2,088 matches
-
În acest cadru imaginea persoanei, modul ei de a se prezenta În lume din punct de vedere imagologic. Vom analiza numai atitudinile sau felul de a fi și de a acționa al persoanei În decursul existenței sale. Dată fiind plasticitatea adaptativă a existenței, modurile de a fi sau de a reacționa ale unei persoane sunt extrem de variate. Mai mult chiar decât atât, se pot remarca, la o aceeași persoană, o mare labilitate, de factură cameleonică, de a fi sau de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
natura Eului, este necesar să analizăm etapele formării lui. Aceasta are o mare importanță, Întrucât Eul nu este un element fix, dat o dată pentru totdeauna persoanei umane, ci el suferă numeroase transformări pe parcursul vieții individului, având un caracter de plasticitate adaptativă, În condițiile de normalitate psihică, sau dimpotrivă un caracter rigid și inadaptabil În raport cu situațiile vieții, fapt care-l plasează În registrul anormalității psihice. Mai există și o a treia eventualitate, când Eul poate avea un caracter negativ de factură perversă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Se respectă pe sine și pe ceilalți. Cunoaște măsura acțiunilor umane și respectă ierarhiile (statut și rolă celorlalți. Nu se angajează În acțiuni lipsite de sens sau negative, deși nu este lipsit de curaj. Respectă valorile. Are o mare plasticitate adaptativă. Evită obstacolele sau se angajează În luptă, alegând soluțiile cele mai raționale de rezolvare a impasului. Tipul de persoană deschisă caracterizează individul liber, atras de „situațiile deschise” ale vieții. În plan psihologic și moral este tipul de persoană echilibrată, stabilă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate sau nu predispune individul la îmbolnăvire. În afară de modelul ecologic de mai sus, se mai poate vorbi și de alte tipuri de modele, după cum urmează: a) modelul clinic, care privește homeostazia sau starea de echilibru interior al organismului; b) modelul adaptativ, care privește aspectele exclusive a adaptării externe ale persoanei la mediul ambiental; c) modelul endaimonistic, care consideră că starea de sănătate este condiția actualizării sau a realizării potențialului de sănătate sau de boală al persoanei. Se poate conchide, din cele
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
factorilor psihotraumatizanți ai vieții cotidiene. Cele mai expuse sunt personalitățile cu o constituție de tip hiperemotiv și cele anxioase, cu trăsături fobic-obsesive. Psihotraumatismele declanșează două tipuri de reacții: a) reacții individuale, de tip nevrotic sau psihotic, cum ar fi: reacții adaptative la stres; reacții de stres depășit; reacții de stres diferit; reacții nevrotice durabile, de următoarele tipuri: • reacții anxioase; • reacții fobice; • reacții isterice; • reacții psihotice; b) reacții colective, de tipul comportamentelor colective de panică: comportamente colective adaptate; comportamente colective inadaptate; reacții
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Eului, cât și a Supra-Eului moral și social al individului. Distingem în sensul acesta două direcții, care corespund atât naturii Eului, cât și sensului de evoluție a stării de sănătate mintală a persoanei: un tip de Eu pozitiv, solid, echilibrat, adaptativ situațiilor vieții, ca rezultat al educației, culturii intelectuale și morale, al educației școlare, sociale și religioase; aceasta este condiția succesului; un tip de Eu negativ, slab, instabil, neechilibrat, incapabil de a se adapta la situațiile vieții trăite, datorat fie unor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Explicația lor se află în natura personalității deviante. Se poate vorbi despre „un tip de personalitate deviantă”? Nu, întrucât acesta este o personalitate imatură, labilă, o „personalitate a extremelor” și, în consecință, lipsită de echilibru structural interior și de flexibilitate adaptativ/integrativă exterioară în raport cu lumea și cu ceilalți. Aceasta este o personalitate frustrată, încărcată emoțional afectiv, complexată, care se consideră „victima societății” și care fie își cerșește drepturile, fie și le ia cu forța, fie fuge de societate sau de sine
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sistemele de valori și modul de viață tradiționale la cele noi. Aceasta presupune un efort considerabil de adaptare. Vorbind despre „crizele sociale” din secolul XX, P.P. Negulescu distinge două aspecte esențiale ale acestora, și anume latura lor structurală și latura adaptativă. Problema „crizelor sociale” a fost pe larg dezbătută, în special în cea de-a doua jumătate a secolului XX, de numeroși specialiști de prestigiu, care au adus importante contribuții la explicarea lor (L. Bauer, F. Nitti, P. Andrei, F. Delaisi
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
afectivă, cronicizarea bolii, adaptarea patologică, ruperea bruscă a continuității istorice a personalității etc. (P. Sivadon, R. Barton, H. Baruk, E. Goffman, E. Krafft-Ebing). Orice instituție poate fi patogenă, în perspectiva sociogenezei bolilor psihice, susține P. Sivadon. Se produce o „ruptură adaptativă” cu o regresiune morbidă a bolnavului. Deși se recunoaște calitatea de sector medical terapeutic, spitalul de psihiatrie este considerat o „instituție totalitară”, fiind „însărcinat să reprime tulburările de conduită ale bolnavilor” (P. Sivadon). Orice internare într-un spital de psihiatrie
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
conducerea și desfășurarea activității de recuperare după criterii medicale și psihosociale riguros științifice, rolul director revenind medicului și echipei terapeutice; f) principiul normalității funcționale reprezintă scopul recuperării în dorința redobândirii capacităților și aptitudinilor pierdute de bolnavul respectiv; g) principiul mobilității adaptative este de natură tehnico-metodologică și constă în diversificarea metodelor de recuperare în cursul diferitelor etape ale procesului terapeutic; h) principiul planificării se referă la mijloacele și etapele de recuperare a bolnavilor; i) principiul programării urmărește organizarea desfășurării stadiale a programului
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
după cum se poate vedea din schema de mai jos. Un rol esențial îl are fixarea precisă a obiectivelor urmărite de programul de recuperare, dar și utilizarea mijloacelor de realizare a obiectivelor propuse. Este necesară o mare flexibilitate și o mobilitate adaptativă continuă la cerințele „subiecților”, la particularitățile personalității acestora și la posibilitățile lor. Atitudinea echipei terapeutice trebuie să fie realistă, adaptând obiectivele la posibilitățile și nevoile „subiecților”. Scopul final al recuperării trebuie să fie reprezentat prin următoarele: - restaurarea personalității individului; - dobândirea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în sarcină disiparea căldurii corporale se face cu o eficiență sporită. Astfel, în afara sarcinii, după 20 de minute de exercițiu fizic, temperatura corporală crește cu 1,6° C, pe când la gravide rămâne constantă sau chiar scade ușor. Substratul acestui mecanism adaptativ este reprezentat de faptul că în primele 3 luni de sarcină creșterea temperaturii peste 39° C, crește riscul pentru apariția defectelor de tub neural. Intervenția mecanismului de adaptare respectiv, explică probabil de ce la sportivele de performanță gravide incidența malformațiilor fetale
V. KINETOTERAPIA GRAVIDEI ŞI LĂUZEI, LA SALA DE FITNESS ŞI LA DOMICILIU. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
fizic. Toate aceste lucruri determină schimbarea mai mult sau mai puțin a modului de viață a individului. Această limitare a câmpului de activitate a bolnavului este determinată de „pierderea rolurilor obișnuite, a unor gratificații și ale unor moduri de comportament adaptativ”(I. Iamandescu, 1997, p. 21); Schimbări de ordin ambiental și relațional, cu impact major în sfera afectivă. Schimbările de ordin ambiental se referă la schimbările suferite de bolnavii internați sau reținuți la domiciliu cuprinzând următoarele elemente: restructurare sau o diminuarea
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
igieno dietetic sever, dependenței de tratament sau de o alta persoană, efectelor secundare determinate de tratamentul medicamentos, alterării capacităților fizice și psiho-sociale, frustrărilor generate de neputința funcționării depline. Toate aceste aspecte generatoare de stres psihic construiesc premisele unui comportament particular, adaptativ. Frecvent apare regresia în stare de boală, considerată utilă din două puncte de vedere: pentru că bolnavul își concentrează forțele asupra lui însuși, nemaifiind preocupat de altceva, și pentru că acceptă ajutorul și susținerea fără a se opune vindecării/tolerării situației (Jeanemet
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
consiliere sau de expectanțele clientului se pot identifica anumite categorii comune de scopuri generale ale procesului consilierii: Schimbarea comportamentală considerată o condiție a optimizării personale, a posibilității de a trăi mai bine în mediul familial, profesional și social; Dezvoltarea capacităților adaptative la noile situații, sarcini și expectații personale și ale mediului familial și sociocultural, la situațiile de viață actuale; presupune reactivarea capacităților adaptative și remanierea unor comportamente dobândite în trecut; Dezvoltarea capacităților decizionale prin identificarea factorilor afectivi, raționali și de personalitate
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
a optimizării personale, a posibilității de a trăi mai bine în mediul familial, profesional și social; Dezvoltarea capacităților adaptative la noile situații, sarcini și expectații personale și ale mediului familial și sociocultural, la situațiile de viață actuale; presupune reactivarea capacităților adaptative și remanierea unor comportamente dobândite în trecut; Dezvoltarea capacităților decizionale prin identificarea factorilor afectivi, raționali și de personalitate ce interferează cu procesul decizional și maniera în care o fac. Consilierul își propune să ajute clientul să înțeleagă cum și de ce
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
sunt identificate două categorii: socializare primară (de bază) - proces ce începe în perioada copilăriei; socializare continuă - de-a lungul vieții, în timpul căreia adultul dobândește noi statuturi și roluri sociale După finalitatea urmărită sau efectele pe care le produce, întâlnim: socializare adaptativă/integrativă - proces ce conduce la configurarea acelor caracteristici sau capacități personale care facilitează integrarea, participarea și realizarea sociala a unor activități în cadrul instituțional dat. socializare anticipatoare - ce constă în asimilarea acelor norme, valori și modele de comportament care facilitează adaptarea
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
limbaj (folosesc cuvinte simple până la vârsta de doi ani și alcătuiesc fraze până la vârsta de trei ani). E. Nu există din punct de vedere clinic nici o întârziere semnificativă în dezvoltarea cognitivă sau a abilităților de autoîngrijire specifice vârstei, în comportamentul adaptativ (altul decât cel social) și în curiozitatea legată de mediul copilăriei. F. Criteriile nu se întâlnesc la altă dizabilitate pervasivă de dezvoltare sau schizofrenie. (Manualul de diagnostice și statistică pentru bolile mentale, Ediția a IV a). La stabilirea diagnosticului de
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
pentru bolile mentale, Ediția a IV-a): A. Dezvoltare aparent normală în primii doi de viață, caracterizați printr-o evoluție a comunicării verbale și nonverbale corespunzătoare nivelului de creștere, precum și o derulare normală a relațiilor sociale, a jocului și comportamentului adaptativ. B. O pierdere semnificativă a achizițiilor anterioare (înainte de zece ani) în cel puțin două din ariile următoare: (1) limbaj repetitiv sau expresiv; (2) abilități sociale sau comportamente adaptative; (3) controlul micțiunii și al defecației ; (4) joc; (5) abilități motorii; C.
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
creștere, precum și o derulare normală a relațiilor sociale, a jocului și comportamentului adaptativ. B. O pierdere semnificativă a achizițiilor anterioare (înainte de zece ani) în cel puțin două din ariile următoare: (1) limbaj repetitiv sau expresiv; (2) abilități sociale sau comportamente adaptative; (3) controlul micțiunii și al defecației ; (4) joc; (5) abilități motorii; C. Anormalități funcționale în cel puțin două din ariile de mai jos: (1) tulburări de ordin calitativ privind interacțiunea socială (ex. tulburări în comportamentul nonverbal, diminuarea capacității de a
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
Mare se dovedește a fi și rolul traumatismului craniocerebral, care contribuie la complicarea structurii personalității patologice, sensibilizind-o la factorii psihotraumatizanți. Și, În sfîrșit, printre factorii agravanți care predispun către agresivitate un rol important Îl au și somatogeniile. Acestea scad posibilitățile adaptative și compensatorii a personalităților patologice, măresc sensibilitatea lor față de factorii provocatori. Pe fundalul astenic apărut după bolile somatice descărcările afective apar mai ușor, fiind Însoțite de dispoziție disforică. Analiza comparativă a acțiunilor agresive În lotul neagravat și cel agravat prin
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
sau mai puțin conștientă, ce produce o puternică tensiune interioară, neplăcută, manifestată prin nesigurantă, neliniște și un adevărat șir de tulburări neurovegetative ca: dispnee, transpirație, paloare, tahicardie, etc. Pentru majoritatea oamenilor anxietatea este o dimensiune a vieții cotidiene, cu rol adaptativ și cu influențe pozitive asupra activității. În ceea ce privește anxietea patologică, aceasta se deosebește net de teama sau neliniștea obișnuită pe care fiecare o resimte În fața unei situații noi sau cu un nivel ridicat de dificultate, fiind o influență negativă cu caracter
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
comunitar. Comportamentul agresiv vizează lezarea fizică a cuiva prin loviri, acte violente; poate fi vorba de prejudicierea morală, emoțională prin vorbe injurioase, calomnie, sfidare, sarcasm, ridiculizare, comentarii inadecvate sau de producerea daunelor materiale. În ultimele studii se discută despre agresivitate adaptativă, reactivă ca și apărare În fața altui comportament conflictual, agresivitate pasivă, involuntară și alta spontană, nonadaptativă, patologică, lipsită de o cauză aparentă și, din păcate, specific umană, fiind producătoare de plăcere În afara oricărei alte finalități . Caracterul anormal este conferit de scăderea
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
și cele mai sadice , criminale nu intră În această categorie. Printre tulburările psihice care se asociază cu manifestări agresive putem enumera: retardarea mentală ,tulburarea deficit de atenție - hiperactivitate, tulburări de conștiință , tulburări cognitive ( demență, delirum) , psihoze (schizofrenie), tulburări afective, tulburări adaptative asociate cu tulburări de conștiință , tulburări de personalitate de tip paranoid, antisocial , borderline , narcisist. În ciuda eforturilor depuse În ultimul timp numărul infracțiunilor comise de diferite persoane cu tulburări psihice se află În continuă creștere, cunoscându-se Însă puține aspecte În ceea ce privește
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
mari (0-6 minute), moderate (0-60 minute), și mici (peste 60 minute). 2.2. Adaptarea la efort Efortul fizic este cea mai fiziologică solicitare a mecanismelor reglatorii cardiovasculare și respiratorii. În condițiile intensificării metabolismului energetic în timpul efortului, numitorul comun al reacțiilor adaptative este asigurarea aportului de oxigen și substanțe nutritive necesare mușchilor. Adaptarea depinde de tipul efortului, izometric sau izotonic (Rowel, 1990 citat de Motoc, 2003). În timpul efortului fizic, solicitarea părții somatice atrage după sine intensificarea funcțiilor vegetative. Cele mai mari solicitări
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]