10,318 matches
-
apus; fusese o zi lungă, dar ineditul întîmplărilor îl ținuse în continuă încordare, astfel încît nu apucase să resimtă oboseala. Știa că, odată așezat undeva, cînd își va culca botul pe labe, durerea îi va invada tot corpul. Noroc că adormi aproape instantaneu. Doar mușchii continuară să-i tresalte spasmodic, mult timp după ce Lupino se afundă într-un vis adînc, odihnitor. CAPITOLUL 9 ... și urm\toarele N ici nu și-ar fi imaginat Lupino atunci, în prima seară, că, mai tîrziu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Numai un suflet de mamă putea rezona cu suferința acestui copil mare! Își imagină pe dată chinul prin care trebuie că trecea biata mamă-lup, rămasă fără pui; dificultatea supraviețuirii, temerile, neliniștea, nesiguranța... Puiul de căprioară terminase de supt și, extenuat, adormise acolo, lipit de ugerul mamei, gata s-o ia de la capăt de îndată ce avea să deschidă ochii. Precaut, căpriorul înaintase și el, încercînd să găsească explicații întîmplării neverosimile. Nu dispera, dragul meu. Dacă ai o mamă, dacă trăiește, atunci fii sigur
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă, în care să fi stat pitit, doar ca s-o necăjească, sau în care să fi adormit, epuizat de-atîta joacă. Pînă la un moment dat, auzise răspunsul iubitului ei venit de undeva, de departe, purtat de ecou. Împreună ar fi căutat cu mai multă atenție. Împreună ar fi fost de neoprit. Dar, cînd se aștepta mai puțin
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cine nimerise cel mai mare mistreț vânat în ziua aceea... Se înțelege, nu putea fi decât „secretarul unu”! A dorit atât de mult deputăția încât a obținut-o. Procedeul a fost simplu: înaintare pe extremă, fără intenții ofensive evidente (ca să adoarmă vigilența adversarului), după care a tras un neașteptat șut în plin și... gol! Cum s-au întâmplat lucrurile? Ei, bine, tot zeii sportului i-au fost favorabili!... Că era într-o duminică de campionat. Mergând spre stadion, trece prin „parcul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la spital. Nici nu mai avea de altfel vreo importanță. Îl durea în coșul pieptului și se simțea tot o arsură și mai mult mort decât viu. Și, pentru că simțămintele nu-l înșelau niciodată pe domnul Avram, se dovedi că adormise cu țigara aprinsă și, pornind de la canapeaua din hol, care cam făcuse vea cul, focul se întinsese în toată casa. MELANIA ȘI IUBIRILE EI BICEFALE Melania este o femeie despre care nimănui nu îi dăduse prin cap să se întrebe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aparențele. Mă așteptam din clipă-n clipă ca deținătoarea să pice din cer făcând de altfel mișcarea inversă părăsirii lor, direct în căscăturile criptice care mă incitaseră într-atât, încât uita sem cu desăvârșire de propria căscătură din stomac. Am adormit din mers, încă de la intrarea în apartamentul meu de la etajul trei, după ce biruisem întunericul de pe palier, care te îmbia să-ți bagi degetele în ochi, și, în lipsa mâncării, m-am declarat învinsă. Dar nu mi-era dat să scap așa
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă. Redactorul-șef bea. Se șterge la gură și dispare după paravan. — Mă duc să dau un telefon. Important! Pompierul nu îndrăznește să se miște. Redactorul-șef, se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
transmițându-i astfel că va trebui să lupte pentru a ajunge la lumină, nu să aștepte. Așa cum și ea se lupta cu întunericul, cu norii, pentru a lumina în noapte. Obosită, copleșită de evenimentele care o luaseră pe nepregătite, Karina adormi cu cuțitul în mâini, ținându-l ca o bijuterie de preț. Un somn adânc, fără vise, odihnitor o cuprinse cu brațele sale nevăzute, dar atât de prezent. A doua zi dimineață, se trezi cu mult în urma soarelui care strălucea deja
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o măcina îndoiala. Cum ar putea avea încredere în promisiunea lui? Și atunci de ce avea? Știa că nu era bine, că nu trebuia și totuși nu se putea opri. Măcinată de întrebări la care nu reușea să găsească răspunsuri, Karina adormi înainte ca lacrimile să i se usuce pe obraji. Se simțea eliberată după aceste episoade de plâns, dar știa că lacrimile nu puteau să-i rezolve problemele. Câteva ore uită de toate, visele oferindu-i clipe de relaxare în care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
după aceste episoade de plâns, dar știa că lacrimile nu puteau să-i rezolve problemele. Câteva ore uită de toate, visele oferindu-i clipe de relaxare în care toate problemele se dizolvară. Se trezi tremurând în aceeași poziție în care adormise. Nu se învelise cu nimic, iar aerul rece și umed din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și să se bucure de aerul curat pe care nu-l putea respira în orașul îmbibat de praf și noxe de la invazia mașinilor de pe străzile lui. Își întinse picioarele așteptând să se dezmorțească. Erau amorțite din cauza poziției incomode în care adormise. Coborî din pat încălțându-se cu papucii pufoși și călduroși. Căută în geanta de voiaj un pulover gros, se îmbrăcă în grabă și ieși din casă. Soarele o sărută de bun venit și o îmbrățișă, iar Karina îi mulțumi, zâmbindu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ușor. Deschise ochii și se sperie de șoferul care era ușor aplecat asupra ei. - Se pare că v-a furat somnul și v-a adus la capăt de drum. Cred că ați ratat stația la care trebuia să coborâți. - Am adormit? O, Doamne... se pare că da. Îmi cer scuze! spuse Karina vizibil jenată. Se uită prin autobuz să vadă dacă nu se amuza nimeni de situația penibilă în care se afla. Spre ușurarea ei în autovehicul era doar conducătorul auto
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un semn din partea lui? Cum reușea să o bulverseze atât prezența cât și absența lui? Urcă scările spre apartament reamintindu-și momentele vesele, intense de care avusese parte la spectacol. Intră în casă fredonând o melodie, retrăind parcă perioada adolescenței. Adormi cu o întrebare nerostită, în gând. Deschise ochii. O veselie inexplicabilă o ridică destul de repede din așternutul cald cu miros de primăvară, ea care mai moțăia încă vreo jumătate de oră în fiecare dimineață înainte de a se ridica din pat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
carte de dezvoltare personală și le puse în practică. Încet, încet se calma. Fiecare tehnică aplicată îi ușura din greutatea pe care o resimțea în fiecare celulă din care era modelată. Într-un târziu se liniști, dar nu reuși să adoarmă. Era mult prea marcată de ultimele evenimente din viața ei. Sănătatea îi era șubredă, mai ales cea psihică. Cât va mai rezista organismul acela slăbit la astfel de șocuri? Va veni și acea zi în care inima îi va asculta
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
un corp care nu și-o mai dorea. Fiecare zi era pentru ea o nouă provocare. Aștepta cu nerăbdare mesaje din partea lui, iar când acestea lipseau, era agitată, nervoasă și sfârșea prin a renunța să mai aștepte ceva de la el. Adormea indispusă și avea doar coșmaruri. Trebuia să afle cine era el, iar cea mai bună modalitate la care se gândise și i se părea și singura, era aceea de a-l întreba chiar pe el. Cum? Exact așa cum proceda și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ce-ți trebuie. Uneori, din exterior, aceste lucruri se văd mult mai bine și poate a încercat să te ajute. - Am știut mereu de ce am nevoie, de afecțiune. Asta mi-a lipsit mereu, încă din copilărie când mă prefăceam că adorm doar că să mă ia mama în brațe. Era unul din puținele momente în care îi furam afecțiunea. Pe atunci făceam totul ca să o primesc, acum am obosit să mai lupt pentru a o avea. Iar el nu a înțeles
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pereții protectori ai casei, se urcă în pat după ce renunță la papuci și rucsac. Era îmbrăcată cu hainele cu care ieșise, dar nu-i păsa. Avea nevoie să doarmă, doar să doarmă și să uite de toate. Să uite... Și adormi imediat ce se întinse în pat și închise ochii. Karina nu ieșise din casă o săptămână după evenimentul în care era să sfârșească, din neatenție, sub roțile mașinii. Ana venise zilnic la ea în tot acest timp, alarmată de starea de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în brațele lui, în sfârșit putea să plângă. Ana intră în cameră cu cănița de ceai aburind în mână. - Karina, ceaiul e numai bun de băut. Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu cănița de ceai aburind în mână. - Karina, ceaiul e numai bun de băut. Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată - Nu am stabilit că ai nevoie să petreci câteva zile în casa bunicilor mei, ca să ai timp să meditezi la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la fel ca el, mama sa, dar așa cum îi semnalează conștiința reflexivă, așa cum între vertebrate, așa cum mi se prezintă amfiaxus pshic, le iau în contul meu. Marina, de partea sa, somnambulează, suspinând: Ce lume e asta, Fecioară Preasfântă!, și-și adoarme copilul cântându-i: Dormi, dormi, copilul meu, dormi îndată, dormi, pentru că mama ta își doarme a sa viață. Dormi, soare al ochilor mei, dormi, încântarea mea, dormi, căci de nu dormi, nu îți cântă mama ta. Dormi, dulcele meu vis
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
toți lugubrul, lugubrul înspăimântător al acestei funebre procesiuni de umbre care vin din nimic pentru nimic, și toate acestea vor trece ca un vis, ca un vis. Apolodoro, ca un vis, ca umbra unui vis, și într-o noapte vei adormi ca să nu te mai întorci să te trezești niciodată, niciodată, niciodată, și nici nu vei avea consolarea să știi ce va fi acolo... și cei care spun că nu îi preocupă nimic, ori mint, ori sunt niște stupizi; niște suflete
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
râului, când plutea pe ape acel cadavru. Don Epifanio se pare că a murmurat printre dinți: "Dar acest Apolo, acest Apolo, cine l-ar fi crezut...!" și în acea noapte ar fi șușotit mai mult cu soția sa, înainte de a adormi. De asemenea, pe toți îi mustră conștiința, pentru că toate persoanele care figurează în povestirea mea adevărată au, mai mult sau mai puțin, conștiință capabilă de remușcări. În ceea ce privește pe insondabilul don Fulgencio, cine este capabil să contabilizeze vârtejul de idei pe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și funeste. Deși o consolează acum nefericitul Avito și soția sa, își răscumpără durerea împreună. Carrascal a adormit și Marina s-a deșteptat în acel moment în care a realizat sărmana Materie că a îngenunchiat cu ea Forma și se roagă în doi, înălțându-și inima către Dumnezeu. Și acum începe să vorbească ceva despre copilăria sa, de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ar mai exista: ,, Ai voie să faci orice dorești, atâta timp cât nu Îți faci rău ție și celor din jur”. COMUNICAREA 1 - Așa, deci acum mă auziți, da? - Da. - Perfect. - Să stai așezată comod, să numeri până la 20 și ai să adormi. Când adormi și poți vorbi din suflețelul tău Îmi spui, da? - Simt că e multă lumină În jur. - Mă bucur. Și acum aș dori să-mi spui dacă este acolo entitatea care dorește să vorbească cu noi. - Văd În continuare
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
exista: ,, Ai voie să faci orice dorești, atâta timp cât nu Îți faci rău ție și celor din jur”. COMUNICAREA 1 - Așa, deci acum mă auziți, da? - Da. - Perfect. - Să stai așezată comod, să numeri până la 20 și ai să adormi. Când adormi și poți vorbi din suflețelul tău Îmi spui, da? - Simt că e multă lumină În jur. - Mă bucur. Și acum aș dori să-mi spui dacă este acolo entitatea care dorește să vorbească cu noi. - Văd În continuare lumină și
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]