145,175 matches
-
cu Mafia. Nu asta e marea corupție, ci doar drumul spre ea! l ZIUA, EVENIMENTUL ZILEI și nu numai ele își anunță cititorii că Parchetul Național Anticorupție a deschis o linie telefonică la care omul de rînd poate denunța corupția acolo unde o descoperă. Idee mai tîmpită ca asta nu se putea imagina. De unde să știe cetățeanul obișnuit din România de marea corupție, pentru care a fost înființat PNA-ul? La acest telefon vor suna pîrliții de rînd care îi vor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
sticloasă/ sau de dincolo torente de lumină venind” (Fata Morgana). Ori în formula insolită, ca să zicem așa, a unui Coșbuc citadin, transmutat la finele celui de-al doilea război mondial: „Străbăteam uliți ce tăiau în felii mahalalele/ ducînd spre barieră. Acolo lumina/ bîlbîia din felinar./ Dintre noi unul a murmurat/ - E frig. În loc de Karenina vom întîlni ursul polar./ Vîntul hoinar ne pătrundea/ să șteargă primul cuvînt scris pe tăblițe: FOAME,/ prin vreme purtat în ghiozdane/ poeme/ și taverne.// Mîinile altora ne-
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
e ocupat nu de substanța intersecțiilor imagistic-verbale, ci de jovialitatea auctorială): „puneți doamnă ochelarii de sticlă afumată,/ căci inima mea în fuziune cu un metal/ turnat dintr-un turn peste armată/ cu brio tresaltă și pretutindeni dilată/ pereții salonului sentimental.// Acolo sub candelabre primul ofițer/ numără sclavele ce vin prin vena cavă/ aduse din Indii pe galere cu ciocuri de fier/ iar pe punte între tunuri un bătrîn flibustier/ coboară steagul cu oase ca o etichetă pentru otravă” (Reverența spînzuratului). Poezia
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
altă carte de proverbe: Proverbe românești. Romanian Proverbs. Selectate de Călin Manilici din lucrarea “Proverbele românilor” de Iuliu A. Zanne, traduse de Michaela Mudure și Richard Proctor, cu o copertă și ilustrații de Călin Stegerean, Editura Pro-Vita, Cluj-Napoca, 2003. Căutînd acolo același proverb veți găsi: “A fine stallion will sell himself în the stable”. Adică, un caz de literalizare inversă, dacă vreți. Evident, un englez înțelege sensul. Totuși, ce rost are să literalizăm un proverb care are deja un corespondent consacrat? Se
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
Evident, un englez înțelege sensul. Totuși, ce rost are să literalizăm un proverb care are deja un corespondent consacrat? Se pare că are, după cum mărturisește Richard Proctor: “în traducere am optat pentru păstrarea «romanității» proverbelor” (p. 9). Adică să arăți că acolo unde englezul a ales oală sau vinul, românul a ales calul? Pentru a vedea cum a funcționat mecanismul traducerii, să aruncăm o privire asupra dicționarului lui Virgil Lefter, mai ales asupra bibliografiei. În afară de lucrarea de referință a lui Zanne (la
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
O femeie din Nușfalău le-a cunoscut pe surorile și pe fratele lui Liviu Rebreanu. Emil îi scria de pe frontul transilvan, cu puțin înainte de a fi spînzurat. Revista publică fotografii cu Leontina Macrea (1900-1989) și cu Emil Rebreanu. l Tot acolo, neobositul Niculae Gheran vorbește despre Începuturile lui Rebreanu, între care cîteva scrisori, una fiind adresată „ilustrului domn G. Ibrăileanu” în 1908 cu solicitarea de a-i fi publicată în „Viața românească” povestea Domnul Ionică, scrisă de Rebreanu în ungurește și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
sau predispoziții contrarevoluționare, atitudini arogante sau doar lipsite de modestie” (p. 107). Cu deplină seninătate, fără a comenta în vreun fel, scriitorul își amintește astăzi și de cîteva dintre figurile marcante ale acelui tribunal al Inchiziției comuniste: „s-au aflat acolo între alții, Florian Dănălache, primul secretar de partid al orașului București, membru în CC, cel care a condus discuțiile, în fapt veritabile interogatorii, secondat de Ghiță Florea, secretarul de partid al universității, Ion Iliescu, membru și el al CC-ului
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
iau. Asta (bătând în capota ambulanței) nu e pentru morți. Șoferul autocarului: - și asta (lovind cu palma autocarul) la fel! O doamnă din mulțimea intrigată: - și ce faceți, domîle, când ajungeți la un accident și pasagerii sunt morți? Îi lăsați acolo, în drum? Nu-i duceți la morgă? Șoferul ambulanței: - Doamnă, astea sunt regulile! Uite, dacă mai mișcă puțin, io îl iau! Daî altfel, n-am dreptul! De ce nu înțelegeți!? Poate l-a otrăvit cineva în mașină, știu eu! Poliția trebuie
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
devenind complicii din oficiu ai hoțului. Dacă solidaritatea ministerială a ajuns, în vremile ciumei iliesciene, solidaritate la profanarea în grup a corpului social în descompunere, înseamnă că putem trage obloanele și s-o pornim în bejenie spre alte zări. Măcar acolo putem fi siguri că nimeni n-o să copieze din cugetările beurane și din ”răzgândelile” penibile ale stăpânului său.
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]
-
a-și pune sub lupă trăirile din trecut și de a-și asculta, ca într-un ritual perfect al inactivității, analizele ce le însoțesc. Eu am carnete, el, benzi de magnetofon. Vocea sună ciudat. Puternic, major. Scrisul meu pare bizar. Acolo, pe bandă, cuvintele sînt rostite cu siguranță, cu vioiciune în glas, cu aplomb. Acelui Krapp, mai tînăr, mai viril, mai important, îi place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări și să facă portrete, să descrie, absurd, chipuri
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
existenței. Nu mai există timp, stare și interes pentru astfel de întîlniri artistice, umane, spirituale. Cu împliniri și neîmpliniri. Repetițiile, ca și viața, sînt expediate. Nu generalizez, desigur. Teatrul Act este un spațiu al artei în care întîlnirile sînt posibile. Acolo poți coborî într-o seară, lăsînd în urmă vuietul și agitația de pe Calea Victoriei, și îl poți vedea pe Krapp în versiunea lui Marcel Iureș și a lui Alexandru Dabija. În primele minute ale spectacolului, aproape că nu l-am recunoscut
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
coborârea banalului spre penibil și mai departe... Meciurile de volei ale naționalei feminine a României în campionatul european mi s-au părut un fel de clacă unde componentelor echipei noastre nu li s-a spus clar ce rost au ele acolo cu atâția oameni de față. Motivul neplecării lui Anghel Iordănescu de la echipa națională de fotbal este destul de ciudat pentru mine oricât mi-a dat de înțeles că e vorba de patriotism și chestiuni sentimentale. Nu cred că un general de
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
sufletul meu desfășurat spre larg/ e un bilet de închiriat din hîrtie velină.// Înainte Marea se îndoia la orizont/ ducînd Luna înflorită ca un crin departe/ și batistele țîșnind din mîini fluturau, fluturau,/ păreau iepuri călcînd peste holde sărate.// Într-acolo prea și-a decolorat numele prin toți porii/ femeia cu coadă de pește./ Într-acolo pe vîslele mele cu pene/ din locul unde Marea s-a rupt, Crucea Sudului crește” (Profetul algelor). Constant Tonegaru: Plantația de cuie, Ediție, studiu critic
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
se îndoia la orizont/ ducînd Luna înflorită ca un crin departe/ și batistele țîșnind din mîini fluturau, fluturau,/ păreau iepuri călcînd peste holde sărate.// Într-acolo prea și-a decolorat numele prin toți porii/ femeia cu coadă de pește./ Într-acolo pe vîslele mele cu pene/ din locul unde Marea s-a rupt, Crucea Sudului crește” (Profetul algelor). Constant Tonegaru: Plantația de cuie, Ediție, studiu critic, note și variante de Barbu Cioculescu, Ed. Vinea, 2003, 268 pag.
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
germanul parizian. Victor Brauner nu avea decât 15 ani când, împreună cu familia, a locuit un timp la Viena, unde avuseseră intenția de a se instala definitiv. În acele momente Viena încă se afla în culmea marei sale aventuri culturale. Conviețuiau acolo Jugendstilul și expresionismul, dar și mișcarea constructivistă, condusă de arhitectul Adolf Loos, autorul formulei „Ornamentul este o infracțiune”; exista psihanaliza și moda erotismului cuprinsese literatura, muzica, pictura. Erau femeile fatale - de-ar fi s-o amintim doar pe celebra Alma
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
cu logica mundană. Privirea se focalizează adesea asupra amănuntului minimalist, pentru ca, în momentul următor, să se deschidă spre spații largi, necuprinse, cu un firesc aproape ludic: „Trebăluiește prin parc/ un copac cu șorț/ un trecător se urcă-n ceruri/ contemplă acolo o singură clipă/ după care o uită/ în zare peste Jiu/ o coamă de lebede” (Trebăluiește prin parc). Ecouri pencilinsoniene răzbat din poeme precum Ars poetica, unde abstractul capătă concretețe și inefabilul devine o bucurie tactilă: „A locui în propria
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
care nu-mi folosesc, are și un robinet cu apă potabilă de unde ne aprovizionăm cu toții atunci cînd, pe neașteptate, se oprește apa în bloc, pe timp niciodată precizat. Coada la apă amintește de secvențe ale războiului din Irak, doar că acolo problema s-a rezolvat ceva mai repede. Între bloc și benzinărie se află o piațetă pe care am străbătut-o adesea în diagonală, preocupată de griji vitale imediate și fără să-mi bat capul cu chestiuni culturale, cum ar fi
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
intențiile. Din toate aceste binevenite “manevre de culise” ieșeau două-trei ore ale unui dialog care te ținea lipit de televizor. O făcea pentru muzică, de dragul ei, dar și pentru cultură în genere și de dragul unor oameni care meritau să fie acolo și pe care altfel cei mai mulți dintre noi nu i-am fi văzut niciodată pe îndelete. Sava mai avea o calitate care, de altfel, a creat multe neînțelegeri și i-a adus un fel de faimă negativă, căci mulți considerau de
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
a aștepta rezultatul concursului. Eram emoționați și așteptam cu înfrigurare. Deodată, îl văd pe Paciurea. Se îndreaptă spre mine și îmi spune, foarte simplu: “Domnule, te felicit! Ai reușit! Vei pleca la Paris și vezi să faci treabă bună și acolo! La revedere și drum bun!”. Fără multe vorbe, doar cele de care era nevoie. Și așa, într-o bună zi, m-am dus la Gara de Nord și m-am suit în vagonul pe care scria București-Paris. Pa ! După două zile și
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
mea de a nu mă pierde așa, ca un profesoraș de desen și caligrafie prin vreun orășel de provincie. După asta am început să expun des și să primesc diferite premii, care mi-au permis să mă dezvolt ca artist. Acolo m-am recules, mi-am pus ordine în gânduri, reușind să elimin tot ce era dăunător și să păstrez ce era bun. - De care cerc artistic parizian v-ați simțit mai apropiat ? - De cei care reprezentau mai bine viața, natura
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
treabă!”. Au urmat anii războiului, cu toate ororile lor. - Pe urmă, au venit comuniștii și a urmat o epocă de teroare și de domnie a urâtului. - Odată, prin anii ’50, eram în străinătate și am discutat cu un român de acolo despre situația din țară. Mă întreba dacă ar fi putut să se întoarcă și eu l-am sfătuit să nu se grăbească, neștiind că din spatele unui ziar ne asculta un securist. Așa că, la întoarcerea în România, am fost ... invitat la
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
astea fără să le dau prea mare importanță. Culmea este că acum, după 1989, securistul care m-a supravegheat pozează în... disident, mi-a trimis și o scrisoare. Chipurile, i-aș datora faptul că am stat doar 24 de ore acolo, în arest. Dar n-ar fi fost, oare, mai ușor să nu mă toarne? Sunt situații câteodată inutile, câteodată incomode, răutăcioase, dar nu trebuie să le lași să te copleșească. Dacă poți, e bine să le depășești cu zâmbetul pe
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
e o „veste tristă”, ca și condamnarea la închisoare a prietenului său sionist A. I. Zissu, dar se abține de la orice comentariu. O face însă fără să ezite, când patriarhul Justinian îi povestește despre vizitele lui la Moscova și izbânzile avute acolo, „opoziția victorioasă pe care a făcut-o tentativei foștilor pravoslavnici să ne readucă la stilul vechi și să-l descăuneze pe patriarhul Constantinopolei. Vechiul vis de rusificare și de hegemonie.” Gala Galaction, căruia i se întâmplă, ca și lui E.
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
în gîtul taurului: „în democrație trebuie să admitem și opiniile care șochează, și opiniile care ne zgîlțîie convingerile, modul nostru de a fi. Nu putem avea o listă a opiniilor tolerabile pentru că, de fapt, asta înseamnă cenzură. Eu cred că acolo unde apar opinii care viciază discursul public, fără a fi atacuri directe la pluralism, singura reacție de apărare este a celorlalte opinii, care ar trebui să fie mai puternice și mai convingătoare”(pp. 290-291). Acest răspuns este edificator pentru modul
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
esență, artista construiește acele forme prin care dinamica personalității ei își echilibrează tentațiile contradictorii. Ambiguitatea formă/ limbaj, soliditate/transparență, construcție/disoluție, deși, pînă la un punct, ține în mod evident de strategiile unei gîndiri plastice sigure pe sine, de aici acolo ea este, cu certitudine, o fatalitate a unui temperament artistic marcat de polarități. Și tocmai în consecința acestui partaj onest între motivația lăuntrică a exprimării și gîndirea profesională activă, se naște un gen de pictură în care nu intervin nici
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]