14,708 matches
-
redăm câteva versuri: „În pieptul meu, cu vechea lui revoltă / E, însă, mult mai mare focul / Ce macină și roade vatra / Acestui urgisit Ardeal. Mi-s pumnii strânși mai duri ca piatra. // Zarea se-ntunecă, / Scapără ochii cerului, / Și graiul adânc al pădurii / Vestește furtuna cea mare”; „Am coborât din munți și bolovani, / Legenda lui Horia-mi fierbe-n sânge, / În doina mea Ardealul plânge / Și cer dreptate două mii de ani. // Eu sunt trimisul timpurilor noi, / Ieșit din rând cu cei
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
asemenea, această apariție tipografică marca atunci al patruzecelea titlu publicat la această editură, număr cu o simbolistică demnă de luat în considerare, în ideea în care, după cum se afirmă adesea printre noi, nimic nu e întâmplător. Această afirmație mustește de adânci semnificații, autorul este pe deplin conștient de profunzimile pe care le conține un număr esențialmente magic, sau sacru, mai bine spus. Creația (literar vorbind) presupune jertfă, jertfă de sine, jerfă de ceilalți. Patruzeci de zile de post, de rugăciune, de
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
apărarea Cuvântului lui Dumnezeu. Singurul care poate rezolva problema sufletelor noastre este Domnul Iisus Hristos” ( Emisiunea Bătălia pentru suflet, Biblia și Sfânta Tradiție), discuții pe marginea celei de-a treia porunci din Decalog, în același scop ala apropierii de straturile adânci ale Cuvântului divin, ”dătător de viață la toată făptura”. De asemenea, ultimele pagini vorbesc despre rugăciune - ca modalitate la îndemână, pentru cel ce vrea..., de a intra în comuniune cu ”inima plină de dragoste a lui Dumnezeu, care este gata
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
Moș Martin”, acesta însoțit de întreaga familie purcede în căutarea hranei prin zăpada încă netopită din munții ce străjuiesc mirifica Vale a Cernei, vecină cu partea nord-estică a comunei Cornereva. Nimic nu le tulbură căutarea, însă ieșirea dintr-o vale adâncă pe o pantă de 30 de grade e anevoioasă și pentru un patruped, greoi, pe o zăpadă apăcioasa ce stă să se topească în soarele primăverii. Teama vânătorului aflat în vârful penții tinde să devină o piedică serioasă pentru un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
armonizând sunetul cu sensul. Poeziile sale au muzică interioară, au incantații cu efect magic, care se revarsă peste tot și-ți lasă impresia unei emanații spontane, făcând să vibreze ecoul cine stie cărei amintiri cuibărite în câte o cuta mai adâncă a inimii, sau a minții sau... cine mai știe în ce parte din ființă noastră prin care își găsesc ele culcușul. Adesea îmbină lirismul cu o formă ludica: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori
Un australian din Huedin, la Biblioteca Sadoveanu din Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/92739_a_94031]
-
pentru răpitori, adică pentru: biban, șalău, știucă! Am pus, deci, ”sculele de pescuit” pe mal, lângă păpuriș, la locul meu preferat, apoi m-am dus la viroagă, câțiva pași mai încolo, unde m-am băgat în apa, puțin cam rece, adâncă doar de vreo două palme, dar care mie îmi ajungea deja până la chiloței - pentru că picioarele mi se afundaseră, până la genunchi, în mâlul negru și urât mirositor, de la rădăcina stufului - și am început să scormonesc cu mânuțele pe sub apă, scoțând pe
Amintiri de neuitat/ Colegul meu de pescuit – Așa l-am cunoscut eu pe Mihail Sadoveanu [Corola-blog/BlogPost/92731_a_94023]
-
descifrat semnificația mistică. De pildă, până am plecat la liceu, am fost acasă păstorul oilor și al vacilor familiei. Mergeam pe islaz și, cât pășteau vitele, mă jucam cu alți copii pe un platou care se termina cu o văioagă adâncă de vreo zece metri, prin care curgea un pârâu. Într-o zi, cred că aveam abia vreo șapte ani, am căzut în prăpastia aceea. Deși m-am prăbușit de la o mare înălțime, iar în vale erau bolovani mari, am scăpat
jurnalist, scriitor, fondator al revistei Credinţa ortodoxă [Corola-blog/BlogPost/98418_a_99710]
-
teoria întregului și la cea a celei mai mici particule. Eforturile sale sunt întrerupte de vocea sopranei Claron McFadden, care îl conduce spre o lume interioară - o metaforă a modului în care imboldul pentru cunoaștere rațională izvorăște din straturile mai adânci ale domeniului emoțional. Coregraful Mor Shani se angajează într-un prelung studiu asupra intimității în Love-ism, căutând răspunsuri la întrebări legate de iubirea și dependența de o altă ființă umană, pe o scală care oscilează de la păcat la sacralitate. În
Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF [Corola-blog/BlogPost/98518_a_99810]
-
dar îi era imposibil. Cum s-a putut înșela în halul ăsta, ea care nu-și putea permite luxul de a pierde tocmai acum... la început de drum. De dimineață s-a trezit întoarsă pe dos. Fața boțită, cu urme adânci de la dantela pernii, o prevestire rea îi apăsa sufletul ca o piatră, nu-i venea nici să-și facă cafeaua-de toate zilele - amară - și cu o picătură de lapte, să-i dilueze tăria, taina, să nu-i palpite inima precum
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
culoare, Să îl răsfrâng spre lume, zidindu-l în cuvinte Și-așa, prin vorbe calde, să îmi descui cătușa, Să dau și să primesc iubiri și jurăminte Și-oricărui om dorește eu să-i desferec ușa. În beznă, cât de-adâncă, pot să-ntrevăd lumină Și, chiar de-nțeapă spinii, eu merg pe drumul drept, Deși îmi țipă glezna iar aripa mi-e-n tină Și dorul îmi înfige pumnalul rece-n piept. Chiar dacă doare drumul eu soarta mi-o accept. Referință Bibliografică
CLAUSTROFOBIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381646_a_382975]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > TINZÂND CĂTRE CER - PANTUM Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TINZÂND CĂTRE CER Din hruba adâncă, săpată-n granit Un drum se năștea, tinzând către cer, E drumul ce-l urcă un suflet rănit Cercând să ajungă pe-un vârf efemer. Un drum se năștea, tinzând către cer, Pornit din străfunduri, din gerul din cord, Cercând
PANTUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381660_a_382989]
-
nu m-au împins în genuni să cobor. Mi-au fost și mi-or fi ca o aripă-n zbor Acei care-s drepți, care nu m-au rănit Și nu m-au împins în genuni să cobor În hruba adâncă săpată-n granit. Referință Bibliografică: TINZÂND CĂTRE CER - PANTUM / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI, 04 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PANTUM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381660_a_382989]
-
se rupe așa. Te-am auzit vorbind deseori, sunete într-un cor nevăzut, peste fiecare gând se așează un sărut doar poetul adună ninsori din cuvânt. Ce să-ți răspind la tăcerea mea, mă gândesc la metafora născută din femeie adânc poem adus prin vreme viața... când am realizat că am trup în gândul nins de un sărut. Citește mai mult Șirul se schimbăvictoria mea ar fi victoria ta,rup frânghia realului agățat de steași.și...frigul se rupe așa.Te-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
de toate nici cerul și nici pământul nu ne mai iartă! Și păsările s-au îmbolnăvit de atâta otravă doar pentru că nu cei curați introduc busuiocul în căldărușe. Privesc fix, pe nesăturate la leșiatice nădejdi m-aș cufunda într-o adâncă visare ca trezindu-ne rând pe rând să simțim o astfel de libertate ca o arcadă a...armoniei! Referință Bibliografică: Ca o arcadă a ... armoniei! / Dumitru K Negoiță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1957, Anul VI, 10 mai 2016
CA O ARCADĂ A ... ARMONIEI! de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381708_a_383037]
-
ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i împlinesc
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
dar îi era imposibil. Cum s-a putut înșela în halul ăsta, ea care nu-și putea permite luxul de a pierde tocmai acum... la început de drum. De dimineață s-a trezit întoarsă pe dos. Față boțita, cu urme adânci de la dantelă pernii, o prevestire rea îi apasă sufletul că o piatră, nu-i venea nici să-și facă cafeaua-de toate zilele - amară - și cu o picătură de lapte, să-i dilueze tăria, taină, să nu-i palpite inima precum
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
dar îi era imposibil. Cum s-a putut înșela în halul ăsta, ea care nu-și putea permite luxul de a pierde tocmai acum... la început de drum.De dimineață s-a trezit întoarsă pe dos. Față boțita, cu urme adânci de la dantelă pernii, o prevestire rea îi apasă sufletul că o piatră, nu-i venea nici să-și facă cafeaua-de toate zilele - amară - și cu o picătură de lapte, să-i dilueze tăria, taină, să nu-i palpite inima precum
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
care pozau de pe bufet, deliciul nopții binecuvântate. Știa că trebuie să aștepte până la desert. Totul se desfășura ca într-o mare taină. Bunicul, cu o copilărie petrecută tot în zona Vasluiului, avea acea seriozitate și demnitate a omului cu credință adâncă. Impunea un soi de respect pe care nimeni nu avea curajul să îl depășească. Militar de carieră, în anii în care Școala de Ofițeri era o mare onoare pentru cei care o finalizau. Cu o conduită demnă de un asemenea
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
m-a întrebat - cum se usucă o lacrimă? Am zâmbit bucuros. În naivitatea mea am crezut că atât întrebarea, dar și omul sunt “chestiuni” de bune intenții! Însă omului nu numai că nu-i ardea de zâmbete avea o privire adâncă, parcă ar fi fost unul dintre cățărătorii de pe stânci privit de jos de tigrii nesătui. Altădată, răspunsul meu a inclus și, un fel de întrebare, adresată inimii. Doar a acelora care au iubit-o și-o iubesc.! Numai că, de
DE CE ...BUCURII? de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381711_a_383040]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PSEUDOPSALM Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului PSEUDOPSALM Eu am găsit speranța și pustiul, Cătând în ochii Tăi adânci și triști, Dar nu cred, Doamne, că Ți-ai jertfit Fiul Doar ca s-arăți unor gângănii că exiști. În prezentarea Ta umanizată Vopselurile Îți ascund din fală; Eu știu cât de modest, de fapt, ești Tată Și că urăști
PSEUDOPSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381796_a_383125]
-
scoată în relief forța luminii prin puterea obscurității. Pânza sa poate fi un portativ pe care așează doar două note, alb si negru. Dar aceste două note transmit o muzică interioară plină de sensibilitate fiindcă le îmbină cu precizie, viziune adâncă și iscusință deosebită. Știe cum și în ce măsură să le așeze, să le contopească și să le dea glas. Lucrările sale poartă amprenta ineditului “Îmi place să lucrez în alb și negru, consider că mă pot exprima mult mai bine așa
AIDAN ANDON, ÎNTRE ALB ŞI NEGRU de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381781_a_383110]
-
aprig contestate. „Calmarea” pozițiilor și instalarea unui climat de luciditate culturală trebuie - ca orice act constructiv - să înceapă cu o nouă „arhelologie” a fundațiilor, fără de care orice construcție intelectuală ar fi sortită eșecului. Actul fondator trebuie să aibă rădăcini mai adânci dacă vrem ca durata lui să fie pe măsură. Lărgirea, fără precedent, a conjuncturii artistice mondiale ne obligă să cercetăm acea „arheologie” a formelor artistice, fără de care nu ar fi fost posibilă nici supraviețuirea într-un climat înghețat, nici „germinația
Expoziţia retrospectivă Emil Băcilă la Muzeul de Artă Cluj-Napoca [Corola-blog/BlogPost/99225_a_100517]
-
aduce, după participarea la cinci proiecții, un DVD din colecția One World Romania. În a doua jumătate a lunii noiembrie, au loc proiecții în București, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Focșani, Galați, Hunedoara, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Timișoara. HIGHLIGHTS: Regizoarea documentarului Fericiți până la adânci bătrâneți (orig. Happily Ever After), Tatjana Božić, va veni la două proiecții ale filmului său și va sta de vorbă cu publicul. Proiecțiile au loc în Galați, miercuri, pe 25 noiembrie, de la ora 18:00, la Muzeul de Artă Vizuală
Regizoarea Tatjana Božić, invitată la KineDok [Corola-blog/BlogPost/99280_a_100572]
-
la Muzeul de Artă Vizuală Galați (str. Tecuci, nr. 7), și în București, joi, 26 noiembrie, de la ora 19:00, la Spațiul Public European (str. Vasile Lascăr, nr. 31). Tatjana Božić este născută în 1971, în fosta Iugoslavie. Fericiți până la adânci bătrâneți este primul său documentar de lung-metraj. Atunci când Tatjana Božić își găsește pentru a suta oară dragostea vieții sale iar lucrurile o iau din nou pe o pantă descendentă, ea se hotărăște să întoarcă pagina. Relația aceasta trebuie să meargă
Regizoarea Tatjana Božić, invitată la KineDok [Corola-blog/BlogPost/99280_a_100572]
-
și pe sine cu complexitățile iubirii contemporane. Documentarul este un film confrontațional, emoțional, dar totodată umoristic, în care fiecare se recunoaște cu ușurință, în timp ce regizoarea caută cu sârguință sfântul graal al dragostei, încununat de acel „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți! PROGRAM: În perioada 20 - 29 noiembrie au loc 10 proiecții KineDok România. București 26 noiembrie, 19:00, Fericiți până la adânci bătrâneți (Spațiul Public European) Brașov - Cinemateca Patria 27 noiembrie, 20:00, Turneul de la Besence Cluj-Napoca - Casa TIFF 26 noiembrie
Regizoarea Tatjana Božić, invitată la KineDok [Corola-blog/BlogPost/99280_a_100572]