1,420 matches
-
nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Miroase a alb și a văzduh nuntit In mine Doamne cu lumini ai miruit Tot freamătul și toată căutarea Adormite în sămânța lor, ca floarea. Aici vin Îngerii Stelari să se adape Din fluviu de lumină, nu din ape Vor revărsa apoi întremător lumina lor, Din Sfânt Potir, asupra stelelor. Arhangheli veghetori grăbit aleargă S-ajute ordinea ce veșnic se reîngheagă De aceea, cu cap plecat să te închini Ambasadorilor ce ne
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
în ficatul lui Prometeu cu durerea lumii am inima pe care s-o împart cu un singur om de tinichea chiar dacă trebuie să aleg între a rugini de fericire și a străluci de durere îmi ascund lacrima în palmele învinețite adăp în zori o viorea adormită de soare timpul împletit în șapte mă transformă în pinguin învăț mersul cu pași mici Referință Bibliografică: alegerea îmi aparține / Ana Maria Gîbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 808, Anul III, 18 martie 2013
ALEGEREA ÎMI APARŢINE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345314_a_346643]
-
de rugători smeriți, vezi bine În misterioasa Ta grădină cu arbori și alei divine Din râsul Tău curg apele-n cădere rapidă, înceată Deasupra apelor, cuvintele în forme se încheagă Și vin apoi șuvoi, să se așeze și să se adape În gurile noastre slăvitoare, ivite tot din ape Tăcerile, în rugă devin nădejdi, ca intr-un tainic joc Stârnind strălucirea și făgăduința acestui sacru loc În care înțeleptul cel cu privirea vie, mintea trează Călugărul, Ți se închină și-n
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
pe care eram stăpână absolută. ,,Coada râchii''locul ,unde era păduricea bunicului era domeniul meu . Acolo țineau ai mei vacile când era aftoasă, o boală despre care spunea doctorul veterinar că era contagioasă, Acolo săpase bunicul o fântână ,așa le adăpa nu le mai ducea în sat .Le cosea sau le lega în pripon ,fiindcă îi venea greu să le ducă-n sat pe drumul mare unde era pus un prag de paie cu substanță .Pe acolo treceau vacile și intrau
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
o mare fără valuri, Mă poticnesc și cad ca valul înspre maluri, Lăsați-mă acolo, să redevin nisip Și mai apoi cuvântul să-mi recreeze chip, În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile zboruri ce nu știu să adape, Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere, Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze, Să-mi deseneze roșii doar ale mele buze Să- ncremenească chipul în ceea ce eu sper Iar pentru
GOL DE CER de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376953_a_378282]
-
m-așteaptă, Calea spre Tine care-i scurtă și dreaptă. Escaladez cu putere fiind mereu ajutată, Cu aripile care mi-au crescut peste noapte. Un înger mă-nsoțește spre Masa Tăcerii Unde tăcuți stau strămoșii la Ziua Învierii. Pe rând se adapă din Izvorul Înțelepciunii, Acum iubite sărută-mi și sufletul trist Căci inima-i plină de sentimentul căderii E noapte, tu stai și privești de departe, Mă vezi rătăcită deși alt zid se-nfiripă! Referință Bibliografică: Dincolo de zid / Claudia Bota : Confluențe
DINCOLO DE ZID de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377000_a_378329]
-
Câtă durere ascund în ochii mei Și câtă mi-e de sfântă bucuria Pentru tine, dragoste, dintâia, Pentru tine, dragoste din urmă, Neliniștea în sufletul meu scurmă, Se surpă o fântână-n cer cu apă Din care gândul însetat se-adapă... Și azi mă rog cu îngerii împreună Să potolească marea în furtună, S-aline vântul urii fără somn, Acelui Unic Dumnezeu și Domn Al tuturor plecaților de-afară Și-al celor care viețuiesc în țară; Nu-mi știe nimeni dorul
NU ȘTIE NIMENI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377898_a_379227]
-
martorii unei primăveri revenite spre a încânta privirea cu puterea florilor învingătoare. Tot ce e viu din iubire se naște. Iubirea luminii cu căldura din patimi. Iubirea de floare din iubirea culorii, iubirea de ochi cu privirea ce vrea să adape frumusețea din viață, cu revenirea din începuturi. Bucurați-vă simțul cu gustul petalelor indecent expuse în toana luminii. E semnul că viu sunteți încă și puteți măsura puterea florilor din trecerea clipelor ce le aveți dăruite. Iubiți-vă auzul, mirosul
EXTRAS DIN PUTEREA FLORILOR DE PEIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378054_a_379383]
-
felinul alint, sferic vis mă visai Sub scâncite șoptiri mâna mea te-adora. Un leșin înflorit între noi ne vindea trupul tot pe-un cuțit. Pe un crin . Pe un nai. Lupi flămânzi ne-am fost noi, cai în flori adăpând un narcotic fior peste urme de dinți zgâriind patimi lungi pe goi umeri de sfinți În beții vișinii ne-am fumat fremătând... Într-o noapte, cândva, ne-am iubit amețit străvezii și înalți și aproape târzii pe tulpini de străzi
ÎNTR-O NOAPTE, CÂNDVA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378111_a_379440]
-
în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului IREPETABIL Secundă care trece, irepetabila își piere Noianul de trăire că brumă de avere, Fugind din căutarea privirii că o apă, În care tot trecutul se scurge și se-adapă, Irepetabila că nașterea devine apoi iubirea Irepetabila tristețea, visarea, fericirea Totul atât de unic în universul mult prea mic Pe care- l presupunem noi a fi dar neștiind nimic Irepetabil, copleșiți de dăruirea din creație Și măsurând în plan uman
IREPETABIL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376469_a_377798]
-
va devenii divină. Îmi încarc inima cu stropi de lumină, Cât sunt de mic, lângă strălucirea- Ți prea plină, Ieri, când în călătoria inimii, Devenisem un naufragiat însetat, Pe o insulă pustie, mă topeam după o stea, Iar acum mă adăp din Izvorul Vieții Și mă închin doar Ție. Azi călătoresc pe un mal purtat de Tine, Suflet arată-mi valul ce mă poartă Între cer și pământ, Pentru a nu cerșii din poartă- n poartă. DĂ-MI MÂNA, MAMĂ Dă-
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
de Sf. Ion. Afară, zăpada se așternuse din abundență. Parcă eram la Polul Nord, nămeții puseseră stăpânire pe sat, troienele înălțându-se până la acoperișuri. Pârtiile din jurul caselor, de la o casă la alta și de la case la puțul lui Buric, unde se adăpau vitele celor ce nu aveau puț în curte, semănau cu coridoarele unui labirint, atât de întortocheate erau. *Minotaurul din poveste era Crivățul împotriva căruia luptau oamenii. Era o luptă zadarnică, o luptă ce semăna cu cea a lui **Don Quijote cu
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
chiar îl ... XXII. REVANȘĂ PIERDUTĂ, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... Citește mai mult Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
la marginea unei fântâni întâlnită în cale, își scosese acul și începuse să brodeze o basma albastră cu stele care prindeau strălucire sub degetele ei. Cum se făcu, cum nu, la acea fântână se opri fiul regelui pentru a-și adăpa calul și, zărind basmaua, și-o dori din tot sufletul pentru a i-o dărui mamei sale, regina, care tocmai dădea un bal de ziua ei. Fată înțeleaptă, Mara i-o dărui, fără a aștepta răsplată. Uimit de frumusețea, priceperea
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
de atuncea, gospodina Degeaba mai ținea găina.Totuși a învățat ceva:Că lăcomia-i tare rea!Morala:... XXXI. POVESTEA CERBULUI, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2051 din 12 august 2016. La marginea unei ape, Cerbul opri să se-adape. În apa lucioasă tare, Se văzu cât e de mare. Era vesel și fălos, Dar când se uită în jos, Rămase dezamăgit: Picioarele și-a privit. Erau lungi și subțirele, Nu i-a prea plăcut de ele: „Eu, impunător și
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
când i-a simțit, S-a întors și a fugit. A gonit cât a putut, Vânătorii-au dispărut. Fericit, s-a aplecat, Picioarele-a admirat. De atunci, le prețuiește, ... Citește mai mult La marginea unei ape,Cerbul opri să se-adape.În apa lucioasă tare,Se văzu cât e de mare.Era vesel și fălos,Dar când se uită în jos,Rămase dezamăgit:Picioarele și-a privit.Erau lungi și subțirele,Nu i-a prea plăcut de ele:„Eu, impunător și
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Ceresc și trăim doar prin dragostea Sa. Ne-am născut din iubirea părinților noștri, chiar dacă, din păcate, există și acele persoane care nu pot spune același lucru. Totuși, trăim din iubire și cu iubire ne hrănim sufletul. Din ea ne „adăpăm” zilnic, fiind sursa energiei noastre interioare. ...Dar revin din nou la întrebarea pusă: „Cum poți să ai curaj să spui unei persoane «Te iubesc»?” „Wow”, mi-am zis. „Să ai curaj... curaj pentru așa ceva? Nu, dragul meu. Iubirea nu îți
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > SENZUALITATE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Tu ești oaza mea de liniște În care îmi adap sufletul... Am fost cucerită de iubirea ta, Ca o redută pe câmpul de luptă. Mi-ai spulberat orice rezistență, M-ai supus, încetul cu încetul, Și m-ai făcut a ta Pentru totdeauna, iremediabil... M-am născut să te reîntregesc
SENZUALITATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376673_a_378002]
-
a Timișului umflat peste măsură, cum nu țineam minte să-l fi văzut vreodată. Prin fața mea trecea la vale un puhoi de apă groasă, tulbure, acoperită cu pete de spumă gălbuie, ca balele unui uriaș animal care s-ar fi adăpat mai sus, către Șlais, din scursoarea enormă duhnind a putregai. Podul de fier era deja imposibil de trecut, deoarece apa îi ajunsese la tablier, ba chiar începuse să i se scurgă cu repeziciune printre grilaje, încât se putea prevedea iminenta
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
mic, apăsat, limitat, împovărat, își continuă Valentin gândul fără să bage în seamă răspunsurile zeflemiste ale prietenului său. - Mă uimești, dragul meu Socrate. Dacă îți descopeream mai de mult înclinațiile tale spre filosofie, te căutam mai des să mă pot adăpa la izvorul tău nesecat de spirit. Doar știi că-mi place această latură a științei umane. - Mda, mă apucă uneori să-mi amintesc de faptul că am terminat filosofia și nu economia ca tine. Îți place de ea? reveni Valentin
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
i-a adus o alta (fără suflet...surogat !) Văzându-i fapta cea bună, ce-învăța la Liturghie, O pâra mereu la tatăl, să stârneasc-a lui mânie... Filofteia, milostivă, pe cei goi îi îmbrăca, Da mâncare la flămânzi, pe-însetați îi adăpa ! Tatăl ei tot urmărind-o, într-o sumbră zi a prins-o Și aruncând spre ea cu barda, (doar) trupește a ucis-o... Nimeni n-a putut veni...locul era prea luminos ! O Aură pe Fericita, arăta Slava lui CHRISTOS
SF. MC. FILOFTEIA FECIOARA DE LA CURTEA DE ARGEȘ de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376726_a_378055]
-
or pierde pești-n mâluri cu duiumul, Iar în livadă, fructele-or să sece, La fel și câmpul fără apă rece; La păsăret îi vei strica hodina, Nici rufe nu mai spală gospodina, Iar ciurda când o fi să se adape, Va fi doar smârc aici în loc de ape; Adu-ți aminte scalda de plăcere A țâncilor și-a sălciei mângâiere ! Cum poți să schimbi deodată legea firii, Pentru un moft și-n numele iubirii ? - Of, malule, mă umpli de tristețe, Când
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ADAPĂ-MĂ,IISUSE! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Adapă-mă,Iisuse! Din apa-Ți sfântă Doamne,dă-mi să beau, Cum Tu,cândva,de la samarineancă, ai cerut! În veci n-oi
ADAPĂ-MĂ,IISUSE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375106_a_376435]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ADAPĂ-MĂ,IISUSE! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Adapă-mă,Iisuse! Din apa-Ți sfântă Doamne,dă-mi să beau, Cum Tu,cândva,de la samarineancă, ai cerut! În veci n-oi înseta,și chiar de-o picătur-ar fi să iau, Prin ea,Tu îmi vei ajuta,ca pururea ,de-
ADAPĂ-MĂ,IISUSE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375106_a_376435]