6,798 matches
-
convins că... — Sascha... continuă Dora, de parcă nu m-ar fi auzit. Aici pe chestionar scrie „Anton“. Dar tocmai ai spus că profesorul Îți zicea Sascha. Ăsta e numele tău adevărat? „Sascha“? S-a Îndreptat spre haina pe care i-o agățasem pe cuierul de pe ușă. Brusc, Îngrozit și alert, am bâlbâit că avea dreptate. Dar, pe bune, chiar am vrut să-i dezvălui numele meu adevărat. Nu, nu. Pe bune. Chiar Îmi părea rău. Bineînțeles că ar fi trebuit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Anton, am reușit să acopăr două luni restante din cele trei rămase, Îndesând un plic În cutia poștală a doamnei Britz, cea cu semnul exclamării. Dar acum toate fondurile prietenului meu erau epuizate. Nu m-ar fi deranjat să mă agăț cumva de cartea lui Heller și de chestionarul care rămăsese În sertarul de sus al biroului meu. La un moment dat, mi-am spus, poate că mi-ar folosi și agrafele de hârtie și creioanele; chiar și calul de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ne-am Întâlnit la Apollo, mi-a zis că i-ar plăcea să n Întâlnim din nou și după o pauză adăugă: „cu sinele tău adevărat“. Dacă mă Înșelam de tot? Brusc mi s-a părut foarte important să mă agăț de ideea asta. Lumina vag, e drept, ca o rază palidă de sub ușă. Cu toate acestea știam că mă apropii de adevăr. Zăceam nemișcat În patul prietenului meu, speriat că cea mai mică mișcare ar putea să alunge pe acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-a existat niciodată un manager evreu (N-are Clasa Noastră, Dragule, cum ziceau pe Mayflower), iar taică-meu, cu cele opt clase ale lui, nu era tocmai omul potrivit să facă pe Jackie Robinson-ul asigurărilor. Acasă, în hol, aveam agățată pe perete poza lui N. Everett Lindabury, președintele lui Boston and Northeastern. Fotografia înrămată îi fusese dată ca premiu lui tata, după ce vânduse polițe de asigurare în valoare de un milion de dolari sau, cine știe, asta o fi răsplata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
negrotei în prezența mea, o să-i bag un pumnal adevărat în inima aia de bigot. Ați înțeles ce-am zis? Nu-mi pasă că-i put hainele ca dracu’ când vine acasă după ce-a strâns datoriile coloraților, de trebuie agățate în pivniță, să se aerisească. Nu-mi pasă că ăia aproape-l scot din minți nerespectând termenele ratelor. E și ăsta un motiv pentru care-i compătimesc, fir-ar să fie, pentru care simpatizez cu ei și-i înțeleg, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gând că n-a aruncat o vorbă țâțelor lăptoase care au călătorit alături de el în ascensor vreme de douăzeci și cinci de etaje! Pe urmă își dă pumni în cap că a făcut contrariul! Că i s-a dus buhul cum că agață pe stradă fete cu un aspect cât se poate de respectabil și, deși de la aparițiile lui de duminică dimineața la TV figura lui nu mai e absolut necunoscută unui segment mai luminat al publicului, în ciuda faptului că se prea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
american! - și cum vânzătorul palavragiu se purta ca și cum nu și-ar fi crezut urechilor de fiecare dată când taică-meu răspundea „Nu“ la fiecare din miile de mici accesorii pe care bulangiul ăla voia să ni le vândă ca să le agățăm de mașină. — Ei bine, o să vă spun părerea mea, fie ce-o fi - zice ticălosul ăla patentat - ar arăta cu două sute la sută mai bine cu anvelopele alea cu dungă albă - nu crezi, tinere? N-ai vrea ca tăticu’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se umple și cât un pepene roșu, dar, tulburată de prezența cuiva, se blochează înainte de-a drumul șuvoiului (vrei să auzi totul, fie, o să-ți spun totul), așa se face că la Roma, doctore, Maimuța și cu mine am agățat de pe stradă o curvă ordinară și am băgat-o în pat cu noi. Pare-se că mi-a trebuit oareșce timp să-mi dau drumul. Autobuzul, autobuzul, oare ce-o fi intervenit în autobuz de n-am apucat să trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
probabil o experiență sinistră, dacă nu chiar înspăimântătoare. El însă, după ce se luaseră, o trimisese cu avionul la Londra, să-și facă lucrări dentare în valoare de cinci mii de dolari, iar de acolo o adusese înapoi la Paris, îi agățase de gât alte câteva sute de mii de dolari sub formă de bijuterii și, zice Maimuța, asta a făcut-o în cea mai marte parte a timpului să-i rămână fidelă. După cum zicea ea (înainte de a-i fi interzis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cine ce și-a arătat? — Tu, Leanțo! Părțile tale cică intime! — Nu mi le-am arătat! — Zău, de fiecare dată când te-ai sculat în picioare și te-ai așezat pe scaun, am crezut c-ai să rămâi cu păsărica agățată de nasul vânzătorului. — Duu-oam-ne sfinte, păi tre’ să m-așez și să mă ridic, nu? — Dar nu ca și cum te-ai urca și te-ai da jos de pe-un cal. — Ei bine, nu-ș’ ce te doare pe tine - oricum, tipu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci singură pâinea, nu? (La fel ca în noaptea aceea toridă de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fulgerător spre piciorul ei. Fiindcă niciodată nu-mi ajunge. NICIODATĂ. Mereu trebuie SĂ AM. Dar ce anume să am? Nu! țipă ea la mine. — Ba da! Ba nu! Atunci, am implorat-o eu în timp ce începuse să mă târască spre ușă agățat de piciorul ei puternic, lasă-mă măcar să-ți ling păsărica. Știu sigur că treaba asta o mai pot face. — Porcule! Și a urmat un șut. Care a mers la țintă! Cu toată forța unui picior de pionier, drept sub inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și a curierilor, i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În minte, să pună cărămizile și să instaleze tarabele, până când aceasta avu tot atâta realitate ca și peronul spălat de ploaia rece ori semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
brusc. „O fată pe care bărbații o uită“, fredonă ea În gând, ca să-și păstreze curajul. Dar doctorul nu apucă să se depărteze prea mult când se văzu oprit. Călcând ușor și grijuliu, sincronizat cu mișcările trenului, cu o mână agățată de bara coridorului, apăru un omuleț mic și palid. Fata Îl auzi adresându-se doctorului: — S-a Întâmplat ceva? Vă pot fi de folos? Era mai scund cu peste treizeci de centimetri și ea râse cu voce tare la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției. Hamalul se opri s-o ajute, iar ea se agăță de brațul lui și-l opri până când putu să-și controleze limba. Ce tren pleacă de la peronul cinci? Întrebă ea. — De Viena, spuse omul. — Belgrad? — Da. A fost o pură Întâmplare faptul că ea spusese Belgrad și nu Constantinopol, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iubească victima și-i punea mici Întrebări personale, abia ascultând răspunsurile. Deci așa, se gândi ea, Între domnul Savory, autor al cărții Hora mare și veselă, și un astfel de eșec nu se Întindea un gol atât de mare. Se agăță de fraza lui. — Sănătatea, spuse ea. Aceasta-i misiunea dumneavoastră? Nu chestia cu „numai pentru adulți“. Cărțile dumneavoastră sunt acordate ca premiu În școli. Ironia ei fusese puțin prea evidentă. — Sunt mândru de asta, spuse el. Generația mai tânără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el, privind-o cu luare-aminte În timp ce vorbea, iar atitudinea lui atentă, Înțelegerea greșită a tăcerii ei, Îi spuneau că, la urma urmelor, nu știau totul unul despre celălalt, noaptea trecută te-am visat. Râse nervos. Am visat că te-am agățat și te-am luat la o plimbare cu mașina și, brusc, urma ca tu să... Făcu o pauză și evită subiectul. M-am simțit excitat de tine. Ea Începu să se sperie, ca atunci când un cămătar s-ar apleca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură. Ceva mai târziu, găsi brațele de fier ale scării de incendiu. Ascensiunea care urma o considera a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nasul tău. Bani făcuți ușor, după asta umbli. Să nu crezi că te vrem lângă noi, În compartimentul ăsta. Știu eu unde-ți este locul. — Scoate chestia aia din gură când vorbești cu mine. — Pe Arbuckle Avenue. La ălea de-agățat direct din tren, În gara Paddington. Coral râse. Era râsul histrionic al mamei sale, care-i poftea pe vecini să vină să vadă scandalul. Degetele Îi băteau agitate darabana pe șold. Fusese cuminte atâta vreme, pronunțase cuvintele corect, nu vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ia bagajul, vrând să-l părăsească. El Îi zădărnici intenția cu un flux de instrucțiuni despre sedative, sucuri de fructe și haine călduroase. În străfunduri, tânăra Își dădu seama de o schimbare În atitudinea lui. Ieri căutase singurătatea, acum se agăța de orice pretext ca s-o rețină un minut În plus. — Ce voiați să spuneți când ați zis „adevărata mea ocupație“? Întrebă ea. — Când am spus eu așa ceva? Întrebă el surprins. — Ieri, când am leșinat. — Visam. Am o singură Îndeletnicire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui adevărat Joe Straaba) era costumat ca Iman2, un omagiu adus unui fost proprietar al casei. Rochia Alaia 1 scumpă și peruca afro pe care le purta arătau bizar pe el, care era mai degrabă minion și alb, așa că Își agățase un ecuson de rochie pe care scria Doamna David Bowie, În caz că nu și-ar fi dat seama cineva pe cine Întruchipa. (Nimeni nu se prindea). Milton stătea la taclale cu o fată zveltă Îmbrăcată la patru ace Într-o ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
strecura să merg și la prânzul lui Phoebe, el a făcut exact pe dos și m-a bătut la cap să merg. Alixe Carter patrona activitatea de caritate de la Baby Buggy, iar el voia ca eu să Încerc să o agăț pentru o altă programare la probă - căci ea nu se ostenise deloc să ne sune după ce ne trăsese clapa la prima programare, chiar și după ce mă Întâlnisem cu ea la petrecerea de divorț. Phoebe Bébé, aflat la intersecția străzilor Washington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ia uite! Uite-o pe Valerie cu Baba. Cred că e prescurtarea de la Balthazar, spuse Phoebe, năpustindu-se În direcția unei alte tipe trăsnet al cărei copil era Îndesat fotogenic Într-un portbebe tivit cu blană, pe care-l ținea agățat În fața ei. Adevărul e că singurele persoane de acolo care erau băgate În seamă erau Îngerașii de bebeluși din mulțime, care continuau să vină. Aceasta este, totuși, era Bebelușului Monden. În puține cazuri având mai mult de 18 luni, Bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urmă. —Sylvie, ce mă bucur că ești aici, spuse Lauren când mă zări. — Ia uită-te la mine, zise Tinsley, fără să-și scoată țigara din gură. M-am transformat În Kimora Lee Simmons. Cu look-ul ăsta, pot să agăț mai mulți puști. În cazul ăsta, merită efortul, i-am răspuns, amuzată. Camera asta de toaletă este cel mai mișto loc din tot magazinul. Te rog, am putea să nu ne mai Întoarcem acolo Înăuntru? Chiar mă distrez aici, prostindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ar fi fost brusc disponibil, ea mai mult ca sigur ar fi dat Înapoi și ar fi spus că nu e interesată. —Hmm, chiar așa, spuse pe un ton gânditor Hunter, privind la globul de cristal pe care tocmai Îl agățase pe o ramură. Părea cu gândul În altă parte, ca și cum ar fi meditat la ceva. —Să Înțeleg că Lauren e tipul de fată care cu cât e mai logodit un bărbat, cu atât Îl place mai mult. Exact, am aprobat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]