3,016 matches
-
aflat taina puterii mele Și-acum, Tu Doamne înc-odată mă ridică Coloanele ‘nșelării să le sfarm întru putere Dalilele priviri m-au dus spre moarte Oh! ce-am crezut aceea m-a legat Sub cerul alb de stele simt o adiere ce-o să-mi poarte Pe plete, rugăciunea ce cu lacrimi am udat. Referință Bibliografică: Samson și Dalila / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 206, Anul I, 25 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile
SAMSON ŞI DALILA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366800_a_368129]
-
pe ochi cu apă rece, alungând și ultima urmă de somn. Am ridicat jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
eu, se mai auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
kilograme, altfel... cine mai știe?! Nici fumatul, nici curele de slăbire nu te mai ajută. Bine zicea o d-nă: ,,dinții la gard!'' Dar eu cred că sună mai frumos: ,,dinții la stele!'' Dintr-o dată mi-a trecut prin fața ochilor o adiere de fum de grătar pe care sfârâia o ciozvârtă de berbecuț; îmi lăsă gura apă! Am coborât. Cam puțină lume, dar cine să mai coboare dacă mai toți sunt plecați, care prin Grecia, care prin Italia, Spania, Anglia... „Munții noștri
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Cu toate că ne-au părăsit, din punct de vedere fizic, ei rămân în sufletele noastre și ne veghează în chip nevăzut. Nu trebuie să-i uităm. Pentru că ne-am uita rădăcinile. Iar cine nu are rădăcini, poate fi smuls la prima adiere de vânt. Ucenic al Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Constantin Galeriu avea preocuparea constantă pentru dialogul știință - religie, teologie - știință. Tema dialogului între credința creștină și cunoașterea științifică a rămas o preocupare constantă a Părintelui Constantin Galeriu. Această preocupare a
PARINTELE CONSTANTIN GALERIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366865_a_368194]
-
nevinovăția ar rămâne fără ocrotire, păcatul fără iertare, virtutea fără putința desăvârșirii și lumea ar intra în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune ce
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
că ura lor reală față de lume este altceva decât josnica ură a sufletelor de rând. Și, fiindcă pildele sunt mai lămuritoare, iată una din nesfărșitul lor șirag: A fost întrebat un ucenic: Ce este inima milostivă? Și a răspuns awa: Adierea inimii omului pentru toată zidirea: pentru oameni și păsări și pentrujivini și pentru draci și pentru orice făptură, încât la amintirea și la vederea lor curg ochilor lacrimi. Din multa și puternica milostivire ce le stăpânește inima și din prea
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
virtutea fără putința desăvârșirii și lumea ar intra în întunericul stricăciunii și a morții care ar duce la noaptea veșnică a iadului. Nădejdea și evoluția cunoașterii celei adevărate se cultivă și sporește prin rugăciune: nădejdea Zilei din urmă, neînserate, când adierea Duhului va împrăștia cenușa și va arăta ca un „rug aprins” întru Iisus Hristos. Risipirea amăgirii și zdrobirea morții nu se vor săvârși fără mari încercări. Atunci, cine va chema Numele Domnului se va mântui. Așadar, Rugăciunea este o minune
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului - Oh, Jerry, rosti Charlotte, privindu-l cu lacrimi în ochi, de ce ne-am dori luna, când toate stelele sunt ale noastre? În timp ce ea vorbea, frunzișul bogat al copacilor începu să freamăte, atins de o adiere proaspătă. Nu se mai zări apoi, decât cerul nopții, cuminte, încremenit și încărcat de stele, vegheat de coroanele imense ale pomilor, ca o confirmare a cuvintelor lui Charlotte, pline de culoare și parfum. Și imediat după aceea, “The End”, semn
LOGODNICUL MEU, FRED (VII) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367561_a_368890]
-
pe loc dragi [...] păr bălai pe umeri, până aproape de călcâi, cu ochii verzi, străpungători ca acele în inimile înfocate ale voinicilor. Iar graiul?... Să vă spun și graiul? Cuvântul ei era ca șopotul cel moale al valurilor pe nisip, ca adierea vântului în nopțile de vară sau ca mireazma îmbătătoare a florilor de pe câmpie.” Este gingașă, simțitoare, dornică de mângâiere. Pentru că de ea se îndrăgosteau toți cei care o vedeau, împăratul a izolat-o într-un palat de o frumusețe unică
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
pasăre călătoare de baltă, cu pene negre și cu o pată albă între ochi, având carnea comestibilă.( DEX)] au iesit la plimbare. Pluteau cât mai departe de noi, parcă să nu ne tulbure contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere nu tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
cernit văd harul infinit... Atâta doar mai spun, Stăpânul meu cel bun, Chiar de e drumul greu, există-un apogeu La care vreau s-ajung... De-s vesel sau de plâng, Știu că a mea credință, mi-aduce biruință, În adieri de vânt, simt Duhul Tău cel Sfânt, Cu dor arzând în piept, Te caut și Te aștept... Atunci când vei veni, Doamne din veșnicii, Să spun doar: „Maranata! Isuse, eu sunt gata!” 07/08/2012, Deva-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Mi-e
MI-E DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367719_a_369048]
-
A doua zi, aș bea din apă Din cea din care sunt născut. Sau din aceea plânsă-n pleoapă, Când m-am lovit și m-a durut! A treia zi, e pentru ceruri Și pentru stele, pentru vânt, Ce-n adieri adună nouri, Sub care păsări se avânt`. A patra zi să fie toată, Cu oameni plină, să-i privesc, Cum își întorc privirea roată Căutându-Ți sprijinul ceresc. Aș vrea, a cincea zi, acasă, Să mă întorc ca prima dată
DĂ-MI ÎMPRUMUT DOAR ŞAPTE ZILE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367763_a_369092]
-
mânioși Celui ce vrea dreptate să aștepte Nu va da Domnul toiag de păcătos Pe soarta drepților fără de folos PSALMUL 125 Robia Sionului s-a stins pe veci Chiar ne-a umplut Domnul de mângâiere Din cer am trăit sfânta adiere Limba noastră în veselie petreci Smerit atunci se zicea între neamuri Chiar”mari lucruri a făcut Domnul cu ei “ Ne-a umplut de bucurie cu temei Robia noastră a ieșit din hamuri Întoarce Doamne a noastră robie Cum întorci pâraiele
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
Articolele Autorului În urmă cu circa două săptămâni, lui reb Fisel Ianchel Mendelovici din Pardes Moshe i s-a întâmplat ceva extraordinar: dimineața, imediat înainte de rugăciune, pe când își clătea mâinile cu apă stătută peste noapte, a simțit așa, ca o adiere pe față, ca și când ar fi avut o piele fină și gingașa, ca de fată mare. Aproape instinctiv și reflex, și-a atins cu mâinile jilave obrazul și, dacă nu a leșinat și nici nu a strigat să-l audă tot
SCHIŢE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366980_a_368309]
-
se înălța mândră construcția impunătoare a bisericii lui Constantin Șerban, și terminată de Radu Leon, ca o prezență binefăcătoare peste cele ce se întindeau ca așezări ale oamenilor acestui minunat oraș. Clopotele băteau surd, iar sunetele lor erau aduse ca adieri de vânt spre locul unde se afla palatul. Careta îl aștepta în fața palatului. Condus de unul dintre funcționarii domnești, Cristoroceanu putu în treacăt să admire frumusețea florilor tropicale și arhitectura interioară. Curtea plină cu ornamente florale în sute de culori
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
seamănă încât atunci când eram văzuți toți 3 împreună, lumea considera că suntem o familie: mamă, tată și fiu. De ar știi toată lumea adevărul. Nu contează. Este o noapte fără lună, însă stelele strălucesc puternic, compensând lipsa astrului principal. O altă adiere îmi amintește de noaptea albă petrecută alături de D, când am dansat primul nostru dans. Nu tocmai dans, dar momentul și sentimentele sunt de neuitat. Pe melodia noastră, și probabil a multor altor cupluri de îndrăgostiți: ”Unchained Melody” din filmul ”Ghost
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
Acasa > Strofe > Amintire > MIROASE-A FLORI DE TEI... Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 164 din 13 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Miroase-a flori de tei, a Eminescu... Pe-alei te-mbie adieri de vers Fântâni de lacrimi, timpul ce n-a șters Nici chipul și nici stihul ilustrului maestru. Doar plopii fără soț și-un mal de lac Cu nuferi albi în armonii divine O lebădă, sublime sclipiri diamantine Și flacăra arzăndă
MIROASE-A FLORI DE TEI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367234_a_368563]
-
români le transmit, ca o invitație de a gusta iarăși și iarăși din profunzimea artei dramatice. „Am adunat aici șoapte mai noi și șoapte mai vechi. Am adunat aici gânduri și imagini și am încercat să adun în căușul palmelor adieri de suflet. Eu am atins zidurile teatrului. Eu am aflat multe dintre tainele șoaptelor lor. Am vibrat cu ele și mărturisesc că nu mă mai pot depărta de fantastica lor atracție. Pentru că aici este iubire. Multă ... Și trandafiri galbeni. Ați
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
semănând cu ochii iubitului meu; semănând cu aurul iubirii lui. Imi place mesteacănul, fiindcă părul lui din frunze maure, seamănă cu părul iubitului. Aș sta pe bancă, ore în șir sub umbra lui să-l văd cum își gătește în adierea vântului frunză cu frunză, parcă cântând din violină, un cântec topit în năluci de doriri nebune. Acum, spre sfârșit de mai, sub viforul de tufe galbene-nflorite și iriși pastelați, sau cearcăne de flori deja trecute, privesc de pe această bancă
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
Plutesc înspre nouri și-n eternitate Cuprind infinitul și taină mi-e dorul... Aș vrea... Aș vrea neîncetat să-ți dăruiesc Ceea ce am cules numai din stele. Nici aur, nici arginți nu năzuiesc A pune-n palma visurilor mele. Doar adieri de vânt în fapt de seară Ce-aduc miresme crude-n fân cosit, În ochi lumină, 'n suflet primăvară Un câmp de flori de suflet nesfârșit. Din cântec lin, pe strune de vioară Să torc spre tine-n taină tandre
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
plini de lumină și-n pace te cufunzi Iar eu te iau de mână șoptindu-ți...te iubesc! Sunt doar o fărâmiță de iubire Mi-e dor să-ți mângâi fiece cuvânt Rostit în taina nopților senine Mirajul lor în adieri de vânt Care mă poart-adesea către tine. Lacrimi de rouă picură timid Eu le culeg cu buzele flămânde Îmi pare totul serbăd, insipid Când nu îți sorb cuvintele fecunde. Dar tac și-aștept timidă clipa Când vei veni, de ne-
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
o dată în viață, acum, în apusul cel mai portocaliu, stelele acelea logostele la picioare, să plutească și el măcar o dată cu tălpile pe apa fierbînd a fîntînii celei albe de patimă și de tainic înțeles!”. Cei nouăzecișicinci de bouri întunecați, în adierea vîntului care începuse, și-au dat cu toții coarnele jos și, adulmecîndu-mă cu nările lor mari, mi-au spus: “Dar privește mai bine, stăpînul și copilul nostru, pe aceste frunți nu zăngăne decît umbra de cleștar a stelelor, ele au rămas
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
mărturii se-ncărca în ramuri, Tăcut și sfânt rotunjea coroana-n soare. Trăit lângă șosea văzuse multe neamuri, Cu joc de frunze ne imita în geamuri Și-am rămas o mistică asemănare. Se-opri într-o zi un pic din adiere, În crengi-ngrijorarea începu să-i bată. Coada de topor vorbea despre tăiere, Crizată de o patologică plăcere În bucuria acrei victorii beată. Și dorul mamei mele de sub tei s-a stins, Sub creanga lui ca frunza inima-i bătea
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
ani și mărturii se-ncărca în ramuri,Tăcut și sfânt rotunjea coroana-n soare.Trăit lângă șosea văzuse multe neamuri,Cu joc de frunze ne imita în geamuriși-am rămas o mistică asemănare.Se-opri într-o zi un pic din adiere,În crengi-ngrijorarea începu să-i bată.Coada de topor vorbea despre tăiere,Crizată de o patologică plăcereîn bucuria acrei victorii beată.Și dorul mamei mele de sub tei s-a stins,Sub creanga lui ca frunza inima-i bătea.Beția
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]