71,179 matches
-
zestrea națională, îndelung frecventate, totul îmi părea cunoscut, cu multe strofe știute pe de rost. Comentariul călinescian, mai în verva că niciodată, constituie o fantastică punere în valoare a poemului lui Dimitrie Bolintineanu. Criticul montează cu măiestrie bijuteria și, tot admițându-i imperfecțiunile, le escamotează prin rostire, îndreptându-ne mereu privirea spre focurile pietrei prețioase. El ne seduce intelectual față cu spărturile, imperfecțiunile și lipsa de inspirație a unui însemnat procentaj din scriere. La nevoie, G. Călinescu nu ezită a inventa
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
de anormal", murmură cu falsă candoare istoricul Răzvan Theodorescu, părînd a nu-și da seama că dialectica anormalității îl include și pe d-sa și nu în postura cea mai convenabilă. Cu atît mai vîrtos, cu cît e nevoit a admite: Desigur că oamenii televiziunii filmau uneori tendențios, filmau zone de goluri, figuri patibulare". Asta o știam de mult. Un alt punct de vedere eminamente personal al d-lui Răzvan Theodorescu constă în denigrarea Pieței Universității sub raportul disocierii sale de
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
mai este deosebirea de principii între partidul numit liberal, astăzi la guvern, și partidul numit conservator, astăzi în opoziție?". Cea dintîi întrebare, revenind la Eminescu, este dacă, traducînd și publicînd articolul lui Maiorescu din Deutsche Revue, îi împărtășea opiniile? Să admit că traducerea și publicarea articolului fusese o treabă de serviciu. Apoi, reiese din documentările d-lui N. Georgescu, a devenit un teribil adversar al acestor opinii. Dar, apoi, Carp rostea, după actul proclamării regatului, vestitul discurs în Camera Deputaților, numit
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
că "Timpul s-a grăbit să reproducă discursul lui Carp în numărul de la 2 aprilie 1881". (Op. cit., p. 15) Să fi fost și această grabă în a reproduce, în ziar, discursul lui Carp, tot îndeplinirea unei îndatoriri de serviciu? Să admitem că așa este. De partea cui (ca opinie politică) dintre conservatori se situa Eminescu, știind faptul că numai un mic grup (printre care Carp, Maiorescu, Th. Rosetti, Gr. Păucescu) împărtășea programul lui Carp? Apoi vin alte întrebări, printre care cea
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
să-i clănțăne de spaima că vor apărea noi și noi puncte în care slăbiciunea sa umană a devenit sursa unei potențiale tragedii politice. Paradoxul trist al acestei țări amărâte este că pentru a se salva pe sine, dl. Constantinescu (admit: un ins mai curat decât adversarii săi) va trebui să-i salveze pe cei care nu s-au sfiit să intre în banii țării până în coate. Sau până în coaste. Ca niște sule cu efect întârziat.
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
fanatici pot fi, desigur, și evreii, mai ales cei de mauvais aloi... În cap cu Răutu, Chișinevschi și cu toți cei ce impuseră cu fervoare stalinismul la noi. Aceștia au dat ori dau azi dovadă de același fanatism cînd nu admit să fie puse pe aceeași balanță Holocaustul cu Gulagul stalinist, în mod clar ambele condamnabile. Pe vremea proletcultismului, de pildă, în edituri, evrei de proastă calitate intelectuală, niște învîrtiți, făceau propagandă, traduceri... Unul îmi tot vorbea, mie, de împăratul Alexandru
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
între ei, la universitate, unul a exclamat: "Și-acum, că am rămas noi între noi..." Dîndu-și seama că mai era un român de față, acela schimbase repede vorba. Acești inși mediocri, fanatici, agresivi dintr-un complex de inferioritate, nu ar admite niciodată că ar păcătui, că ar putea face o greșeală. Ei au dreptate totdeauna. Iar dacă există un genocid, acela nu poate fi decît genocidul îndreptat împotriva lor, nu și genocidul celorlalți, - dacă ar recunoaște că există unul. Nerecunoașterea unității
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
marile puteri europene au fost puse în fața unui fapt împlinit. De-abia peste trei ani, cu ajutorul hotărîtor al lui Napoleon al III-lea, dubla alegere este recunoscută numai pentru perioada sa de domnie (șapte ani). Și tot, prin 1862, se admite ca Principatele Unite ale Munteniei și Moldovei să se numească, și în cancelariile europene, România și se alege steagul țării. Sînt bine surprinse marile împliniri ale domniei lui Cuza (secularizarea averilor mînăstirilor închinate așezămintelor de la Muntele Athos, reforma agrară, precedată
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
continuă să-mi rămînă neclare. Nu e în discuție valoarea operei romanești a lui Saramago. Premiul Nobel ce i-a fost acordat în 1998 este pe deplin meritat. Chiar dacă nu mă număr printre admiratorii necondiționați ai acestor romane, trebuie să admit că ele sînt originale și puternice, atît ca imaginație, cît și ca scriitură. Problema mea, în legătură cu Saramago, este alta. Scriitorul portughez este departe de a trezi, prin opțiunile sale ideologice și politice, simpatia spontană a cititorului român contemporan. înainte de toate
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
fost prezenți, pînă acum, în selecția oficială a Cannes-ului. La capitolul curiozități e de semnalat prezența în competiție, pentru prima oară în istoria Cannes-ului, a unui film din Coreea. Și prezența în competiție a celui mai tînăr regizor admis vreodată, care mai e și regizoare: iraniana Samira Makhmalbaf, în vîrstă de 20 de ani. Ca întotdeauna, Cannes-ul nu va duce lipsă de evenimente paralele competiției: un Colocviu de două zile despre "Cinematograful viitorului" organizat de "Le Monde", despre
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
din 1950, ca și Centenarul Caragiale din 1952, aceste manifestări n-au reprezentat decît prilejul unor operații de anexionism ideologic, de trucaj exegetic, pentru a da iluzia unei ascendențe onorabile a suveranului "realism socialist", de proveniență sovietică. Mihai Beniuc însuși admite că Centenarul Eminescu n-a fost decît un decalc al sărbătoririi lui Pușkin, petrecute cu un an înainte: Am vorbit de importanța pe care o avea pentru noi sărbătorirea lui Pușkin - 150 de ani de la nașterea lui - pe care și
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
o mentalitate ca asta: atunci cînd nu este ploaie, facem slujbe, se scot Paparudele etc. etc.! Lumea crede în "minuni", se descoperă "icoane" prin copaci, pe pereți... Nu e posibil, parcă trăim în Africa! Ca moment folcloric, ca moment etnografic admit. Dar nu e posibil să încercăm să aducem ploaia cu paparude sau slujbe religioase!". Absorbit de idealul d-sale rațional, pragmatic, dl Marino dorește "o cultură română mult mai diversificată, polivalentă, policentrică. O cultură română democratică, pluralistă, criticistă, laică", precizînd
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
De groază, ca și de admirație, înlemnisem; nu mai puteam să respir... Asta e că, după aceea, lumea zicea că împăratul ar fi fost Costel, nepotul lui Drăgan-șchiopul, pe care-l plătise scamatorul. Cum sunt unii, răi... Nu cred, nu admit... Nu se poate! făceam în sinea mea: așa-s unii, nu cred, nu admit...
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
că, după aceea, lumea zicea că împăratul ar fi fost Costel, nepotul lui Drăgan-șchiopul, pe care-l plătise scamatorul. Cum sunt unii, răi... Nu cred, nu admit... Nu se poate! făceam în sinea mea: așa-s unii, nu cred, nu admit...
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
o premisă a talibanismului, cum e a tuturor extremismelor. Incultura e o trăsătură de bază a nazismului, a comunismului sau a fundamentalismului islamic. în punctul de plecare, aceste totalitarisme neagă culturii două rosturi esențiale: libertatea și diversitatea. Aculturalismul taliban nu admite, o dată cu instaurarea unei cenzuri draconice (toate regimurile totalitare s-au închinat zeului cenzurii), nici o abatere sau excepție de la o normă unică în cultură. De la lungimea bărbii (obligatorii!) la bărbați pînă la culoarea chadri-ului (vălului) la femei, totul e reglementat. Nerespectarea
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
pe rivalitățile știute dintre marile puteri europene (Turcia, Rusia, Franța, Anglia, Sardinia, Austria, Prusia). Rusia era interesată în subminarea puterii suzerane (ea, care pînă în 1856, fusese principatelor române, putere protectoare). Franța, Sardinia ne erau favorabile. Anglia sprijinea Imperiul otoman, neadmițînd subminarea lui. Austria ne era defavorabilă total temîndu-se ca actul de la 1859 să nu fie un exemplu "rău" românilor din imperiu și Prusia neutrală, gata să accepte decizia conferinței celor șapte puteri garante. Alecsandri, poetul, a fost deci trimis, cu
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
De la un punct încolo, desigur că uzul se automatizează și folosirea unei prepoziții nu implică neapărat formarea unor imagini. Cel puțin deocamdată, alegerea reflectă și opțiuni personale: în ce mă privește, tind să prefer construcția cu în, dar trebuie să admit frecvența superioară a celei cu pe. E posibil ca în română aceasta să cîștige bătălia, poate și datorită tendinței mai vechi, despre care am mai vorbit, de extindere a folosirilor lui pe în limbajul familiar ("pe tren", "pe centru" etc.
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
a reprodus-o și a comentat-o malițios. Autorul cronicii fiind la început de carieră și puțin cunoscut, scriitorului îi făcea trebuință o companie mai celebră ca să-și justifice furia de care s-a lăsat cuprins ca Ahil Peleianul. Să admită el că noua generație de critici nu mai are antene pentru alcoolul metilic al metaforelor lui? Să-i dea lui prin gînd (și s-o mai și declare public) că o fi scris un roman prost? Pentru nimic în lume
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
-și identitatea, ca Fernando Pessoa? La mica publicitate găsim și adieri de poezie: "Blondă superbă, ochi albaștri, ofer clipe de vis."; " Două domnișoare tinere oferim clipe de extaz la infinit." etc. "La infinit" este o exagerare, dar în poezie se admit exagerările. Îmbunătățire bruscă Există aparate (de fabricație românească) pe care le poți pune în funcțiune doar dându-le un pumn zdravăn. Ceva asemănător s-a întâmplat cu revista Convorbiri literare din Iași care, atacată furibund de un grup de scriitori
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
cu turnători nesimțiți și vechi securiști - și anume, partea cea mai odioasă, care nu s-a putut acomoda economiei de piață și suge în continuare la ugerul bugetului. Aici se află o primă cauză a improbabilității ca România să fie admisă în rândul țărilor civilizate. Prin vot democratic, o populație disperată și dezorientată, rasă pe creier de Ceaușescu exact cât să-i ofere lui Iliescu șansa unei materii cenușii virgine, tocmai potrivită pentru a-și planta propriile aberații ideologice, menține la
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
acum de elaborarea, "la umbra generalului Talpeș, șeful administrației prezidențiale, și a lui Gheorghe Fulga, noul director SIE, de organigramele pentru întreg spionajul românesc". Scurt și cuprinzător! Dar și nerușinat! Pe de-o parte, ne căciulim la occidentali să ne admită în lumea lor prosperă, pe de alta implantăm de pe acum spioni, ca să putem asasina în voie când o veni clipa și când o vor cere interesele stăpânilor răsăriteni ai lui Iliescu! Tâmpiți mai suntem! Tâmpiți și patrioți! Ce e de
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
sămănătorismului cu Iorga, A.C. Popovici, sau Chendi, ca și de poporanismul lui C. Stere și G. Ibrăileanu care, deși filoliberali în convingeri, propunea, totuși, menținerea organismului românesc la o industrie exclusiv agrară și cerînd, chiar patetic, reforma agrară. Dar să admit că acest pas prea mare peste cîteva decenii din istoria românească, la care, mai tîrziu, autorul nostru totuși revine, pentru că voia să ajungă la o definire a conceptului de românism. Ajungînd tocmai în interbelic, dl Preda consideră că "acum, românismul
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
locului "bovarismul sintezei" din oricare "culegere de recenzioare" și "vanitatea" foiletonului. Precaut, autorul nu se lasă purtat prea tare de "metonimicul" "vis de glorie al recenziei", dar conștient că există o regulă și în acest joc, așa cum sînt și limite, admite și chiar jubilează în fața virtuților foiletonisticii. Foiletonul presupune "discernămînt veloce", "verdict imediat", el "nu stă la taclale", e atent la unic, la noutate, lucru foarte important pentru că "istoria noutății e o istorie a diferenței". Prin urmare pornește la întemeierea unei
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
fond al dezbaterii vine, în continuare aplicativă, cel de al doilea eseu cu titlul prudent interogativ. Multe sintagme care colorează stilul ("psihologia abisală", "câmp stilistic" etc.) vin din vocabularul studiilor lui Blaga. În final se întreabă, mai mult neîncrezător decât admițând posibilitatea, dacă fenomenul stilului poate să constituie obiectul unui domeniu filosofic de importanță majoră și de mare durată. A pune sub semnul întrebării un domeniu este, dacă nu o negare directă a viabilității lui, oricum, o rezervă. Iar rezerva poate
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
cel mai bun al României pe lângă organismele internaționale e chiar România", dl. Jospin a dat o lecție de luciditate, de realism și, mai ales, de curaj și de onestitate. Oricât de amară e pastila servită de premierul francez, trebuie să admitem că singura cale a integrării presupune enorme eforturi și enorme sacrificii ale românilor. A sosit momentul să renunțăm la imagini prefabricate privind datoriile altora față de soarta noastră. Trebuie, totodată, să renunțăm și la contrarul iluziilor deșarte. Să ne scoatem din
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]