179,567 matches
-
previzibilele pauze aduc cu ele impresia inevitabilă de neîndurare, de neînduplecare. E o muzică tăioasă (chiar în nuanțe reduse), cu țâșniri vulcanice și dispariții hieratice. Imprevizibilitatea apare la nivel infinitezimal, în diferențele complexe dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord continuă această concepție temporală și simbolică, numindu-se "Eterna reîntoarcere". El
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
celor cinci orașe arse în foc și pucioasă! [...] blestemaților, cei care sunteți mâncare focului celui nepotolit, chip al neamului haldeiesc, să vă închinați lucrurilor ce sunt întocmite și scobite de mâini omenești?" (p. 238 și urm.) La nivelul limbii, și aici cu siguranță meritul este al lui Udriște Năsturel cel care a tradus cartea din slavonă, romanul este fără cusur. De altfel, de la Hasdeu știm că în cazul acestor cărți populare "tălmăcitorul" nu traduce ci realmente prelucrează și transformă. Deși încărcat
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
opere literare poate oferi în schimb unghiuri inedite în felul de a privi fenomenul politic și social. Este tocmai ceea ce face Grete Tartler în această secțiune a volumului. Mai apropiate de eseul literar și mai captivante la lectură, textele inserate aici reprezintă tocmai împărtășirea unor experiențe nemijlocite asupra felului în care două țări, Austria și Danemarca, (unde Grete Tartlet a acticat ca diplomat) se autodefinesc în raport cu Europa din care fac deja parte. Pe de o parte, Austria, "națiunea culturală", iar, pe
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
care-și ridică parti-pris-urile, oricare ar fi acelea, la rang de ideologie absolută și agresivă -, ci elucubrații pe care încearcă să le extragă, printr-o arheologie scremută, oameni incapabili să digereze succesul, într-adevăr uimitor, al Omului recent. însă de aici până la a-l transforma pe H.-R. Patapievici în pretext al creșterii tirajului propriei reviste nu e un procedeu cu mult deosebit de cel întrebuințat, pe vremuri, de către Eugen Barbu, iar astăzi de către Vadim. Aici, în secreta geografie a vaselor comunicante
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
uimitor, al Omului recent. însă de aici până la a-l transforma pe H.-R. Patapievici în pretext al creșterii tirajului propriei reviste nu e un procedeu cu mult deosebit de cel întrebuințat, pe vremuri, de către Eugen Barbu, iar astăzi de către Vadim. Aici, în secreta geografie a vaselor comunicante subterane, să se afle explicația atacului la baionetă împotriva lui H.-R. Patapievici? Ar fi destul de trist (ca să nu zic ridicol) pentru destinul stângii de inspirație vladimirulianovistă în România! E o stângă în care
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
bunul simț mai pronunțat al acestei categorii. Presimțind apropierea furtunii, păpușarii Dâncu și Gușă ne-au pregătit câteva exemple de "grave infracțiuni" comise de cine știe ce amărâți de dascăli care-au luat plocoane. E foarte rău că au luat, însă de aici până la a-i prezenta drept sursa unui spectru infracțional larg cât cordoanele de polițiști ce-i apără pe "demnitari" e cale lungă. E bine că televiziunile îngenunchiate vorbesc despre corupția măruntă din învățământ - cum putea tocmai învățământul să se sustragă
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
da, seamănă cu Toma Caragiu". Dar cele mai reușite sînt cele cîteva povestiri care alunecă, în explorarea trăirii, spre patologic, prezentînd - sau mai precis lăsînd să transpară un viol (IX. Petrol), o crimă pasională (XVI. Penelope) etc. Mira Feticu manifestă aici un talent special în dozarea tensiunilor, în construirea unor situații perfect coerente, "inocente" și "așezate" pe care le răstoarnă printr-o întorsătură de frază. Poate că aici ar trebui să înceapă următorul volum. Mira Feticu - Femei cu veverițe, Editura Crater
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
un viol (IX. Petrol), o crimă pasională (XVI. Penelope) etc. Mira Feticu manifestă aici un talent special în dozarea tensiunilor, în construirea unor situații perfect coerente, "inocente" și "așezate" pe care le răstoarnă printr-o întorsătură de frază. Poate că aici ar trebui să înceapă următorul volum. Mira Feticu - Femei cu veverițe, Editura Crater, București, 2001, 120 pag., f.p.
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
discurs în față întregii națiuni. Ce să facă și bietul Bush?! Se putea el dezminte, tocmai acum? Doar e conducătorul celei mai libere și mai multiculturale dintre societățile lumii, pentru care drepturile omului sînt sfinte! Măcar la ea acasă! Și aici documentarul cu pricina insistă - doar asta e mîndria lumii americane și scopul acestui documentar, s-o "repereze" cumva -, cu o viziune din interior, pe modul în care acești emigranți trăiesc în America cu propriile lor tradiții, cu propriile lor mentalități
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
urmează regulile "aristocratice" ale expunerii. Maruca nu vorbește doar despre ea, vorbește întotdeauna în numele unei familii, al unui spirit și chiar în numele unui loc: Tescani. Orice analiză interioară se confundă fatal cu o genealogie scurtă a caracteristicilor "alor săi". De aici provine un soi de omnisciență memorialistică, arhaică și fermecătoare în același timp. Această omnisciență este însoțită de o "interiorizare"-plafon, extrem de convențională: izbucniri lirice, meditații filosofice de pension, toate întinzîndu-se pe foarte multe pagini și camuflînd, de multe ori, duritatea
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
că li se pregătește ceva, amîndoi protestează, dar destul de timid. De fapt, se îndrăgostesc repede unul de celălalt, se căsătoresc și pleacă într-un voiaj de nuntă. Autorea își scrie povestea la persoana a treia - omnisciența despre care vorbeam este aici mai puternică decît oricînd. Se simte că povestea conjugală este deja clasată, judecată. Autorul nu mai are nimic de adăugat. în spatele patetismului, al descrierilor nesfîșite, al frazelor pline de "ah" și "of", stă ascunsă o femeie extraordinar de liberă, în
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
critica noastră. Este vorba despre o categorie aparte de memorialistică: memorii, jurnale ale unor aristocrați. Spre exemplu ironia multor pasaje din cartea Marucăi este greu perceptibilă, este o construcție complexă. Metafizica în exces temperează unele "libertăți", justifică anumite gesturi - există aici un efect terapeutic. Reacția cititorului ar putea fi de respingere. Pe coperta a patra găsim citate cîteva rînduri din Jurnalul lui Eliade: "Vorbește în majuscule: Absolut, Viață, Ideal, Spirit de observație, expresii surprinzătoare. Și, ceea ce mă încîntă, vanitatea femeii care
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
pentru anul 1836 cînd a fost scrisă piesa). Sînt și elemente redundante care fac parte deja din stilul lui Claudiu Goga. Unele funcționează mai bine, altele devin neajunsuri. Caleașca, prezentă și folosită excepțional în Cerere în căsătorie, își joacă și aici funcția, transformîndu-se, la un moment dat, nu doar în semnul central al grobianismului, cît și într-un fel de axis mundi al guberniei. În jurul ei și în ea se petrec situații semnificative: din ea coboară, aproape inepuizabil, lanțul mituitorilor, Hles-takov
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
se încăpățânează să afle vinovații, sprijinit și încurajat de un avocat idealist și corect, bun profesor de exersarea încrederii în oameni, în triumful adevărului. Spre deosebire de alte asemenea "lupte cu mafia", unde cei mărunți sunt de obicei șterși de pe fața pământului, aici "capul pierdut" al victimei decapitate e regăsit. El simbolizează indestructibilitatea personalității umane, "chipul care nu se pierde". Pe lângă structura polițistă (aleasă datorită "formei literare interogative, care presupune participarea cititorului la rezolvarea cazului") și filosofică a cărții (abordarea misterului din alt
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
matematicii încă în viață, John Forbes Nash Jr. Un critic occidental remarca, la data premierei pariziene a filmului, tocmai "limitele unui regizor care încearcă să ofere un conținut accesibil tuturor"... Așa cum, în alte filme, geniile aruncă, înfrigurate, note pe portativ, aici tînărul matematician scrie febril, pe o fereastră, o avalanșă de formule smulse din mintea lui zbuciumată, concentrată la cea mai înaltă tensiune , obsedată să nască "o idee originală". Ceea ce se și întîmplă. Ideea lui originală va revoluționa teoriile economice ale
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
formule smulse din mintea lui zbuciumată, concentrată la cea mai înaltă tensiune , obsedată să nască "o idee originală". Ceea ce se și întîmplă. Ideea lui originală va revoluționa teoriile economice ale ultimului secol și își va găsi o vastă aplicabilitate... De aici și pînă la Premiul Nobel n-a mai fost decît un pas, care, în l994, a fost făcut. Dar, în biografia celebrului matematician, odată cu erupția matematic inovatoare a erupt și o schizofrenie, care îi va torpila viața și creativitatea; practic
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
promovează imaginea de om corect în raport cu supușii săi, de apărător al dreptății în orice ocazie. Și ni se înfățișează celebra sa deghizare spre al străbate lumea reală fără a fi cunoscut și a putea astfel observa cu ochii săi realitatea. Aici ar fi de discutat pe tema altui mit care a circulat la noi, cel al obturării și perturbării canalului de informare a celui care conduce dinspre cei conduși). Numai că așa cum apare fragmentul adaptat în acest manual este ușor perfid
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
regimul comunist a confiscat și acest segment de istorie spre a perverti conștiințele și de a "șlefui" "omul de tip nou". Pentru că suntem puși în fața caracterului de clasă, zugrăvit în culori care pentru cine mai ține minte ce a fost aici înainte de 1989, sunt strident de cunoscute. Astfel scena la care asistă deghizatul principe îi are ca protagoniști pe negustor despre care se spune că este "rotofei" și pe un țăran căruia i se asociază atributul "bietul". Sigur, e un caz
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
deja binecunoscut nouă tuturor: în loc să își pledeze cauza se pleacă în genunchi în fața lui Vodă. Problemele se tratează cu o "pilă", cu o ploconire, cu umilința față de bunul plac al celui care are puterea. Iar Cuza nu ni se pare aici a face figură aparte decât în măsura în care dă o decizie nonconformistă, fapt insuficient atâta vreme cât lipsește le-gea. Finalul este frumos, cuvintele atribuite lui Cuza sunt corect pilduitoare: " Se cuvine să ne respectăm unii pe alții, pentru cinste și omenie. Așa vom merge
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
în urmă tot în paginile unui ziar și aparținînd tot unei voci "din public": "Cu pertinență îndrăznesc să vă propun să realizați o retrospectivă a proceselor FNI" (scrisoare către redacție, în România liberă, 3617, 2002, 2). Contextul pare să indice aici o folosire improprie a termenului pertinență, într-un fel de formulă de politețe neobișnuită, căreia i se atribuie sensul "cu respect". E ușor de reconstituit și calea pe care s-a ajuns la abuz: pornindu-se de la corespondentul negativ - impertinență
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
critici și spre public cu fața modelului consacrat, în spatele căreia pregătește însă a doua soluție, mai conformă cu propria sa vocație de autor de satire și comedii." Deși se poate simți o anume insistență pe imaginea acestui Caragiale conspirativ, nu aici ar fi de găsit punctul nevralgic al inevitabilei îmbătrîniri cu douăzeci de ani a cărții. Pentru că nu regimul totalitar în care ea apărea e de găsit ca sursă, ci bibliografia însăși care stă în spatele ei. Teoria jocului a lui Huizinga
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
Sunteți de acord cu o astfel de afirmație? Am într-adevăr simțul umorului, nădăjduiesc, chiar dacă el se apropie oarecum de pantomimă și teatral. Nu mă simt deloc 'detașat' de text, nici ironic - sunt fanatic atașat, deci extrem de implicat. Dar și aici putem afla o sursă de umor, la urma urmei. Amestecați roman, poezie, dramă, istorie, muzică, gândire și dialog. în bună tradiție Desperado, detestați sentimentalismele. Din cauza refuzului de a vă bizui scrisul pe veriga esențială a iubirii de cuplu (mereu prezentă
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
lucrări critice, traduceri și poezii în reviste academice și literare din SUA. Dragă Sean Cotter, ți-ai însușit foarte bine atât limba română, cît și multe cunoștințe legate de literatura și cultura din spațiul românesc. N-aș dori să discutăm aici despre România ci, mai degrabă, aș dori să ne spui câteva cuvinte despre America, despre surprizele pe care ți le oferă, despre contrastele ei... Atunci când călătoresc în America, dintr-o zonă în alta, e ca și cum aș călători dintr-o țară
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
grabă. Viața trece oricum. Mai încet sau mai repede. Dar tot trece. În Sud se savurează clipa, visul. În Nord, simți trepidația. Percepi ritmul lumii contemporane. Nebunia ei. Ritmul mașinilor, zgomotele, accelerația, toate acestea te fac să te grăbești... Nici aici, la noi, în România, timpul nu pare să aibă aceeași dimensiune peste tot. La București, timpul pare că are un alt ritm decât la Iași, de pildă. Sudul nostru e mai precipitat, mai... balcanic, mai piperat. Halba pe masă, iată
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
în când descopereai și câte un ziar. Puteai să te așezi pe marginea șoselei și să citești ultimele noutăți, în liniște. Prietenii din Nord m-au întrebat: "De ce sudiștii n-au grijă de pantofii lor?". Și eu le-am zis: "Aici călătorim cu ușile deschise, și în timpul călătoriei spunem povestiri sau conversăm sau ne gândim la ele, și atunci nu obsevăm că pantofii ne cad din picioare. Călătorim cu ușile deschise. Ne aerisim și la propriu, și la figurat. Aceasta a
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]