2,458 matches
-
cel ce mănâncă șapte pâni, ci cel ce i le dă (Zanne) − predicatul este un adjectiv; (17) Dragul tatei, nu da, că eu sânt! (Creangă) - predicatul este un pronume; (18) Vai de pielea ta are să fie! (Creangă) - predicatul este un adverb ori o interjecție; (19) Nu iaste altul ca tine (Biblia 1688) - predicatul este al doilea membru al unei comparații; (20) [Boii] sânt mai buni de înjugat la car (Creangă) − a fi bun de "a fi potrivit, a se potrivi la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
etc., avem construcția cu acuzativ dublu: (16) Tot creștinul are pre călugăriță sor sufletesc (Pravila Mold.); (17) Are păzitor la cireadă un câine (Ispirescu); (18) Are-o greacă ibovnică (Teodorescu). c. În loc de al doilea acuzativ, figurează un adjectiv sau un adverb: (19) N-are pre altul asemenea (Biblia 1688); (20) Am mâinile reci; (21) Pe copiii tăi îi am mai de aproape decât pe ceilalți (Ispirescu) − a avea pe cineva de aproape "a avea multă simpatie sau dragoste pentru cineva"; (22
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
determinate de mai mulți factori: (in)dependența față de verb, entitatea-subiect dotată sau nu cu voință, subiectul verbului intranzitiv independent (nu) este același cu cel al verbului subordonat, verbul (nu) este precedat de un nominal în caz oblic sau de un adverb, ierarhia agentivității. Limbă aflată în plin proces de transformare tipologică (OV > VO), de unde combinația specifică de trăsături (unele contradictorii): în general, VSO în propozițiile principale, topica OV se menține în propozițiile subordonate, genitiv prenominal, adjectiv postnominal, postpoziții, auxiliar postpus verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
marcat, obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de participii: un participiu ergativ, static și rezultativ, care are afinitate cu clasa nominală, și un participiu pasiv, care nu acceptă introducerea unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În enunțurile finite, argumentul pacient controlează acordul verbului atât în construcția ergativă, cât și în cea pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau spiritul tiranic al tradiției; sau legile esențiale ale ființei vii și sociale, precum cea a conservării - egoismul! - și cea a iubirii „antice” - cea familială sau carnală, căreia Iisus Îi adaugă o a treia - iubirea de aproapele. Propunând un nou adverb, absolut revoluționar, cel de „aproape”, noțiunea cea mai radicală, mai revoluționară a acestor „ultime” două milenii, noțiune neacceptată, adică nepusă În practică de popoarele europene - și nu numai! - În decurs de secole, noțiune cărora abia poetul romantic Schiller Îi dedică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spărgînd semințe umflată de roșu, haina buretoasă ca și la mine, empirismul incredibil din cetatea disimulată în el, Veghea lui Roderick Usher spre Siret așează și vorbirea, cade și ea ninsoare, cetate pentru oameni, aveți liber? da, da, stați acolo! adverbul urnit din loc, stai la autogen, da' nu-mi pasă! eu? nebunesc la turci, rămîneai în Iași! cinșpe bate vîntu', ă? nu mai mă țîni fimeia, îmi sparge oglinda, sparge fața mea! tu mi-ai dat cartelă, nu? semințe pigulite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
etalon. Radioul este vinovat de neroada deplasare a accentului pe penultima silabă a numelor proprii ("Grădinaríu", "Pescaríu"), de eterna lipsă de acord gramatical cu numeralul 12, dar, mai ales, de lățirea altei gogomănii: dublarea amărâtei de CA (când prepoziție, când adverb) cu un stupid, ilogic și parazit ȘI: "ca și". Din câte am putut observa, prostia căci despre asta-i vorba s-a lățit ca (și!) pecinginea, cu uimitoare rapiditate. Am amici profesori universitari și mi-e jenă să le atrag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
soluții în rezolvarea subiectelor la proba orală și scrisă, D. Apetrei, E. Stoleriu, 2008 Revise GCSE, Complete Study & Revision Guide, English and English Literature, S. Croft, 2007 text argumentativ premisa/ipoteza argument pro/contra concluzie instrument lingvistic verb de opinie adverbe/locuțiuni adverbiale conjuncții/locuțiuni conjuncționale argument formal informal topic brainstorm evidence opening paragraph conclusion statement of fact vs. opinion counter-argument factual information rhetorical question anecdote emotive language repetition exaggeration humour layout 27 audience purpose Comentarii: Comparând metalimbajul utilizat de cele
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Simona-Maria DORNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93136]
-
care poate fi exprimat există mai multe feluri de atribute și anume: a) atribut substantival exprimat prin................................... b) atribut............................exprimat prin adjectiv c) atribut ............................exprimat prin pronume d) atribut ........................... exprimat prin verb (la un mod personal) e) atribut ............................exprimat prin adverb Din exemplificările aduse și din descrierea „programelor” observăm și noi că este vorba de o modelare mai accentuată a cunoștințelor teoretice de gramatică. De asemenea, se poate observa însă, că de la primele programe, unde informațiile date elevului erau cele care
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
substitut al substantivului 4. să știe că un substantiv poate avea unul sau mai multe atribute 5. să știe că atributul poate fi exprimat prin diferite categorii morfologice - substantiv, adjectiv, pronume, numeral, verb (la unul din modurile nepersonale) și prin adverb; 6. să cunoască întrebările specifice atributului și utilizarea lor corectă; 7. să recunoască regulile de punctuație cerute de tribut 8. să recunoască atributul ca determinant al unui substantiv sau al unui substitut al acestuia 9. să recunoască atributul cînd stă
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
română, ȘS, 1979, 61-65. [85] HORGA-IANCOVICI, MIMOZA, Aspecte ale predării lexicului la studenții străini, PredLRSS, 2, 41-45. [86] HRISTEA THEODOR, Despre scrierea și pronunțarea unor neologisme, în “Limba și literatura română”, nr. 3, 1979, p. 4-6. [87] HRISTEA THEODOR, Pseudo-adjectivarea adverbului în limba română contemporană, în “Limbă și literatură”, nr. 3, 1979, p. 323-333. [88] IAGĂR, LETIȚIA, Forme ale tulburărilor de limbaj întîlnite la copiii cu debilitate mintală [cu bibl.]. în: PMD, 1979, p. 100-109. [89] ILIESCU MARIA, NEDELCU CARMEN, Sistematizare
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
după noile norme ortografice. București, EDC, 1993, 275 p. [98] IONIȚĂ, VASILE C. Analize gramaticale. în: LR, 42, nr. 4, 1993, p. 161-166. [99] IONIȚĂ, VASILE C. Elemente de legătură. în: Timpul-Reșița, 4, nr. 79, 24 apr 1993, p. 2; Adverbul, nr. 94, 15 mai, p. 2; Articolul, nr. 99, 22 mai, p. 2; Gerunziul, nr. 104, 29 mai, p. 2. [100] IONIȚĂ, VASILE C. Predicatul. în: Timpul Reșița, 4, nr. 89, 8 mai 1993, p. 2; Cauză și scop, nr.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
CONSTANTA, Metodologia predării unei părți de vorbire în gimnaziu: pronumele, Slatina, Didactic Pres, 2009, 120 p. [128] OPREA, LILIANA, Repetăm și ne jucăm: fișe de activitate independentă: limba și literatura română, matematică, Iași, Pim, 2009, 72 p. [129] OPRIȚOIU, CORINA-RALUCA, Adverbul și locuțiunile adverbiale, Drobeta-Turnu Severin, Etnic, 2009, 35 p. [130] OPRIȚOIU, RALUCA-CORINA, Părțile de vorbire neflexibile: auxiliar didactic pentru clasele gimnaziale, Drobeta-Turnu Severin, Etnic, 2009, 23 p. [131] PAMFIL, ALINA; Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
prin conținutul lor și să nu se scrie în continuare fraze care aparțin unor grupuri de idei cu totul diferite. Ca semn de punctuație, cratima ( liniuța de unire sau de despărțire ) se folosește: - în repetiții, când cuvântul repetat (substantive, adjective, adverb) formează o unitate; - în interiorul unor expresii formate din două substantive,un substantiv și un adverb, din două adverbe sau două interjecții;între două numerale, pentru a arăta că indicația numerică este aproximativă; - între cuvintele care arată limitele unei distanțe, ale
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
de idei cu totul diferite. Ca semn de punctuație, cratima ( liniuța de unire sau de despărțire ) se folosește: - în repetiții, când cuvântul repetat (substantive, adjective, adverb) formează o unitate; - în interiorul unor expresii formate din două substantive,un substantiv și un adverb, din două adverbe sau două interjecții;între două numerale, pentru a arăta că indicația numerică este aproximativă; - între cuvintele care arată limitele unei distanțe, ale unui interval de timp. I. 3. SEMNELE DE PUNCTUAȚIE FOLOSITE CA SEMNE DE ORTOGRAFIE Uneori
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
totul diferite. Ca semn de punctuație, cratima ( liniuța de unire sau de despărțire ) se folosește: - în repetiții, când cuvântul repetat (substantive, adjective, adverb) formează o unitate; - în interiorul unor expresii formate din două substantive,un substantiv și un adverb, din două adverbe sau două interjecții;între două numerale, pentru a arăta că indicația numerică este aproximativă; - între cuvintele care arată limitele unei distanțe, ale unui interval de timp. I. 3. SEMNELE DE PUNCTUAȚIE FOLOSITE CA SEMNE DE ORTOGRAFIE Uneori semnele de punctuație
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
verbul ocupă o poziție joasă în nucleul propozițional în aceste structuri (i.e. nu părăsește domeniul lexical). Printre argumentele care conduc la formularea concluziei că, uneori, verbul poate ocupa o poziție joasă în ierarhia propozițională menționăm: (i) apariția verbului la dreapta adverbelor din domeniul verbal lexical (vP) (Cinque 1999) (e.g. (9e), (12b))15 și a cuantificatorilor flotanți-subiect (13c) și (ii) rara atestare a elipsei legitimate de auxiliarul nonpasiv, opțiune cu totul eliminată în româna modernă (14)16. (14) de-l va fi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sintagmei partitive (Pană Dindelegan 2016): (39) a. [cinci]iera [tid-insele] înțeleapte și cinci nebune (CC1.1567: 240r) b. [nimica]iție să nu arătăm [tiden lucrurile ceale] (SVI.~1670: 26v) În româna veche era posibilă adjuncția directă la constituenți nominali a adverbelor (40) și a conjuncțiilor (41) dislocate: (40) a. [DPTrei amu părți] sântu denu se sfârșescu (CC2.1581: 355) b. [DPrăzboiul atuncea a tătarâlorcu leșii] au fostu așea (CLM.1700−50: 208r) (41) [DPAceaste dară doaă stele] (CD.1698: IIr) Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cercetările inițiale ale lui Hale, care a arătat că nodul C este totuși organizat configurațional în warlpiri 41. Legate (2001) aduce ca argumente pentru existența structurii ierarhice în warlpiri următoarele fenomene: construcțiile aplicative simetrice și asimetrice; restricțiile de ordonare a adverbelor; ordonarea grupurilor topicalizate, focalizate și a cuvintelor relativ-interogative în periferia stângă propozițională. Cu referire la latină, încadrată tot în categoria limbilor nonconfiguraționale, ca urmare a cercetărilor lui Hale, Ledgeway (2012) arată că libertatea excepțională de topică derivă din setarea mixtă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din morfosintaxa verbului în limbile romanice și germanice au deschis o nouă paradigmă de cercetare prin sublinerea faptului că verbul se poate deplasa în poziții diferite în nucleul propozițional în limbi / familii de limbi diferite. Diferența dintre poziția verbului în raport cu adverbul adesea (fr. souvent, engl. often), cf. fr. Jean arrivesouvent en retard, engl. John oftenarrives late, care nu este determinată stilistic, ci este obligatorie (deplasare înaltă în franceză; deplasare joasă în engleză), se corelează cu o serie de alte fenomene dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cursul acestui capitol. Cercetările ulterioare asupra limbilor romanice (Belletti 1990; Cinque 1999; Ledgeway și Lombardi 2005, între alții) au lărgit setul de teste care indică poziția verbului în nucleul propozițional (poziția verbului prin raportare la negație; tipologia mai detaliată a adverbelor; disponibilitatea elipsei etc.) și au scos la lumină o altă fațetă a variației lingvistice: nu doar familiile de limbi (e.g. limbi germanice vs limbi romanice) variază în ansamblu, ci variația poate apărea în aceeași familie. Referindu-se la limbile romanice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
românesc se deplasează într-o poziție înaltă în nucleul propozițional, nu este clar care este această proiecție înaltă la care verbul se deplasează. Ledgeway (2015a: 14) subliniază faptul că atât formele sintetice, cât și formele analitice pot fi precedate de adverbul de negație propozițională nu și de clitice pronominale, componente ale domeniului flexionar. Faptul că verbul precedă adverbe de tipul des, mereu (v. Alboiu 2002) arată că verbul este plasat în domeniul flexionar (se aplică deplasarea V-la-I) (5a-b). De asemenea, cuantificatorii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
înaltă la care verbul se deplasează. Ledgeway (2015a: 14) subliniază faptul că atât formele sintetice, cât și formele analitice pot fi precedate de adverbul de negație propozițională nu și de clitice pronominale, componente ale domeniului flexionar. Faptul că verbul precedă adverbe de tipul des, mereu (v. Alboiu 2002) arată că verbul este plasat în domeniul flexionar (se aplică deplasarea V-la-I) (5a-b). De asemenea, cuantificatorii flotanți (e.g. toți) (5c) arată că verbul se deplasează la stânga poziției în care este generat subiectul (Spec
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
generativă pentru prima dată de Dobrovie-Sorin (1994) (v. și Barbu 1999), privește stricta adiacență dintre elementele nucleului verbal (NEG - CL - V pentru structurile sintetice, respectiv NEG - CL - AUX (- AUX) - V pentru structurile analitice): nucleul verbal poate fi dislocat doar de adverbele clitice mai, cam, și, prea, tot, elemente cu statut de centru (X0), nu de grup (XP) (v. (6)), spre deosebire de alte limbi romanice, în care inserarea de constituenți în nucleul verbal este mai liberă ((7a-b) vs. (7c-d)). (6) a. Mariaar (*Maria
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrului (engl. Long Head Movement)2, operație propusă de Rivero (1993); (b) descompunerea centrului complex printr-o operațiune de excorporare (engl. Excorporation), propusă de Roberts (1991). Faptul că niciuna dintre aceste operațiuni nu se aplică este dovedit neechivoc de comportamentul adverbelor clitice în raport cu fenomenele de inversiune de mai sus. Adverbul clitic mai este un modificator aditiv aspectual al predicației (Donazzan și Mardale 2010), generat în câmpul ASPECT din domeniul flexionar; sub inversiune, mai se deplasează odată cu verbul, distribuție care indică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]