7,862 matches
-
o... o legătură serioasă, aș putea să te jignesc, iar dacă am făcut-o pînă acum, te rog să mă ierți! Oricum, nu lua invitația la spectacol ca pe o insistență. Ochii lui privesc cu calm în ai fetei, în adîncul cărora tremură flacăra mocnită a unui zbucium. Înainte de a întinde mîna spre cutia cu vodcă, Mihai o învăluie pe Cristina în privirea sa, insistînd asupra celor două părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc nebun au obiectele de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nou drum prin părul frumos buclat, răsfirîndu-l. Răsuflarea fierbinte, înăbușită în pieptul lui, deasupra sternului, se împrăștie egal pe coaste pînă spre spate. Bagă palma sub bărbia fetei și-i ridică obrazul. Doi ochi senini, migdalați, cu luciri vii în adîncuri, peste care s-a așternut o pînză transparentă de liniște, îl învăluie în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd te cheamă în adîncuri, pe firul razelor reflectate, în cerul răsturnat. Nici nu știu dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-i ridică obrazul. Doi ochi senini, migdalați, cu luciri vii în adîncuri, peste care s-a așternut o pînză transparentă de liniște, îl învăluie în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd te cheamă în adîncuri, pe firul razelor reflectate, în cerul răsturnat. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit pentru flori... În schimb, surîde fata, născînd un rictus în colțul gurii, întunecîndu-și o clipă privirea -, ai știut să pui întrebări, ca un prost... Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Femeie trecută puțin de treizeci de ani, Simona avea în ea o eleganță a spiritului care, dacă aveai bun-simț, îți impunea să-i semeni ori s-o lași în pace. Ochii, frumoși mai ales cînd te priveau fix, aprinzînd în adîncuri lumini de plăcere, vorbeau infinit mai mult decît buzele întredeschise tot timpul, întristate de umbra durerii, dar puternic conturate cînd rosteau vreun cuvînt, înnobilate de surîs, precum galonul de firetul din aur. Aflînd că el abia a terminat facultatea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cred că în clipa aceea spune el, continuînd pe același ton propunerea mea s-a vrut a fi dovada supremă de iubire. Făceam abstracție de fată. Ea, mama fetei, conta pentru mine. Uneori, m-am întrebat dacă nu cumva, în adîncuri, am gîndit că, ajungîndu-i ginere, să... Aș minți să spun că eram atît de pur încît să nu gîndesc și asta; prea o țineam minte frumoasă, mîndră, plină de patimă... Ținea niște ore! exclamă Săteanu, să justifice cuvîntul "patimă". Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se dezvolte acolo, în suflet; la mine a crescut brusc, asemeni unei explozii. Cînd o să fii tată și-o să ai un copil, o să înțelegi; abia atunci o să înțelegi: simțind!... Ba, poate că la mine, subconștientul meu cred totuși că-n adîncuri port urmele țăranului cinstit amplifica acel ceva atît cît să nu fiu în stare vreodată să spun, chiar și la mînie, că nu-i copilul meu. Palmele astea, crescute pe sapă și pe coasă, învățate apoi cu ciocanul, obligate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ce ți-ai reținut un loc în Direcția Comercială și nu un post de economist la noi, la uzină, ori la întreprinderea mecanică, director comercial, să vinzi semănători, pluguri..., așa-i stă bine unui fost țăran..., care pretinde că-n adîncurile lui... Ridicat deja în picioare, gata să înceapă a măsura încăperea cu pași mari și apăsați, cum o face cînd e nervos, prins în toiul vreunei discuții, Săteanu rămîne totuși locului, clătinînd lung din cap, cu amărăciune: Deci asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făcută cît am stat în București, în cizelarea gesturilor, de la felul cum țin tacîmurile în mînă la masă, pînă la clipa astrală a fiecărei întîlniri cu o femeie... Noroc de viscolul acesta că mi-a dat prilejul unei priviri în adîncul sufletului, să readun cioburile pe care am scris numele acelei Doamne Ana... Să cred că m-am blazat de pe acum? Chiar gîndul că aș putea ajunge ginerele lui nea Toader... ca o călătorie scurtă, cu o cursă directă... Cît am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești! îi strigă femeia printre dinți cu o ciudă izvorîtă din tandrețe, în timp ce, cu un efort disperat, își aruncă mijlocul în sus, atît cît să-l simtă pe Mihai pornit în adîncul trupului său. Speriat că Maria ar putea țipa sub el, Mihai o cuprinde cu brațele și vrea să-i înăbușe orice sunet în sărutul lung, dar descoperă că ea l-a imobilizat deja, ținîndu-i picioarele încleștate între-ale sale, înlănțuindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scriitorul arată doctorul Runca înspre Mihai -, cel mai greu îi este să descrie o femeie care... Crezi că le lucesc ochii pentru orice fleac?... Astea-s povești: cu haine... genți... mașini.... fericiri efemere... Ceea ce era în ochii Sătencei venea din adîncuri, de-acolo unde... Ascultă-mă; doar știi că Psihologia e-a doua pasiune a mea... Nimic nu se compară cu... Poate doar plăcere de-a ține rodul lucrului bine făcut în brațe... Încă o dată, felicitări! M-am dus, că mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai lungă de abstinență să se angajeze în relații terapeutice bipartizane cu colegii lor juniori, novici. Dan fusese de acord cu această blândă ruptură. Nici nu prea avea de ales, dat fiind că era moale ca o cârpă. Dar, în adâncul sufletului său sensibil, se simțea abandonat chiar și când Dave 2 lipsea numai pentru o seară. — Să nu cumva să îi ții partea lui Dave 2. Să nu cumva să ți se pară că l-am judecat sau interpretat greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plăcerea. Dar ceea ce simțea era mai mult decât răspunsul ei la penetrare (deși, în realitate, aceasta era una dintre inovațiile lui Carol în materie de masturbare). Da, categoric. Viermele prinsese viață. Cilindrul se transforma în piston. Și, presimțind orgasmul în adâncul ei, Carol își dădu seama că fute și este futută, că îl pătrundea pe tânărul hidalgo în aceeași măsură în care era ea însăși pătrunsă. Termină într-o explozie de spermă. Picăturile țâșniră din cel de-al treilea ochi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate, fusese conștient și simțise totul. Fiecare mișcare aspră ca de șmirghel, care silea vasele de sânge să se dilate, fiecare izbitură a capului de tăblia de pin a patului, fiecare geamăt scos din adâncul pieptului când diafragma i se ridica din pricina presiunii create în cavitatea abdominală. Și fuseseră o mulțime de astfel de mișcări, o mulțime de asemenea izbituri, căci Carol era o femeie tânără și în putere, destul de dificil de stârnit din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în camera sufocantă, în timp ce ochii ambilor bărbați erau fixați asupra labiilor acum desfăcute ale vaginului lui Bull. Observară împreună stratificarea orificiului. Felul în care moliciunea uscată a spațiului din spatele genunchiului se topea în striațiile membranale ale vulvei. Bull icni din adâncul pieptului său de taur. Se ridică în picioare, se trânti pe pat și se ridică din nou. Aruncă pe jos volumele groase cu statistici de crichet de pe raft. Făcu o piruetă, se năpusti spre perete, spre Alan și spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
salivă și le frecă de labiile depărtate ale lui Bull. Introduse un deget în vagin, în căutarea himenului. Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se deprindă cu senzația înainte să împingă cu putere prima dată. Așa merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de diferite ca natură și origine, cele două găsiseră o cale de unificare, ca Skaggerack și Kattegat, cu Bull pe post de Iutlanda. Din păcate, trebuie totuși să spunem că, deși pentru Bull sentimentul acesta aducea cu dragostea, știa, în adâncul sufletului, că de fapt era vorba despre o dependență gătită în haine de gală. Alan nu era decât un reprezentant, nu organizația însăși. După ce făcuseră dragoste, cei doi se ridicaseră și se curățaseră pe ei și apartamentul cu o eficiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chistul, ar fi trebuit drenat zilnic. 4 Tentativa Primul lucru de care își dădu Alan seama când se trezi în dimineața următoare era că reușise să-i servească lui Naomi o poveste destul de convingătoare, dată fiind situația. Numai că, în adâncul sufletului său, era convins că rutina, și numai rutina, este elementul-cheie pentru o minciună adulterină de succes. Noaptea de dinainte fusese o excepție, deci un germene al îndoielii - indiferent cât de legitimă ar fi fost scuza invocată de Alan în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și când se dezbrăcase în cabinetul lui Alan Margoulies, își scoase pantalonii și se întoarse cu spatele la Ramona. Timp de câteva secunde lungi nu se auzi absolut nimic. Apoi Ramona țipă. Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull încă îi auzea urletele când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind de parcă era pe punctul de a înscrie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe care Bull le opunea crezului tern al lui Juniper și spiritului estetic palid al fostului său șef... Ah! Numai că nu funcționase. Chiar în clipa în care efectua transformarea și mingea era în aer, Bull își dădu seama, în adâncul inimii, că plăcerea de a juca rugby ar putea, eventual, să-i distragă atenția, dar nu putea anula ceea ce se întâmplase între el și Alan Margoulies. Nu avea cum să umple golful genital. Astfel, după ce le permisese colegilor de echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de diguri albe ca urmare a obstacolelor întâlnite de masa calcaroasă, proces finalizat prin formarea fascinantelor lacuri din zilele noastre. Valea Jiuzhaigou s-a format în a patra perioadă de glaciațiune, urme ale acestui proces păstrându-se până astăzi. În adâncul și pe malurile lacurilor s-au acumulat depozite bogate de carbonat de calciu cristalizat. Apele topite din zăpada de pe munte ajung filtrate de solul carstic în lacurile acumulate la diferite niveluri, motiv pentru care apa are o limpezime extremă. Vremea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sfânt'' au fost instalate, la distanță egală, 21 de perechi de statui din piatră, fiecare cântărind câteva tone. Există și o legendă despre descoperirea mausoleului Mingzu. În 1680, acesta s-a scufundat ca urmare a acțiunii curenților de apă din adâncul lacului Hongze. Însă în 1963, o secetă cumplită a făcut ca apa lacului să scadă și un mare număr de statui reprezentând figuri de balauri, lei, cai, demnitari, războinici și eunuci au ieșit la iveală. Fiecare statuie are o înălțime
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
parc în memoria lui Xu Fu și în fiecare toamnă îi aduc ca jertfă grâne din prima recoltă de grâu, iar la fiecare 50 de ani, este organizată o slujbă de mare amploare. De ce au fost construite Grotele Mogao în adâncul unei prăpăstii, într-un deșert? Grotele Mogao, cel mai mare și mai bine păstrat complex budist din lume, un tezaur artistic remarcabil, au fost construite într-o prăpastie în zona deșertică ce se întinde în nord-vestul Chinei. De ce tocmai acolo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
albe și aveau aripi. Ei zburau în voie sub bolta albastră a cerului, la fel ca păsările pe mare, între cei cinci munți sfinți, pentru a-și vizita rudele și prietenii. Cei cinci munți, însă, nu aveau rădăcini înfipte în adâncul pământului și pluteau pe mare. În bătaia vântului, ei se mutau de colo-colo, fapt ce îi supăra pe zei. Așa că, ei au cerut ajutorul împăratului ceresc. Acesta a poruncit zeului mării să trimită 15 broaște țestoase de mare ca să sprijine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
munții au fost fixați, nu mai pluteau pe mare, iar zeii care locuiau aici s-au bucurat nespus de mult. Dar într-un an, din țara uriașilor Longbo a venit un om să pescuiască în Guixu. El a scos din adâncul mării șase din cele 15 broaște țestoase care aveau sarcina să susțină doi munți sfinți. Aceștia au fost luați de vânt, au plutit spre regiunea arctică și s-au scufundat în mare. Zeii care locuiau aici s-au grăbit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]