1,915 matches
-
ca o mamă blajină îmbratișându-ne grija de a fi mereu prea plăpânzi și încă pierduți pe portativele vieții printre note acute și gânduri solemne biserici de litere ne sunt poemele noastre ca aripi ce strigă la cer căutând să se-afunde în zborul tăcut dincolo de moarte dincolo de uitare fragilitatea noastră sfântă columna ființială ne e puterea blândă comuna-uniune atât de ne-nțeleasă clădită pe empatice porți de tandrețe eternă suave mângâieri pipăindu-ne gândurile cu degete eterice de foc diafan cerșind lumina
DIALOGURI HIERATICE VII-ECLESSIA DINTRU ADÂNCURI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381223_a_382552]
-
Dume Publicat în: Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017 Toate Articolele Autorului Adevărul e că oamenii nu mor ei sunt ca niște trepte pe care călcăm și ne înălțăm unul pe celălalt înfricoșător e doar momentul în care ne afundăm tot mai adânc pentru a face loc și altora în pământ nimeni nu-și cunoaște identitatea chiar și Dumnezeu preocupat de alte lucruri uită să mai treacă pe la tine umbra din care întunericul și-a construit adăpost își caută înlocuitor
EXISTĂ DOAR OAMENI ŞI UN SINGUR DUMNEZEU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381214_a_382543]
-
Din tine desprinsă) Arzândă feștilă De inimă plânsă! Pădure sortită Să-mi fii obidită, Călăul ți-l iartă De vina ce-și poartă! Și făr’ de osândă Primește-mă azi Sub ramura-ți blândă De paltini și brazi, Adânc mă afundă În umbră-ți fecundă! Și roagă-ți ecoul Să-ngâne "eroul": “Afle Pădurea... Afle P ă dureaaa, Că-ngrop azi securea... Secureaaa, secureaaa!..” Referință Bibliografică: AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955
AFLE PĂDUREA CĂ-NGROP AZI SECUREA! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381269_a_382598]
-
sângerează pe pervazul ferestrei lăsată interdeschisă în așteptarea umbrelor cine altul decât mine aude durerea cum trece prin lumină ca un fulger rostogolindu-se sub zid în căutarea a ceea ce am fost tăcut ca o umbră nelocuită de nimeni mă afund în mine și aștept cine altul... Referință Bibliografică: cine altul... / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CINE ALTUL... de TEODOR DUME în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380959_a_382288]
-
ne va abate atenția în altă direcție, total opusă, spre cer și spre nori, înșelându-ne încă o dată percepțiile. Iată ce doream să vă spun... -Frumoasă idee magiștrilor, spuse Thrassylus aplaudând primul pe cel care vorbise. -Deci trebuie să te afunzi dincolo de oglinda lacului ca să vezi cât de cât ceva... Cineva veni cu o remarcă interesantă. -Și totuși, spuse el, vă atrag atenția de faptul că realitatea e întotdeauna alta pentru fiecare dintre noi doar pentru că ideile și convingerilor noastre fac
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
Stihuri > Semne > IARNĂ... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Iarnă... Se-așterne liniștea ningând, Cu fulgi mari din gând căzând, Sufletul meu îmbrăcând, Cu strai alb, lin fluturând. Pasul mi se-afundă blând În zăpezile dormind, Calea vieții desenând Cu argintul strălucind. Viscol de-oi simți suflând, Urma vieții-mi astupând, Și cărarea-mi rătăcind, Oi umbla steaua-mi privind. De-oi simți carnea-nghețând, Cu secunda vieții stând, Inima-mi cristalizând, M-
IARNĂ... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374596_a_375925]
-
vrea tatăl ei, știu amândoi, Căci el îi va alege, ei, pereche. De-aceea s-au gândit să fugă-n lume Cât mai curând, de toți să se ascundă, Departe, în poiana fără nume, Unde picior de om nu se afundă. Arțarul, bun, le-a tăinuit iubirea Și i-a păzit ca un străjer, dar iată Că, într-o zi, își coborâ privirea Și o zări, sub el, pe biata fată. Ea era tristă și îngîndurată Și nu înțelegea de ce izvorul
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
simplă ,tragică fuziune O piață de vedenii, desprinsa din povești O încâlcire rece ,ce-și caută rațiune! Vezi oamenii pe strada ce ,vând mereu iluzii Pentru bogații lumii sau pentru cei săraci Năpăstuiții vieții n-au vreme de concluzii S-afundă în rădăcina oarbă...a florilor de maci! Toți cer o lege dreapta să guverneze viața Sătui de răzbunare și de războaie reci Orfanii omenirii își caută dimineață În care mama dragă va reveni pe veci! Vom căuta destinul poveștilor târzii
ZILELE DIN URMĂ (IV) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373437_a_374766]
-
hrănești neamul lor șerpăresc. Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi, Si cărarea ce-o călci toate-o vor împânzi. Călătorule, stai, până nu e târziu, Pana sufletul tău nu devine pustiu, Până-n groapă săpata de tine te-afunzi. Călătorule, stai, până nu te scufunzi! Referință Bibliografica: Călătorule, stai... / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2251, Anul VII, 28 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CĂLĂTORULE, STAI... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373499_a_374828]
-
luminiș, Sub poale dulci de povârniș Păstrăvăria cea regală Ți-oferă o hrană frugală. Sus în amonte de urci Poți drumurile să le-ncurci Sălbăticia te uimește, Soarele dulce te încălzește. Codrul e o nebunie, un vis, Simți că te-afunzi în Paradis, Verdele-n arămiu se contopește, Pe creste neaua strălucește. Totu-i de vis, de nedescris, Te rătăcești în luminiș. Cerbul, mistrețul întâlnești, Pe Martinică din povești. Te lași purtat în nesimțire, Ești uimit și beat de fericire. Ai
VALEA AZUGAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373631_a_374960]
-
de vis, Trei zile-am fost în Paradis. Pe Dunărea bătrână și în Deltă, La pescăria permanentă, Între prieteni dobrogeni Am petrecut cu mulți săteni. Cu duba să pluteși pe ape, Să uiți de rele și de toate, Să te afunzi în stufăriș, Să îți transpui viața în vis. Plecați la pescuit pe seară, Se-ntorc trudiți acasă iară, Lipovenii, cu duba și gabara, De pește își umplu cămara. Specialități cu gust gătite, De dobrogencele iubite, Plachie, saramură, ciorbă pescărească, O
RAIUL DOBROGEAN de IONEL GRECU în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373632_a_374961]
-
a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor." -Mama: Amin. -Preotul: "Cu pace Domnului să ne rugăm." -Mama: Doamne miluiește. -Preotul: Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.... După acestă rugăciune perotul afundând mâna în apă, făcu semnul crucii, de trei ori, zicând de fiecare dată: "Tu însuți dar, Iubitorule de oameni Împărate, vino și acum cu pogorârea Sfântului Tău Duh și sfințește apa aceasta (de trei ori). Și-i dă ei harul
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
La mâini: Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit. La picioare: Ca să umble pe căile Tale. Și după ce-l unge cu untdelemn peste tot trupul, îl ia în mâini și ținându-l drept, căutând spre răsărit, îl botează, afundându-l de trei ori ... zicând la întâia afundare:se botează robul lui Dumnezeu Dragoș-Vasile în numele Tatălui. Amin. La a doua afundare: șl al Fiului. Amin. Iar la a treia afundare: și al Sfântului Duh. Amin; acum și pururea și în
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
hrănești neamul lor șerpăresc. Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi, Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi. Călătorule, stai, până nu e târziu, Până sufletul tău nu devine pustiu, Până-n groapa săpată de tine te-afunzi. Călătorule, stai, până nu te scufunzi! Citește mai mult (Lui T.S.)Călătorule, stai, ți-s cărările scrum,Parcă drumu-i pornit fără tine la drum,Și tot praful din el peste ochi ți s-a pus,Urma ta după munți de
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
hrănești neamul lor șerpăresc.Vor scăpa din strâmtoare să știi, într-o zi,Și cărarea ce-o calci toate-o vor împânzi.Călătorule, stai, până nu e târziu,Până sufletul tău nu devine pustiu,Până-n groapa săpată de tine te-afunzi.Călătorule, stai, până nu te scufunzi!... XVIII. COPACII CARE STRIGĂ LA CER, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017. Copacii care strigă la cer Copacii care strigă la cer au ramurile întinse a rugăciune imprimate
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
numai cerul se mai poate vedea de acolo. Grijuliu, am tras funia și am făcut-o colac, numai bun pentru a sprijini mai târziu o eventuală pernă din fire de iarbă plăcut mirositoare, care încă nu se uscase deplin. Ne afundasem în fânul moale și nu era chip să mai vedem în jur și ne-am bucurat să știm că nici pe noi nu ne mai poate vedea nimeni. Se auzea foșnetul pădurii de foioase amestecate cu o mână de conifere
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
perioade tulburi ideologii nelegiuite au încercat să sluțească omul curat și frumos, așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Descrierea de natură așază temporal acțiunea: Ninsoarea s-a întețit. E mai degrabă o ploaie deasă care îngroașă stratul noroios în care se afundă bocancii (Nimic deosebit în timpul serviciului meu); era o primăvară frumoasă, cu raze fierbinți ce jucau vesele peste satul Hințeu. Triluri de păsări răsunau din zori în noapte (Vâltoarea). Natura preia din stările sufletești apăsătoare ale personajelor, împărțind povara: Afară e
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
NINS Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai nins de s-au astupat drumurile și de prea mult alb ochii, într-un joc de du-te vino, desenează tăcerea ce se afundă în măruntaiele amintirilor. De atâta nins pleacă lumina la izvor și mie mi-e tare sete ce să topesc să sting arșița de pe buza cuvântului nerostit? Referință Bibliografică: Ai nins / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul
AI NINS de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371643_a_372972]
-
gândul alină văzduhul mama și tata aici eternitate privesc în jos adânc piatră flori pământ părinți mormânt taine inimi tăcute ce-odată au bătut simt rece din cer de gheață alunecau cuvintele rostite cad lacrimi părinții jos adânc înăuntru crucea afundă pământul sufletul în dor ființe sfinte rămân eterni părinți. Referință Bibliografică: Lacrimi în taina rugăciunii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1571, Anul V, 20 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374857_a_376186]
-
înghesuială, mare forfoteală, mare arșiță și mare îmbrânceală în jurul unor mari butoaie cu apă. Toți întindeau gâturile, aruncându-și privirile undeva, departe, de unde nu se vedea și nu se auzea nimic. Nici eu nu vedeam și nu auzeam nimic. Eram afundat într-o pădure de picioare. Atunci m-am înfuriat ca Oltul. Am început să dau din coate, să îmbrâncesc picioarele din jur și să mă strecor printre ele, spre zumzăitul ce venea de departe. Unele picioare se lăsau date la
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
macii în grădină/ de-atâta poezie și munții-nnebunesc/ de-atâta poezie natura e de vină”. (De-atâta poezie) Convingerea că iubirea este veșnică îl determină pe poet să descrie alte trăiri care-l străbat cu intensitate, încercând să se afunde în liniște și pace. “îmi bat la ușă calme sărbători/ melancolia o învăț să zboare/ încerc să vând iluzii uneori/ convins că dragostea nicicând nu moare”. (Calme sărbători) Anotimpul primăverii prinde contur într-un alt poem și este zugrăvit metaforic
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
-l mai ajută. Unde este cântecul neîntrerupt al bucuriei? Oda care acoperă deruta aflată la început de drum? Unde sunt deciziile noastre ferme și pașii hotarâți spre împlinirea lor? Alunecăm în mâlul de la marginea unui pârâu uitat de lume. Ne afundăm în viziunile în care adevărul a uitat să mai fie unicul judecator. Ne smulgem frumosului ajungând în ritmurile unui cântec nebun, condus de ierburi otrăvitoare sau de iubiri neîmplinite. Unde sunt oamenii aceia așteptați să continue oda bucuriei noastre a
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
trecut, prezent, viitor, ne impiedică să cunoaștem și să ne cunoaștem. Le-am preluat și le manevrăm, mecanic, uneori pretențios și maniacal, aidoma unor roboți. Au sensurile tocite, nu mai dezvoltă, de fapt, niciun sens. Sunt niște șabloane, ce ne afundă în comoditatea noastră intelectuală, afectivă, imaginativă, ce ne împiedică și să gândim, și să trăim. Mirela-Ioana BORCHIN: Din câte paradoxuri e făcută viața... neviață! Tot ce afirmăm poate fi în secunda următoare negat. Eugen DORCESCU: Paradox. Paradoxos (gr. παράδοξος). Para
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
actuală, se părea că mă împiedicam de trecut, cât și de atitudinea lui din această săptămână. Totuși, îmi era clar ceva, avusese un comportament neadecvat și atunci și acum. Dincolo de nervi și iubire era un tărâm mocirlos în care se afundau cuvintele jignitoare și insultele mânuite cu atâta pricepere de parcă ar fi exersat într-o viață anterioară. Nu am ce să regret, îmi spuneam, l-am pierdut, dar nu-l doream așa, nu era omul de care mă îndrăgostisem: jovial, zâmbitor
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
ajut. Sincer să fiu, și eu am căutat acele meleaguri și nu le-am mai găsit. Dar să știi că am fost primar, și unul bun de care satul își amintește cu plăcere. Epilog Întors acasă din concediu m-am afundat în biblioteci să caut ziarele vremii. Prin 2012 a fost în țară o mare criză economică cauzată, se pare, de căderea sistemului energetic, scumpirea petrolului, singura sursă. Cică ecologii și-au făcut de cap și au sărit calul cu așa
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]