2,337 matches
-
Dialoguri cu Ioan Alexandru, Arad, 1993; Negoițescu, Scriitori contemporani, 14-21; Constantin, Complicitatea, 173-177; Pop, Pagini, 97-102; Dan Mănucă, Apolog pentru generația șaizecistă, CL, 1998, 5; Dicț. analitic, II, 153-155, 161-163, IV, 345-346, 379-381; In memoriam. Ioan Alexandru, RL, 2000, 38, ALA, 2000, 536; Dicț. esențial, 24-26; Manolescu, Lista, I, 244-262; Popa, Ist. lit., II, 823-328; Ion Bălu, Ioan Alexandru, Brașov, 2002. L.H., M.Dț.
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Se suie pe casă cu sapa în spate și de-acolo strigă că are o fată măritată la Bacău cu regele Mihai. Moșneagul lămuri celor de față că există patru globuri. - Unul este, moșule, strigă îndrăzneț un flăcău, și pe ala ședem noi. Bătrânul ricană : Unul știi tu, dar dincolo de apa înghețată mai sunt și altele. Pe acelea numai eu le-am cucerit. De toate, sunt patru : noi, cel dintâi, al doilea soarele, al treilea luna ș-al patrulea hiică-mea Catinca
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dar în clipa ur mătoare le lasă să cadă, inerte, pe lângă corp. Începe să înțe leagă ce urmărește de fapt. Nu atât condamnarea unui dușman perso nal, cât să-l pună pe el în situația de a se implica oficial ală turi de ea. — Nu e cazul, murmură, ușor descumpănit. Nu și a revenit încă din mirare. — De ce nu? îl repede Livia. Augustus i-l arată din ochi pe cubicular, îndemnând-o să se stăpânească. — Dar e vorba de otravă! Repetă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
problemele lor... Este foarte probabil. Cred că la mijloc a fost o răzbunare. Îmi pare rău că nu vă pot confirma eu, dar asta mi-au spus-o niște jurnaliști pe furiș. Șeful poliției a spus: „Pentru că acolo e biroul ală“ și a ridicat mâna stângă, adică fac parte din aripa stângă. Tot ce avea legătură cu secta Aum a fost ignorat. Yōkōdai e o instituție de jurisdicție din Isogo și, la început, investigatorul se mișca destul de repede. Au strâns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din cap. — Găsesc că sunteți cu toții minunați, mi-a spus oarecum ambiguu. Ești un prieten al miresei sau al mirelui? m-a întrebat apoi, călcând cu delicatețe drept în miezul problemei. Mă rog, de fapt nu sunt chiar un prieten ală — Nu cumva să spui că ești un prieten al mirelui, mi-a curmat vorba doamna de onoare de pe bancheta din spate. Mi-aș dori să pot pune mâna pe el măcar două minute. Doar două minute, nu mai mult. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
direct răspunzător de templu sau poate pur și simplu l-a lăsat În halul ăsta ca să nu fie nevoit să mai plătească taxe. După ce-am trecut de poartă, am văzut draperia pestriță de la intrarea În templu. De ambele părți alei cărării care ducea de la biroul de la intrare și pînă la draperie se Înșiruiseră tineri care arătau ca niște copii. Își Încălzeau mîinile la hibachi-uri. Spațiile libere dintre ei erau la fel de regulate precum cele dintre stîlpii de telefon. CÎnd am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am întâlnit-o pe Susan Gubar, o mare figură a criticii literare feministe. Nu m-a contrazis deloc în ideile mele privind decăderea și complacerea în marginalitate a feminismului american actual. Închiderea academică în gineceu. Își petrece viața, ca multe ale figuri faimoase ale lumii intelectuale americane, în această mănăstire care e campusul, înțelenindu-se în barocul academic, deși mustește de dorința ca tot ceea ce face să aibă un sens mai general. Așa și tânărul și foarte plăcutul Gardner, specialist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
măi Lepădatule, ș-acuma m-ai găsit în toane bune!... Apoi văd eu, bade Sandule, că de la-nceput ai dumneata ceva cu mine, da’ n-am ce-ți face. Eu îmi caut de treburile mele, caută-ți și dumneata de-ale dumnitale... Flăcăul vorbi hotărât și porni spre șuri. Ia stăi, ia stăi tu! gemu Faliboga întărâtat. Îl ajunse, îl apucă de braț și-l întoarse în loc. Niță se smunci. —Bade Sandule, strigă el scurt, ce vrei? —Măi, eu îs stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bazarul pe scară dintr-o dată, cu un singur efort eroic. Totul a mers bine până la ultima treaptă. Apoi m-am clătinat, sau m-am împiedicat, sau m-am prăbușit sub greutatea poverii. Mi-am revenit aproape instantaneu (sau cel puțin ala cred) și m-am trezit cu Shadow lătrându-mi în față. Câinele alb tremura tot și plescăia nervos din fălci, în timp ce eu mă strecuram afară de sub fantezista avalanșă. În cele din urmă, am dus totul în dormitor și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a mărturisit Sergiu odată unui prieten comun? L-a luat de braț și a exclamat: „Ioana e viața, în fiecare moment e alta.“ Într-adevăr, ce e viața? O schim bare cu fiecare pas. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Ala, bala, portocala Am plecat din Parisul Ioanei cu sentimentul explo ra torului care descoperise un nou continent. Apoi, la Bucu rești, în tot răstimpul zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre copaci, m-ai căutat peste tot, dar nu m-ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
anumită vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: 79 „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
spus să vie la mine. Ea e prin fire o femeie de acțiune. Nici n-am nevoie s-o convertesc. Munca mea o va interesa. Va găsi în ea o revanșă pentru omul răufăcător care a trecut, pentru pierderea senior 'ală a florentinului sperjur, care a ofensat-o - dacă așa crede ea. - A! ... A! ... murmură aromit Mini la vorbele lui Nory. - A! ... A! ... a zis "Omul". Așadar, consimți că până și anemicul mire al Elenei e ,.bărbatul" . . . "Omul". Văd că te-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așa un aer indian. La naiba! Și diwan-ul e cu mintea tot numai la fotografie. Nu se poate baza pe fotograf, căruia a trebuit să-i repete că va trebui să lucreze în întuneric. Cum o să poată vedea prin aparatul ala al lui? O, nu s-a gândit la acest aspect. Desigur, dacă imbecilul ar fi făcut o fotografie bună de prima dată, n-ar mai fi fost nevoie de toată tevatura de acum. Nici maiorul nu pare a fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îmi dau seama. — Știi ce i-a mărturisit Sergiu odată unui prieten comun? L-a luat de braț și a exclamat: „Ioana e viața, în fiecare moment e alta.“ Într-adevăr, ce e viața? O schim bare cu fiecare pas. Ala, bala, portocala Am plecat din Parisul Ioanei cu sentimentul explo ra torului care descoperise un nou continent. Apoi, la Bucu rești, în tot răstimpul zilelor aurii de octombrie, n-am făcut decât să visez la năzdrăvana mătușă, la poveștile pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre copaci, m-ai căutat peste tot, dar nu m-ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o anumită vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am răspuns, clipind veselă din ochi. „Unde-ai fugit?“ te-ai năpustit să afli. „Am cutre ierat lumea, dar m-am întors“, ți-am spus cu glas de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pământ aveau, în ce fel de casă trăiau, câți co pii au avut și cum îi chema pe fiecare în parte. Apoi ce au ajuns în viață și pe unde mai sălășluiesc. Cu cine a stat în bancă la șco ală și ce o întreba învățătorul. Nu mai vorbesc despre dânsa! De când era copil și până în zilele de astăzi, își amintește totul cu lux de amănunte. Poate ar fi interesant pentru cititori să afle că ace ste amintiri ale mele despre
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
împăcările din cuplu nu se termină niciodată. — Tu de-acolo, flautistule, tu ce zici? Păi, eu mă uitam și-mi ziceam că să-mi văd de treaba mea. Cine-i de vină, a cui e vina? Greșeală! Afară! Șeală! Ară! Ală! Ară! Pe neașteptate, Hideyoshi smulse kimonoul de deasupra al lui Nene și-l azvârli ca premiu. A doua zi, familia lui Hideyoshi nu reuși să-l zărească nici măcar o clipă, deși se aflau în același castel. Pe tot parcursul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu un sticker cu un „R“ scris de mână lipit pe cotor. Nu mai trebuia decât să fie introdus în CD player pentru o primă ascultare. Muzica era marea iubire a lui Jake. Desigur, genul lui de muzică, nu vechiturile ale caraghioase pe care le asculta taică-su: Dire Straits, Van Morrison și porcăriile alea country despre neveste care pleacă de-acasă și câini care mor. Lui Jake nu-i plăcea nimic mai mult decât să dea volumul la maximum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și detașați pe termen nelimitat din întreprinderi. Una peste alta, o pâine de mâncat pentru vreo jumătate de milion de inși - o pâine bună, rea, cum dracu’ o fi fost, uite că se găsise și pentru tine, Mirelo, păi, traiul ala pe vătrai care a fost, s-a dus, și parcă-ți pare rău și te ia cu friguri când vezi ce te paște... Ce-ar fi fost să fie n-a mai fost. Toată povestea asta ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
încă prea vii: toate prin câte trecuse de când se măritase și plecase din Câmpulung. Crâmpeiul acela de trecut parcă ar fi apăsat-o și parcă i-ar fi spus că-i prea târziu pentru ea... Amintirea unui soț, Mirelo, idiotu’ ala de Ticuță... Mai era și Mugurel, în primul rând Mugurel, deși n-ar fi fost mare lucru să-l lase la taică-său la Câmpulung să-și facă școala, dacă ar fi vrut și ar fi ținut cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi ajuns la băgatul la urnă, vorba Roșioarei, uite că-i pica bine preludiul schimbului de impresii despre cunoștințe comune, prietene ori foste prietene de-ale Mirelei, pe care se întâmpla să le știe și el - tovarășe de bârfă de-ale soră-sii, care bineînțeles că trebuiau și ele bârfite. Păi, Roșioara cu copiii ei crescuți vai de capul lor, care o șantajează de nu-ți vine să crezi. Păi, să-l vezi p-ăla mare cum o amenință cu bolovanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În pofida a toate acestea, de Djahane? Un amănunt, dar un amănunt uriaș: nici unul, nici celălalt nu-și doresc copii. Djahane s-a hotărât, o dată pentru totdeauna, să nu se Împovăreze cu o odraslă. Khayyam și-a Însușit maxima lui Abu Ala, un poet sirian pe care-l venerează: „Sufăr din pricina celui care m-a zămislit, din pricina mea nu va suferi nimeni”. Să nu ne Înșelăm asupra acestei atitudini, Khayyam n-are nimic dintr-un mizantrop. Nu este el cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am zărit pe Agliè În biroul doamnei Grazia, aplecat peste fișierul autorilor Manuzio. Nu l-am deranjat, pentru că eram În Întârziere la Întâlnirea fixată. După ce am terminat conversația noastră tehnică, l-am Întrebat pe Garamond ce căuta Agliè la secretariat. „Ala e un geniu”, mi-a spus Garamond. „E un om de o subtilitate și o doctrină extraordinare. Aseară l-am luat la o cină cu unii dintre autorii noștri și m-a ajutat să fac o impresie foarte bună. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]