3,955 matches
-
trecerii la mahomedanism. Însă bătrânul voievod va refuza cu bărbăție și curaj, ca și cei dimpreună cu dânsul, drept pentru care au fost condamnați la moarte prin decapitare, în data de 15 august 1714. Această zi era menită să le adâncească și mai mult durerea din suflet, fiind și Praznicul Adormirii Maicii Domnului, dar și ziua onomastică a voievodului, care împlinea 60 de ani. Astfel, Brâncoveanu, împreună cu toate rudeniile lui, au fost scoși din temniță, numai în cămăși, cu capetele descoperite
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
încât preferă să renunțe la panoramarea ,,codrilor” seculari, în favoarea copacilor, pe care, însă, îi ,,sare” instantaneu, cantonându-și bucuria analizei la nivelul ramurilor, al frunzelor, al zgoandelor teribile ale luminii (solare și spirituale) pe nervurile acestora, pentru a coborî, a se adânci apoi, îndelung, asupra disecției în profunzime a țesuturilor, a decantării și degustării clorofilei și a realizării ecografiei fiecărei celule vii, fiecărei molecule; 3.Om de carte și profesor de certă vocație pedagogică, autor a zeci de volume, care însumează mii
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
între voințe imposibilă. Când iubirea este, și ea este numai când e reciprocă, și reciprocă absolut va să zică universală. Când iubirea e, cearta e cu neputință, și de e cu putință, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite și mai adânci încă de cum fusenainte”. Col. (rz) ing.,ec. Nicolae C. Grosu- Vicepreședinte al Col. (rz) Ion Trașcă - Vicepreședinte Col. (rz.)Iulian Patca Filialei Județene “Avram Iancu” Cluj a ANVR, al Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Președintele Filialei Cluj Președinte al
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
spațiul urban. Colonizarea spațiului trăit este efectiv în centru viitorul orașului. Însă, intr-un context in care instituțiile publice sunt din ce în ce mai puțin democratice, in Europa in mod specific sub acțiunea Uniunii europene, revoltele sunt din ce in ce mai numeroase. Configurația politică postdemocratică se adâncește, și ca răspuns statele adoptă o legislație din ce in ce mai autoritară. Fără să aibă pretenția de a parcurge problematica aceasta în întregime, dosarul Orașul reprezentat & Reprezentarea orașului se vrea un răspuns parțial. Se deschide cu articolul Claudiei Spata, care-și propune o
„Oraşul reprezentat amp; Reprezentarea oraşului” – Revista de Antropologie Urbană nr.3/2014 [Corola-blog/BlogPost/93507_a_94799]
-
despre cronicarul Miron Costin... - Da, așa este. A avut intenția să scrie un scenariu pentru un film dedicat vieții și morții marelui cărturar Miron Costin (1633-1691) și, ca urmare, a simțit imperios nevoia să se documenteze asupra epocii; s-a adâncit tot mai mult în istoria, viața și cultura acelei vremi, dominată în secolul XV de Alexandru cel Bun, apoi de marele Ștefan și urmașii săi și până în secolul XVII cu bogata și influenta familie a Movileștilor cu care se înrudea
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
totdeauna cineva care pregătea un subiect sau era invitat să-l prezinte, dar participarea la discuții era total liberă și masivă, pentru că toți participanții aveau același țel: iluminarea spirituală prin credință, prin practicile filocalice, toți doreau să cunoască și să adâncească exemplele marilor trăitori ai Bisericii creștine. Scara Sfântului Ioan Sinaitul, Explicarea Liturghiei de Gogol, celebra povestire a pelerinului rus erau numai câteva dintre lecturile asupra cărora se aplecau membrii grupării „Rugul Aprins“ spre aprofundarea credinței. Prin urmare, comunismul, ca încercare
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
mi-ar fi trebuit cel puțin 20 de minute. Nemaipunând la socoteală timpul consumat cu formalitățile necesare pentru eliberarea cărții respective. - Dar am tren peste nici o jumătate de oră, i-am răspuns bâiguind profesorului. - Ce tren? N-a priceput el, adâncindu-și mai mult ridurile frunții. - Păi, tren. De întoarcere acasă!... Tohăneanu a rămas pe gânduri, apoi s-a întors și a contemplat foarte preocupat preț de câteva secunde prin ochelarii săi groși coroana unui vișin pricăjit din fundul curții. În
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui să judeci, să adâncești situațiile ivite și încerci, în continuare să înțelegi, să găsești justificări, uneori poate și remedii. Frumos spunea Noica: „Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, creșterile, curgerile, dacă va plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară, care se Îndesase În jurul orașului, iar acum Îl sufoca În strânsoare. — Cine e mortul? Întrebă el deodată. Abia În clipa aceea Își dădu seama că identitatea acestuia nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era exact. Mai scrută o dată chipurile care Îl fixau. Dindărătul acelui zid de politețe, cineva Îi azvârlea o mănușă de provocare. Dar el era gata să o ridice. — Asasinul crede că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru dumneata. E pentru prima oară când se Întâmplă, spuse Antonio pe un ton invidios. Până acum, noi credeam că e mută. Dante roși. Privirea profundă a acelei creaturi, plină de o depărtare nesfârșită, ca și șarpele stacojiu care se adâncea În trupul ei Își făcuseră sălaș În inima lui. 9 19 iunie, dimineața Culoarea aramei Încă Îi umplea ochii când se deșteptă. Simțea că trebuia să o alunge, Într-un fel sau altul. Atracția ce-l stăpânea era imorală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
raportului pe care Îl citise. Da, chiar el. Ai ascultat vreodată o predică de-a lui, În biserica celor Patruzeci de Mucenici? Te asigur că sunt emoționante. Meșterul Ambrogio era și dânsul fascinat de ele. I-am văzut deseori Împreună, adânciți Într-o conversație aprinsă. Căpitanul zâmbi. — Poate că omul nostru din Como era un credincios. Cetatea voastră pare să atragă sufletele cuvioase, precum Angiolieri. Rostise ultimele cuvinte cu un sarcasm evident. — Mda, messer Cecco, zise Încet priorul. Un poet bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu Dumnezeu În fiecare punct al său, atunci plinătatea bucuriei sale nu se Întemeiază pe o lipsă defectuoasă? Vorbise În șoaptă, ca și când s-ar fi temut că zeul durerii Îi asculta. Poetul ridică din umeri. Nu Îi ardea să se adâncească Într-o dispută teologică, la ora aceea. Era convins că Teofilo inițiase acea polemică doar pentru a-i distrage atenția de la femeie. — Antilia ți-a cerut medicamentul acela al dumitale? Spițerul izbucni În râs. Părea să fi redevenit, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iubește“... Alungă acea imagine cu un gest de furie. Avea să o pedepsească, odată cu el. Într-un ungher al Încăperii era un cufăr care conținea veșminte de femeie. Își afundă mâinile În valul acela de țesături, ca și când le-ar fi adâncit În părul Antiliei, și din nou parfumul ei Îi pătrunse În nări și Îi puse stăpânire pe gânduri. Fu cuprins de amețeală. Pentru o clipă, i se păru că timpul Încremenise. Semnele posedării păreau din ce În ce mai puternice: prin sufletul vegetativ Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu toate că nici aceste argumente nu erau de neglijat. Ca să vezi pe ce cărărui Îi umbla mintea micuțului Don Juan la acea oră târzie din noaptea pătimirii sale! N-am apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee. Proastă, bineînțeles. Cum Îmi putusem Închipui că ar fi fost posibilă conectarea computerului la internet?! Te agăți uneori și de un fir de pai, nimic de zis, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cei mai mulți dintre istorici un anacronism strident. Și totuși, doar o sută de ani mai târziu, În 212, legenda spune că, În timpul asediului orașului Siracuza, grecul Arhimede, care, nederanjat de iureșul luptelor dimprejur, desenase pe nisip o figură geometrică și era adâncit În studierea ei, i-a adresat soldatului roman care Îl amenința cu sulița celebrele cuvinte latinești: noli tangere meos circulos - să nu te atingi de cercurile mele! Nu este imposibil, prin urmare, ca printre grecii din timpul lui Alexandru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din orice Încurcătură, chiar dacă, de obicei, soarta sa o decide mai mult urechea care o ascultă decât gura care o rostește. Urechea Evelinei nu excela În sensibilitate la ora respectivă; n-a avut vreo reacție, nici măcar așa, de complezență. Părea adâncită În avalanșe de gânduri rebele, pe care se străduia, fără prea mult succes, să le așeze În ordine. - Pot să-ți pun câteva Întrebări? a zis după aproape un minut de tăcere. - Știu replica asta din policier-urile americane. Șeriful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asta În fizicul cuiva. După câteva secunde, am simțit din nou apăsarea. Ce dracului, nimerisem lângă vreun homosexual agresiv sau ce se petrecea? Am Întors capul. În situații de-astea, ipochimenul se uită ostentativ În altă parte și se dă adâncit În gânduri, pentru ca, la nevoie, să poată pretinde că... stimate domn, dar eu nici nu mi-am dat seama că vă deranjez, vă cer mii de scuze... Firește, dacă nu e mârlan și nu-ți trântește scurt În nas tradiționalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu înainte de a-i lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-un capăt de pană și scrise pe verso-ul pergamentului „De acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știau să piloteze avioane, să conducă mașini ce păreau că zboară prin deșert sau să manevreze aparate sofisticate. Neamul lui rămăsese în urmă, și timpul se scurgea din ce în ce mai repede. Prăpastia ce separa Poporul Vălului de celelalte popoare ale planetei se adâncea pe măsură ce trecea vremea, și el era convins că a încerca să facă un salt spre cealaltă margine a prăpăstiei ar fi însemnat să se arunce cu capul în hău. Poporul tuareg nu avea altă soluție decât să rămână pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
maculează, capătă trăsăturile vulgare ale propriei mele fizionomii. Am obosit. SÎnt sigură că Grigurcu, care nu-i cunoaște decît poezia, ar putea să-l descifreze mai bine. Așa cum stă acum, de cînd s-a trezit, În halatul cafeniu de casă, adîncit În Scrisorile persane ale lui Montesquieu, pare un personaj dintr-o lume mai veche, care știa să se abandoneze total Într-o stare, Într-un gest, o lume care avea timpul. Sună la ușă. Iar. Înnebunesc. Du-te tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca doi roboți programați pe cîteva propozițiuni invariabil aceleași. Ai plătit telefonul? E gata masa? Nu mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de durere. Simte În partea dreaptă, sub coastă, o Înțepătură, care devine tot mai persistentă. Se Înmulțesc cutiile de medicamente, cadourile de Crăciun sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe Guță cînd o adoarme pe... mai bine căutați caseta aia cu Julio Iglesias. — HÎhîhÎ! PÎnă și venerabila noastră amfitrioană e moartă după Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine, dacă nu-ți cari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un ritm imaginar o senzație de deplasare o lădiță cu scule bune de deschis orice ușă Înțepenită mă descurc destul de bine și ea o să mă laude și o să mă spele pe cap și o să-mi dea cu parfum și seara adîncit În lectura cuirasatului Tirpitz o și aud) — Nu, au devenit insuportabile, dragă. Te tratează ca pe un cerșetor. O Întreb politicos dacă a adus și mușchi și-mi răspunde după cinci minute că nu e oficiu de informații. Ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-i dau și lui — Păi d-aia n-avem noi ce mînca că trebuie să hrănim javrele hrăni-i-ar hingherii să-i hrănească, ăștia ar trebui duși În lagăre de muncă, ăștia și țiganii, plaga societății țse tot adîncește crăpătura asta de la cutremur pe care urcă furnicile cară fărîmituri mai mari decît ele altele le cară pe cele moarte fel de fel de neamuri de obiceiuri) — ...la Choisi Mangâru ce domnișoare de familie, pian, franceză, altă lume țca-n cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]