1,910 matches
-
dumneata? Scriitorul se văzu silit să recunoască desigur că nu. Marie avu o mișcare de enervare care făcu să-i alunece cuvertura de pe umeri. - În realitate, am avut poftă să trag un pui de somn, replică ea pe un ton acru. Dolmenul era În drumul meu, așa că m-am suit pe el. Se ridică, simți că n-o țin picioarele și, dacă Lucas n-ar fi ținut-o zdravăn, ar fi căzut. Acesta puse capăt brusc refuzului ei de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să rețin termenul grosolan cu care m-ai abordat, adăugă el cu suavitate, În timp ce alegea cu mare grijă o crosă de lemn. - Ticălosule! SÎnt sigură că Yves e cel care ți-a strecurat istoria asta, replică ea pe un ton acru, iar tu te-ai folosit de ea ca să mă distrugi la viitoarele alegeri. - De parcă aș avea nevoie de așa ceva ca să te Înving, biata de tine... Își apucă crosa cu ambele mîini, se repoziționă pe covorul sintetic și Îndoi ușor genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal pulpanele halatului și Își Încrucișă brațele peste bustul firav. - Ar trebui să dormi În loc să stai să te uiți la filme vechi, i-o Întoarse ea, acră. De unde a mai apărut și filmul ăsta? Credeam că ai distrus tot ce Îți amintea de Erwan. Arthus o fixă cu o privire rece și se Îndepărtă fără să răspundă. Se Îndreptă spre camera fiului său și deschise ușa brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de-a dreptul obsedate de spălatul vaselor. Uneori mai spuneau câte ceva despre bucătărie sau aspiratoare; dar marele lor subiect de conversație era spălatul vaselor. În câțiva ani, reușeau să-i transforme pe bărbații din jurul lor În niște nevrozați impotenți și acri. Din acel moment - era absolut sistematic -, le apuca nostalgia virilității. Până la urmă, Își părăseau bărbații ca să sară În patul unor machos latini de tot rahatul. Întotdeauna m-a uimit slăbiciunea intelectualelor pentru golani, pentru brute și cretini. Pe scurt, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și-a dat drumul în gol. Sculptorul a supraviețuit prefacerilor politice dar noii stăpâni nu mai aveau nevoie de stilul lui, puțin pompos firește după ce slujise unui rege al regilor atâta amar de vreme. A avut parte de o bătrânețe acră și o moarte obișnuită. Sabia s-a pierdut și ea. Și totuși arta e singura ocupație care ne permite să bănuim că nu toate lucrurile au un sfârșit. Care e principalul ei ingredient? De ce mâna artistului ne mișcă de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îndemnat. — N-am nevoie să citesc, a spus el. Pe vremea aceea toată lumea repeta întruna aceleași lucruri. — Totuși citește... așa ca un hatâr, l-am rugat eu. Prin urmare s-a apucat să citească și fața i-a devenit din ce în ce mai acră. Mi-a înapoiat transcrierea. — Mă dezamăgești, mi-a zis. — Cum așa? — E apă de ploaie! mi-a spus el. Nu se încheagă, n-are pic de paprika, pic de sare! Te credeam maestru la înjurături rasiste! — Și nu sunt? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mele, spunând că nu mai poate și făcând grimase. Își băgase laba piciorului sub șezut. Îmi spunea cât de mult o urăște pe femeia asta subțire și rea, care își închipuie că baia îi aparține și care e atât de acră încât nici măcar o dată nu i-a făcut soțului o muie ca lumea. De asta era sigură, rezumând marea majoritate a problemelor la aspectul satisfacției sexuale. După ce n-am mai fost împreună și o mai întrebam de una de alta, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Bill e un homofob bătrân și nesuferit, comentai eu. Janey ridică din sprâncene. —Cu mine se poartă bine, zise Helen, și ăsta e singurul lucru de care-mi pasă. Am comandat deja? Sosiră antreurile. Mi-am mâncat supa fierbinte și acră într-o clipită și am ronțăit câteva rulouri de primăvară, în timp ce Janey și Helen atacară salata în care erau înfășurate bucățelele de carne falsă de porc și pâinea prăjită cu creveți vegetali. Ce ciudat, spuse Helen după o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
șmecheria. Se fixau luminile. Unul dintre reflectoare se întoarse în direcția noastră, orbindu-ne pe amândoi. — Hei! Termină, băi prostule! Bez îi arătă degetul tipului de la lumini și reflectorul se stinse din nou. — Un idiot, zise Bez pe un ton acru. Așa face de fiecare dată și crede că-i amuzant. În ciuda acestei bravade, părea că e într-o stare mai proastă ca de obicei. Auzi, mai încet nu se poate? îi zise Steve lui Bez, cu furie. Steve se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întuneric. Nu-i de mirare că nu voiam să vorbesc despre el. *** —Putem să ne întoarcem la luminile din scena de dinainte și să lăsăm sunetul să meargă? strigă MM. Acum e lumina lui Oberon, zise luministul, pe un ton acru. —Bun, păi eu vreau din nou luminile pentru scena Titania/ Oberon, spuse MM răbdătoare. Luminile scăzură și apoi se stinseră. —Se poate să scadă luminile în trei secunde și să le ținem stinse încă o secundă? ceru ea. — Se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
plutea miros de frică. Nu era adus de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu o frânghie lungă - arma lui de vânat caimani - și se urcă în caiacul șubred. Ocolind mangrovele, pătrunse pe gura largă a râului domol, aproape lipsit de curenți. Vâsli îndelung, tacticos și fără zgomot, până când îl copleși din nou mirosul acru. Înaintă și mai încet și, trecând de cotul râului, îi putu vedea, aproape chiar în același loc în care îi lăsase, grohăind și păscând, pentru că aceea era viața lor. Se trânti cu gura în jos pe fundul ambarcațiunii, își pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Când se întoarse la colibă, soarele era foarte sus și îl dureau toate oasele. Aruncă pieile într-un colț, mâncă ceva, se prăvăli în pat și dormi tot restul zilei și noaptea următoare. Când se trezi, adulmecă aerul. Un miros acru plutea peste tot; miros de grăsime de animal, sudoare de om și sămânță de bija; miros de yubani care nu s-au scăldat de multă vreme. Nu era nimeni în colibă. Tocmai plecaseră sau erau pe aproape. Căută la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
celor sosiți că trebuiau să-și lase „armele“ la debarcader. „Hotelul Santa Marta“ mirosea a mucegai și murdărie, a local închis, a bârne de lemn putrezite, a ploșnițe și a dezinfectant ieftin și era ținut de un metis cu mutra acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic ecuson pe care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără opreliști, invadată de aroma profundă a pământului virgin, tăcută noaptea, curată și liniștită. Făcu un „duș“ cu apă cafenie și caldă de râu, în mirosul acru de urină venind de sub ușa alăturată; își puse singurul pantalon care-i mai rămăsese și o cămașă cu o culoare de-acum greu de definit și coborî prost dispus pe terasa ce servea drept sală de mese în zilele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
H. Caius Plinius Secundus sau Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.), istoric, filosof și om de știință roman, autor al monumentalei lucrări Istoria naturală (n. tr.). Plantă euforbiacee, cu tulpina cărnoasă, din care se scoate prin apăsare un suc foarte acru folosit în medicină ca purgativ (n. tr.). „Consiliul Americilor“ (în engl., în orig.). Ceață amestecată cu fum (în engl., în orig.). Compania Minieră a Sudului (în engl., în orig.). Cartiere de cocioabe (în portugheză, în orig.). Așezările bune, în portugheză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai ușor de mânuit și păși afară În ploaie. Apăsă clapa și desfăcu umbrela, se uită În sus și o văzu cum Își Întindea peste el membrana protectoare de plastic. Elefanți fericiți, elefanți roz care dansau. Cu gustul de vin acru În gură, se grăbi spre casă și masa de prânz. 24 Brunetti se Întoarse la Questura după-amiază după ce-și ceru mai Întâi umbrela neagră de la Paola. Răspunse la corespondență vreme de o oră sau așa ceva, dar plecă devreme, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în asta? Nimic, a recunoscut Alice după o pauză. —Atunci, mâine dă-ți demisia. Șefa de la Resurse Umane a măsurat-o pe Alice din cap până-n picioare cu niște ochi pe jumătate deschiși, mărginiți de gene dese. Era o tipă acră, cu pielea fleșcăită, la vreo patruzeci de ani, cu un aer vizibil dezamăgit. Alice știa că, în clipa aia, tipa era dezamăgită de ea. Dar nu la fel de dezamăgită ca Brant, atunci când acesta realizase că el avea să susțină cazul Hardwick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îmbrăcați în alb și cu plete de un blond strălucitor, abia dacă se mai vedeau. — Viața la țară! declara entuziasmat tatăl, lordul Fairbourne, care era cel mai arătos aristocrat din câți văzuse Amanda de când se știa. Soția lui, a observat acră Amanda, era probabil pe locul doi la capitolul frumusețe. — După părerea mea, copiii nu trebuie crescuți decât la țară, îi dădea înainte lordul Fairbourne. Aer curat, mult spațiu și o mai bună calitate a vieții. Suntem, cu-adevărat, teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
una. Nu te bucuri că am venit ? Ba da, ba da... Și cursurile ? DĂ-le naibii, o să le Împrumut de la un coleg. De unde ai avut bani de tren ? mi-a Împrumutat mătușă-mea. Zi, te bucuri ?... Cafeaua avea un gust acru. În dreptul ferestruicilor se ghicea, prin aerul garnisit de fum, o unghie de lumină. mi-am stins țigara, apoi i-am stins-o și pe a lui și l-am tras de mână afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-l Însoțesc pe tata la biserică, iar el m-a lăsat În pace. Nu Îi plăcea să se implice În educația mea, lăsând-o În seama „părinților mei de la oraș“, mărginindu-se doar să facă din când În când remarci acre. În câteva zile mi-am revenit. Am ajuns la concluzia că mie Îmi erau de ajuns aerul rece al dimineții, plin de parfumul brumat al strugurilor care atârnau pe pereții albi ai casei, perele care Își legănau aroma pe crengile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o pată de culoare care Își Înșurubează propriul tunel de mister În Întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu mine. Nu zâmbește niciodată, are mereu o mutră acră și chinuită. De la ea răzbește Întotdeauna un damf de țigări Carpați. Din când În când mă invită la o cafea și-mi povestește, proba- bil ca să se autoîncurajeze, despre viața mizerabilă pe care o ducea În țară. Dar de fiecare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
hotărâse să o lase mai moale cu fetele, care se țineau scai de capul lui (i s-a spus În aceeași seară că nimerise la locul potrivit). martine, o femeie la vreo patruzeci de ani, avea o mutră severă și acră, dar era gata Întotdeauna să-ți sară În ajutor, chiar mai mult decât ai fi avut nevoie. A tradus cu vioiciune din engleză În québecois pentru Jonas și Gino, deși ghidul și toată lumea Înțelegeau perfect engleză. Preda etică socială la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
una. Nu te bucuri că am venit ? Ba da, ba da... Și cursurile ? Dă-le naibii, o să le împrumut de la un coleg. De unde ai avut bani de tren ? Mi-a împrumutat mătușă-mea. Zi, te bucuri ?... Cafeaua avea un gust acru. În dreptul ferestruicilor se ghicea, prin aerul garnisit de fum, o unghie de lumină. Mi-am stins țigara, apoi i-am stins-o și pe a lui și l-am tras de mână afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-l însoțesc pe tata la biserică, iar el m-a lăsat în pace. Nu îi plăcea să se implice în educația mea, lăsând-o în seama „părinților mei de la oraș“, mărginindu-se doar să facă din când în când remarci acre. În câteva zile mi-am revenit. Am ajuns la concluzia că mie îmi erau de ajuns aerul rece al dimineții, plin de parfumul brumat al strugurilor care atârnau pe pereții albi ai casei, perele care își legănau aroma pe crengile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]