70,486 matches
-
emigrat din Cehia în Franța după înăbușirea în sînge a „primăverii de la Praga". Acum războiul rece a luat sfîrșit, zidurile despărțitoare au căzut, iar Sylvie, buna prietenă a imigrantei cehe, îi dă de înțeles acesteia că Franța nu ar fi adevărata ei patrie. Irena este îndemnată să revină în Cehia natală, destinul ei putînd semăna, în viziunea prietenei franceze, cu acela al lui Ulisse. Eroarea de percepție este evidentă: eroul epopeii homeriene a fost un aventurier și nu un emigrant sau
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
de forță emanat de ea, Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu și Oana Ștefănescu își construiesc personajele nuanțînd tușele groase ale circului cu plasa de motivații oferite de arta dramatică. Coșmarul copilului fiert în mămăligă se structurează într-o realitate posibilă, e adevărat, incomodă și neplăcută tocmai pentru că adevărul ei e greu de negat. Cum e și firesc, spectacolul place unora și displace altora; unora le place parțial; cred că e o exagerare transformarea unei diferențe de sensibilitate într-un război estetic. În
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
a rupt în fiecare în momentul în care Iaru, Cărtărescu, Mușina ș.cl. n-au mai fost prezenți simultan în poezie. Explicațiile sunt complicate și, cred, multe nebănuite. Traian T. Coșovei a mai scris după ’89 opt volume de poezie, un adevărat pariu al unui alergător rămas cam singur. Însă încă de la Bătrânețile unui băiat cuminte (Pontica, 1994), volum în care reia mai multe poeme vechi, sunt evidente semnele unei, în fond, rătăciri. De vreme ce volumul încă se mai ținea aproape de poezia primei
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
Inima îmi bătea cu putere. Aș adăuga că visul acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul s-ar fi prelungit, castitatea ar fi putut dispărea, lăsând locul adevăratei dorințe? Nu știu. Mă simțeam pur și simplu vrăjit, emoțonat, extaziat. Senzațe pe care am avut-o de nenumărate ori de-a lungul vieți mele, și nu numai în vise. ș...ț În schimb, în reveria diurnă pe care am
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
acceptă acest fapt nu ca pe un accident al destinului nedrept, ci ca pe o alegere personală. Cît de intimă e această scrisoare, o arată chiar finalul: „Iertare pentru această indiscreție și revărsare de apăsări - orice asemănare, în oglindă, e adevărată." „Scrisoarea bavareză", în schimb, e o atent controlată construcție stilistică, cu multe din accentele sarcastice de revoltă față de mersul culturii române din interviurile și articolele lui Gelu Ionescu („Asta e - la tîrlă n-ai nevoie de dicționar, îți ajunge cîntatul
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
din termometru, ce urcă pe vreme bună și scade când e timp urât. Așa se face că de șase ani România muzical împrăștie necontenit, cu mărinimie, d( h)aruri sonore pentru fel și fel de talii și apetit, prezervând muzica adevărată de surogate și poncife. Uite, mi-am zis, o întreprindere inestimabilă și inebranlabilă în ordinea igienii fenomenului educațional, totodată o ofertă grațioasă și generoasă în plan strict artistic. {i mai presus de toate, productivă cultural. Aud însă că de la o
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
mai contează. "Numai Încuiații nu înțeleg!", par a spune adepții lui Harry Potter. Cuvintele de ordine sunt spontaneitatea și ignoranța. Acestea două sunt manifestări ale credinței, din ce în ce mai larg răspândite, că exprimarea nemijlocită, frustă, nefiltrată, precum și ignorarea modelelor culturale consacrate constituie adevăratele trasee în descoperirea propriului eu artistic. Credința în curiozitatea neinhibată dă astfel naștere experimentului, iar credința în inutilitatea culturii argumentează amatorismul. Formele sub care se manifestă acest tip de artă nouă sunt bazate pe un bizar amestec între improvizație în
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
Mi-am închipuit că au gîndit la fel despre dictatura ceaușistă. Toată lumea a uitat neintervenția Europei din Cehoslvoacia și Ungaria. Fraze deșerte spuse de miniștri fără responsabilitate și care mai sînt și aplaudați. Din păcate trăim o lipsă de conducători adevărați, priviți la toată președinția Europei și veți vedea indivizi mînați din spate de istorie și nu indivizi care construisc istorie. Vă mulțumesc pentru revista ce o scrieți cu atîta pasiune și talent, Daniela Grosariu PS: Într-un interviu acordat lui
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13886_a_15211]
-
în urmă îmi exprimam opinia că un june poet, se pare maramureșean, pe numele d-sale {uștic, n-are șanse de-a se realiza sub acest nume (se pare că l-a schimbat). Nu e rațional ceea ce spunem, dar e... adevărat. Unui Marian Beșcucă "tocmai bunul-gust îi lipsește, cu desăvîrșire". În scrisul unui Victor Cilincă "există și unele momente de literatură autentică, dar după fiecare din ele autorul trage apa". Un Florin Țupu "nu are instinct de poet. Din acest punct
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
carte nu poate fi decît minciună (adică, trebuie repetat, divertisment pascalian). Cuvintele sînt totdeauna autonome în raport cu Enunțiatorul. E riscul, asumat, al vorbitorului, al scriitorului: «Mint, poate, pentru că sînt tocmai eu cel care vorbește, dar, singure, vorbele mele sînt cele mai adevărate dintre cele mai adevărate» (p. 17). Știm asta - fie că o acceptăm sau nu - de la structuraliști încoace. Fermecătorul puzzle despre cuvinte al lui Toma Pavel este - ne-o spune din titlu - fragmentar. Nu am făcut decît să scot aici în
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
decît minciună (adică, trebuie repetat, divertisment pascalian). Cuvintele sînt totdeauna autonome în raport cu Enunțiatorul. E riscul, asumat, al vorbitorului, al scriitorului: «Mint, poate, pentru că sînt tocmai eu cel care vorbește, dar, singure, vorbele mele sînt cele mai adevărate dintre cele mai adevărate» (p. 17). Știm asta - fie că o acceptăm sau nu - de la structuraliști încoace. Fermecătorul puzzle despre cuvinte al lui Toma Pavel este - ne-o spune din titlu - fragmentar. Nu am făcut decît să scot aici în evidență cîteva interesante - și
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
un spațiu abstract, convențional, ca suprafața unei scene de teatru, pe care sînt desenate, cu cretă, o casă, o mină părăsită, locurile și traseele de joc, și chiar un cîine În final, cîinele desenat se transformă, pe ecran, într-unul adevărat, așa cum, cale de 3 ore, cît durează filmul, tot ce era convenție, distanțare, vid scenic capătă concretețe, carne, fibră nervoasă, suflet. Deși filmul are un "povestitor", o voce din off, și e împărțit în 9 capitole, cu "sumarul"anunțat la
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
o nebunie asumată, torturat de felurite fobii), un cineast care declară, într-un interviu: "Filmările nu-mi servesc decît ca să adun material. Nu creez decît la montaj"... Exact aceeași senzație ( că filmul nu e de descoperit pe platou, că filmul adevărat se face în altă parte) am avut-o văzînd în festival un documentar, CIAO, FEDERICO, de Gideon Bachmann. Un tînăr (pe atunci, acum treizeci de ani) critic de cinema, profitînd de amiciția lui Fellini, merge pe platoul de filmare și
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
înainte de a fi așezat în sicriu. Locul ales pentru a ținti s-ar explica, s-a spus, prin grija de a nu-și deteriora capul și fizionomia expresie ultimă a estetismului vienez, care celebrează și reînvie în epocă, într-o adevărată epidemie de sinucideri, cultul baroc al morții. Jacques Le Rider va interpreta interesant această soluție ca ilustrarea maximă a autoportretului expresionist: "autoportretul unui geniu într-o casă cu obloanele închise" (forțând ipoteza, în rama atenției pentru compoziție, el va nota
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
vor apărea postum sub titlul Despre cauzele ultime. Se va întoarce la Viena în septembrie, îmbolnăvit de ceea ce va descrie prietenilor ca "un simț prea grav al responsabilității". Oricum, moartea sa li se va părea prietenilor exemplară pentru destinul unui adevărat filosof. Hermann Swoboda îl vedea de altfel, încă din timpul vieții, ca pe "prototipul unui gânditor". O a doua idee dominantă cât privește personalitatea lui Weininger o constituie ceea ce s-a numit ura de sine a evreului, judische Selbsthaß, fenomen
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
de altfel, acela de a asigura progresul acestei omeniri principial scindate, fapt oglindit cel mai bine în propensiunea sa către genialitate. În termeni întrucâtva cantitativi, genialitatea este o chestiune esențială care ține de puterea individuală. Weininger țintește să edifice o adevărată psihologie a genialității, geniul fiind definit în funcție de excelența memoriei unei persoane, care indică astfel inegalabila considerație pe care o are pentru propria-i existență precum, din perspectiva autorului, este cazul lui Goethe. Premisa fundamentală a tuturor acestor considerații, baza care
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
La Roumanie nouvelle și La Roumanie d'ajourd'hui. Cronicile lui erau atractive, presărate cu poante, descrieri În imagini alese, sclipitoare, scrise În versuri sau În proză, În limbile română sau franceză. Adeseori cronicile sale gastronomice se dovedeau a fi adevărate poeme. Volumul „Gastronomice”, apărut postum În 1973, Începe cu următoarele: Cercu-mă-voi În cronica pe care M-am Învoit s-o scriu săptămânal Pe lângă sfatul profesional Să pun ceva piper și-un pic de sare. Nu este cronicar, ci papagal Cel
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
comod, ci un răzvrătit, un artist care pictează în Pont-Aven, apoi în Martinica, mai târziu în Tahiti și în Insulele Marchize. În toate aceste spații, Gauguin care va purta de acum înainte numele Koke, încearcă să se regăsească pe sine, adevăratul eu creator. Este tot un Paradis. Aici rădăcinile nu au fost alterate de civilizație, vechile credințe, tatuajele, cultul idolilor, bărbatul-femeie mahu, dragostea sunt ca în timpurile primitive. Koke pictează cu „culorile sufletului", care n-au nimic în comun cu cele
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
mai jos ca o prostituată ...E un delict să-ți părăsești soțul. Dacă André o să te denunțe, vei ajunge la închisoare ca o criminală"- tonul nici nu poate fi altul. În cazul lui Koke însă, descoperim o căldură neașteptată, o adevărată explozie a simțurilor se filtrează prin cuvânt. Paul Gauguin este conștient când pictează o capodoperă. Nu se întâmplă oricând acest lucru, e un moment așteptat, presimțit și dorit cu o intensitate tulburătoare. Sunt câteva asemenea momente relatate magistral în carte
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
această explicație apare deja la G.I. Ionescu-Gion, care vorbește (în Istoria Bucureștilor, 1899) de "locuțiunea bucureșteană de «Crai de Curtea-Veche», ștrengari și hoțomani"; arătînd că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, Curtea domnească, părăsită, devenise "un fel de adevărată «Cour des Miracles»". După același autor, "la 1796, «Craii de Curtea-Veche» reapar sub numele de «Craii de Curtea-Arsă», adică beciurile curței ot Mihai-vodă, în care se strîng toți hoții și toți vagabonzii Bucureștilor. Aceștia erau și mai numeroși decît cei
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
1989. Ce puțin a durat miracolul unității și ce repede am intrat în faza lui „fiecare pentru sine și toți împotriva tuturor" Aici, la capitolele dezbinare, invidie acră și ură față de celălalt ne-am dovedit maeștri. Iar singurele capitole cu adevărat reușite de solidaritate au fost unele ce-ar fi putut să lipsească: solidaritatea în jurul criminalilor și-a monștrilor ideologici care-au desfigurat un întreg popor. O comunitate murdară, la propriu, nu poate fi curată, la figurat. Nu poți să-i
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
a se ocupa de ei, de a-i "ajuta" într-un fel sau altul, luptă practic fără sfîrșit. Un mijloc de apărare al său ar fi izolarea în bibliotecă, unde îl așteaptă, "răbdătoare, tăcute, atîtea cărți de literatură bună, de adevărată literatură", la antipodul celor "care doar seamănă cu literatura și care de fapt n-au nici o legătură cu ea". Dar Alex. Ștefănescu preferă a-și înfrunta "adversarii" fățiș. Și anume scriind despre producțiile lor așa cum se cuvine, adică indicîndu-le implacabil
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
a știut să supună aceste daruri native unei profunde culturi stilistice ce i-au permis diversificarea repertorială. Aici se găsesc marile secrete ale absolutului artei Marianei Nicolesco, pe care noile compact-discuri le devoalează, constituindu-se în valoroase documente sonore, în adevărate lecții de stilistică și interpretare. Încărcate de simț sacru, de adorația divinității, cele trei Ave Maria (Bach-Gounod, Schubert și Verdi, la acesta din urmă adăugându-se premoniția funestă a Desdemonei) sunt răscolitoare prin devoțiunea cu care artista își abandonează propria
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
muzicieni care veneau la lecțiile lui și erau fascinați, vrăjiți de el; avea într-adevăr o inteligență sclipitoare, a fost pionierul calculatoarelor în România, a fost un vizionar - multe lucruri pe care unii le-au categorisit "trăsnite" s-au dovedit adevărate peste ani. - Cine intra în casa dumneavoastră? - Casa noastră era deschisă; îi plăcea foarte mult să aibă musafiri, să petreacă, să se sărbătorească. Este evident că avea nevoie de destindere din pricina tensiunii în care trăia cu matematica în cap în
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
este ajutat să perceapă convențiile dominante și problemele pe care trebuie să le rezolve, pentru a le depăși. Pentru a-și face meseria, criticul apelează la tradiție și se folosește de limbajul epocii sale, cele două elemente cu care scriitorul adevărat întreține o relație polemică. Cea mai mare problemă a criticii este aceea de a învinge dificultatea pe care o ridică propria semnificație dată tradiției și limbajului, în momentul în care este pusă în situația de a recunoaște caracterul singular al
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]