1,350 matches
-
spre aceste mari probleme. De oriunde ai pleca, la același fond ajungi pînă la urmă. Or, însuși efortul persistent - și, eventual, inadecvat - de a face ca aceste teme eterne ale filosofiei (moartea, nemurirea, Dumnezeu și cunoașterea Lui, constituția lumii, binele, absurdul, nimicul) să devină, din probleme filosofice străine (aparținînd altor tradiții de gîndire), problemele gîndirii tale - și mai cu seamă nu într-un mod artificial și mimetic, ci în chip sincer și autentic -, ei bine, însuși acest efort are o frumoasă
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
trec mai departe./ Le populez pînă la refuz/ cu ființe care strigă" (îngerul căzut). Ciorchine de imagini rebarbative, de metafore abrupte, provocatoare, lirica lui Adrian Alui Gheorghe se organizează totuși în cîmpul unei sensibilități capabile a se gospodări cu grijă. Absurdul, decompoziția, haosul pe care le evocă frenetic nu-l împiedică pe poet a-și structura discursul, a și-l omogeniza cu o luciditate pe care disoluția n-o conturbă, ci dimpotrivă pare a o consolida, a o nutri precum un
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
mustața micului burghez cu pretenții de vizonar și artist, Sacha Baron Cohen vede barba acestui dictator al lumii arabe cu pretențiile sale de mascul feroce. În The Great Dictator (1940), Chaplin ne-a făcut să vedem într- o cheie comică absurdul fascismului și nazismului, hilarul gesticulaț iilor grandilocvente atacând instinctiv fundamentele totalitare și în primul rând megalomania și atitudinea sacrosantă vecină cu butaforia și kitschul ale liderului absolut. Un dictator nu suportă să fie contrazis, cei care-l contrazic, cum este
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
pentru un singur film și atît! Într-un comunicat al oficialilor din cinematografie ni se spune că aceste fonduri "au fost utilizate în mare măsură pentru producerea propriilor filme ale d-lui Lucian Pintilie", ceea ce ar reprezenta... "o profundă imoralitate"! Absurdul e desăvîrșit. Nu era absolut normal ca un artist adevărat, obsedat de arta lui, să-și facă filmele, de vreme ce avea și mijloacele? Unde e imoralitatea? Imoral ar fi fost să nu o facă! În plus, acelea au fost - fie că
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
poate fi uitat portretul tinerilor ruși care însoțesc garnitura de repatriați de la Starîe Doroghi spre Italia. Mixaj neobișnuit de ingenuitate, barbarie și delăsare, lipsiți de simțul datoriei și de o minimă responsabilitate, aceste personaje pun în lumină cel mai bine absurdul întregii situații. Un alt aspect care va stârni, fără doar și poate interesul cititorilor de la noi este modul în care scriitorul descrie atmosfera Iașului, prin care trece la un moment dat în decursul lungului drum de întoarcere spre Italia. Iașul
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
surprins probabil și pe un călător român!). În ansamblu, Armistițiul este o carte ce reușește să captiveze nu numai prin forța mărturisirii și dramatismul experienței pe care o cuprinde, ci și prin acel dar rar al autorului de a surprinde absurdul, asimetriile și paradoxurile realului. Cea mai frapantă dovadă a acestei vocații o constituie, probabil, biografia sa. După cum se știe, în 1987, la 11 aprilie, Primo Levi s-a sinucis (deși multora din anturajul său le apărea drept una dintre cele
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
și romanele) sau în revelarea unor suprinzătoare aspecte despre viața lui Titu Maiorescu, desprinse din lectura Jurnalul criticului. De mare subtilitate este analiza teatrului lui Eugen Ionescu. Cu multă luciditate face Alexandru Paleologu diferența dintre dicteul automat al suprarealiștilor și absurdul pieselor lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu pe dicteul automat, ci pe automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
ediției, pune foarte bine în ecuație toate datele cazului interbelic reprezentat de H. Bonciu. Un studiu serios de istorie literară, cel mai documentat profil de până acum al scriitorului, reconstituie portretul insolit al celui care semna uneori cu pseudonimul Sigismund Absurdul. Reconstituie, de asemenea, atmosfera literară a anilor 1934-1937, dosarul de presă al procesului iscat de scandalul acuzelor de pornografie, atitudinea criticii postbelice și meditează la posibilitatea instituirii unui nou canon. Bazându-se în principal pe sugestiile lui Mihai Zamfir și
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
din pricina modei mîna dumneavoastră / le depune în cripta din podul casei și vine / îngerul un porumbel care veghează deasupra". În cazul lor poate interveni o resurecție adecvată: "spre deosebire de oameni obiectele uneori reînvie / cînd bunica îndrăgește cuvîntul majolică să zicem"(Dialectică ). Absurdul apare abordat cu un aer de badinerie ce-l introduce în circuitul experiențelor acceptabile : "Aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curînd și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
impecabil de Tudor Tăbăcaru-Moșu' și Cezar Antal-Cucoșu', cu gesturi mici, cu un du-te vino fin de priviri, de subînțelesuri, de sensuri ce se rostogolesc unele după altele este acel taifas bărbătesc dintre cei doi. Șueta masculină. Încurcătura bietului moș. Absurdul situației însăși. Scărpinarea pe după ceafă. Negocierea. Inițial, pașnică. Precipitarea acțiunii și părăsirea dialogului. Sînt secvențe de film, care, prin succesiunea lor, prin accelerarea ritmului nasc, într-un timp foarte scurt, alte zeci de povești. Paranteze, drumuri lăturalnice, capete de alte
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
lui Brâncuși, de pildă, este una solară și afirmativă, dacă Eliade creează iluzia accesului, aproape turistic, la cele mai adînci resorturi ale lumii, dacă Cioran mîntuie de angoase prin stil și escamotează dramele existenței prin histrionism literar, dacă Ionescu descarcă absurdul în metafizică și ridică incoerența lumii pînă în pragul iluminării mistice și, pînă la urmă, cu toții oferă soluții suportabile, Victor Brauner este singurul din această mare garnitură care nu dezvăluie perspective prea încurajatoare și în opera lui nu pot fi
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
un tînăr încăpățînat, amorezat, pervers și inocent deopotrivă. Toate tensiunile și fracturile pe care le suportă sau le provoacă sînt în relație cu adaptarea entuziasă la o lume nouă, o lume prea aproape de personaj pentru ca acesta să-i poată sesiza absurdul. Titlul nu e întîmplător și nici doar ironic: "Aveam de luat două hotărîri fundamentale. Eram mîndru că ajunsesem aici, la vîrsta de a hotărî. Eram mîndru și mă uram. Mă uram fiindcă nu mă puteam decide. Știam prea bine că
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
convins că va părea monstruos oricărui membru din acest Senat, când îl aude acum enunțat de mine, cei patru profesori însărcinați cu partea istorică cea mai puțin delicată și-au zis: cum merge asta?" Cum desemnarea redactorului Voinței Naționale frizează absurdul, Maiorescu, împreună cu istoricii nominalizați pentru capitolele de istorie veche și medievală, crede că "d. Colescu-Vartic e acolo numai o figură interpusă, poate numai ca un scriitor în sensul material al cuvântului: și că îndărătul lui e un alt om, acela
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
secolului XX și ideologia comunistă. Faza demențială în care intrase regimul Ceaușescu în ultimii săi ani de existență făcuse să se vorbească despre tot mai accentuatul profil dadaist al puterii. Afirmația, bine garnisită cu cinism, urmărea să pună în evidență absurdul politicii (mai cu seamă a celei interne) partidului comunist, arbitrariul, lipsa de logică și de coerență care caracterizau actul de guvernare al unor yesmen, dispuși să sacrifice evidențele elementare ale realității în folosul fanteziei bolnave a unui cuplu incult și
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
firesc, gândul i s-a întors spre Ross, statornicul ei admirator. Se spune că, în vreme ce soțul îi era plecat în depărtări, i-ar fi scris fostului logodnic la Gairloch, cerându-i să vină la ea. Acesta, deși perfect conștient de absurdul cererii, a consimțit, pornind la drum lung. A ajuns până în orașul Stirling, alt royal burgh, unde a poposit și a prins să-și dea seama, tot mai clar, de nebunia întreprinderii. Bunul-simț i-a spus că ideea de a răpi
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
cîndva și o vreme a retragerii." În fața unei asemenea simplități demne, Cronicarului nu-i rămîne decît să-i ureze medicului Mihail Mihailide cît mai multă tihnă în postura de cititor nu doar al Vieții medicale, dar și al României literare. Absurdul ca normalitate În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 287), sub semnătura lui Alexandru Mușina, citim un text cu un titlu care intrigă: Mama mea e traficant de droguri?Titlul ne face să ne închipuim că e vorba despre o pagină de literatură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
înclinați să credem potrivit unei logici elementare. Nu, acuzația e reală și reprezintă înscenarea unui primar din satul Șinca Nouă, care, într-o dispută legată de un teren, a găsit această cale ca să se răzbune pe biata femeie. La noi, absurdul și terfelirea bunului simț sunt la ele acasă și s-ar zice că țin de normalitate. Lucrătorul ostenit Nu mai puțin de cinci pagini, foarte interesante, dedică revista ORIZONT memoriei lui Nicu Vladimir, de la a cărui dispariție (10 octombrie 1995
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
Accio, mezinul intelectualizat, frustrat, cu o maturizare dificilă trăiește în umbra fratelui și încearcă să se detașeze pe culoarul înrolării sale în slujba fascismului, ceea ce va duce la o confruntare directă între frați. Opțiunea sa este ocazională, iar grotescul și absurdul situațiilor în care este pus îl va determina să renunțe fără a adopta cealaltă doctrină, dar și fără a o respinge vehement. Cum am mai spus, Luchetti nu rămîne prizonierul vreunei iluzii, asistăm la o reuniune comunistă unde toți vociferează
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
vezi secvența balului - în care fata are revelația ritmului, în vreme c criminalul descoperă modalitatea de a-și ataca victima; cea a confruntării dintre cele două femei - cînd dragostea de mamă învinge trufia soției mințite; secvența procesului - unde acuzele atingînd absurdul, deținătoarea adevărului izbucnește în lacrimi și mărturisește totul). Tușa personală a cineastului, catalogat pe nedrept ca "aservit conformismului hollywoodian", se distinge net în capodopera Humoresca (1946). Film de o impecabilă eleganță ce sfidează timpul, cu dezinvoltura lui Negulesco însuși în
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
din renegarea idealurilor inițiale. Oricum, după toate probabilitățile, Magistratul e principalul vinovat de tragedia orașului însă nu singurul. Funcționari siniștri, colaboratori de apocaliptică obtuzitate îl ajută să își ducă până la capăt activitatea demențială. O lucrătură stimulată de emfaza demagogică, de absurdul ororii concentraționare. Am recitit Stațiunea pentru trimiterile critice la realitatea cruntă de până în 1989. Dar și cu gândul să îi găsesc un corespondent în literaturile europene vecine nouă, românilor. Nu pot face abstracție de procesele spirituale ce au anticipat căderea
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
scrie) în fine și despre sine. Episoadele în care a fost angrenat, și pe care nu le poate uita, sunt din anii '50, ai luptelor dintre partizani și reprezentanții "ordinii socialiste"; și dintr-o epocă ulterioară, ceaușistă, surprinsă în tot absurdul ei. Forța de prozator a lui Buzura se vede, întreagă, în aces-te secvențe tensionate până la insuportabil și rulate lent, ca într-un coșmar. Schematică mi se pare psihologia feminină, definită, așa-zicând, serial și categorial. Mara fiind capul de serie
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
despre viața fericită a poporului (doar limba de lemn a acestora ar putea oferi un termen de comparație potrivit). Bineînțeles că există o uriașă diferență între produsele proletcultismului și lumea pe dos din prozele Monicăi Lovinescu - și aceea este arta. Absurdul se transfigurează prin scris. Dar există și o uriașă asemănare - autenticitatea. Și unele, și celelalte, exprimă realitatea totalitarismului din interiorul ei. Plecată cu o bursă la Paris din 1947, fiica lui Eugen Lovinescu a rămas, prin lecturi și coșmaruri, legată
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
din care mă trag și din care sunt ultimul ș...ț. Cronologia va fi stabilită, comentariile vor fi scrise, faptele vor fi prinse în litere și închise în cuvinte". Dacă realismul constă în redarea realității cu întreaga sa monstruozitate, atunci absurdul permite uneori cel mai ridicat grad de realism. O știam de la Beckett, dar și de la Eugčne Ionesco; în anii '50 Monica Lovinescu se implicase alături de acesta din urmă în montarea unor spectacole de teatru absurd, din a cărui atmosferă răzbat
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
solicitat medicament în acest moment" (împotriva plictisului, n.n.), "ne sileau să vorbim mult, așa că tăcerile erau remarcate; remarcate și interzise", "n-a trecut mult de atunci; a trecut foarte mult". Cel mai percutant sună fragmentele în care realismul ideii și absurdul expresiei se slujesc reciproc: "Revoluționarii se înmulțeau prin sciziparitate, dar nimeni nu ne avertizase. Până să înțelegem ce se întâmplă, am fost copleșiți. Publicaseră deja primul decret. Totul se făcea prin decrete ș...ț. Am putut face astfel revoluția noastră
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
Nicu Horodniceanu Bunul simț se împacă greu cu absurdul programului de viață care se repetă zilnic de dimineața pînă seara și pătrunde chiar în somn unde strecoară "resturi" din realitatea cunoscută și aparent previzibilă. Ai senzația că de fapt ai dori ca totul să rămînă pe loc, nemișcat, invariabil
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]