit cu titlul nobil de terorist a devenit arab, iar împreună cu "private" Coști șunt elogiați pentru calitatea romanei vorbite. În treacăt fie spus, bagajul lingvistic al "teroristului arab" e plin de neaoșisme simpatice, de la jurăminte fierbinți la
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
cu patru secole certe, zi pe zi, înaintea mea. Astăzi sunt de acord că nomen est omen. Iar Catarina găsea că, fiind Sfântul Sebastian martir al Creștinătății, regele omonimul meu s-a simțit probabil obligat să se arunce într-o absurdă bătălie contra arabilor, în plin deșert, în luna august, sub un soare de patruzeci de grade. Cu rafinamente care-ți dădeau fiori, Catarina descria masacrul suferit de armata lusitană, ce cuprindea mii de mercenari veniți din diferite țări. Văzându-mă
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
farmacistului, acces la mântuire n-au. Conduși de sunetul casant al observațiilor, servite mai ades în cascadă, dintr-un caracteristic prea plin, am putea vorbi de un umor negru, în orice caz de o priveliște suveran ironică, pe măsură ce evadează în absurd și fabulos, o caracteristică a acestor proze de vie gratuitate, trădând un maestru al baghetei. Ca într-un concert, piese de singulară factură acceptă, în continuare, altele de copioasă popularitate, întru dezvăluirea tuturor posibilităților virtuozului. Cel puțin Plecarea generalului este
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
e pămînt, Ion vrea pămînt, apoi, sigur, o vroia pe Ana, și-apoi Agârbiceanu, care e cu satul ideal și cu cîteva personaje handicapate psihic etc. Și, deodată, eu mă trezesc în posesia unei creativități din asta, complicată, paradoxală, puțin absurdă, fără vreo legătură cu mediul în care m-am născut și în care trăiesc și astăzi. De aceea eu îi admir uneori pe săracii critici care au fost nevoiți să scrie despre mine, majoritatea dintre ei n-au înțeles bine
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]