78,666 matches
-
fiiul dorit". E fragmentul în care vrăjitoarea Brândușa își caută fiul, pe Parpangel, apelând la doi balauri înaripați. Frapează însă durata (un ceas), cam mică pentru un scenariu realist, dar prea îndelungată într-o paradigmă a basmului. Calul lui Harap Alb ajunge la Soare într-o clipă. Nu mai mult. Exact cât îi va trebui și Brândușei o dată ce-și va fi aflat odrasla: "îl puse-n căruța cea vrăjită/ Și zbură cu el într-o clipită" (nota de subsol e
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
mai slăbuțe, vezi Planeta maimuțelor din 2001), dar care uneori uită de acest talent de dragul block-busterurilor: Batman și Batman se întoarce. Acestea două au fost tratate partizan de critici care le-au accentuat partea politică: ambele vorbesc despre un bărbat alb, milionar (Batman alias Bruce Wayne) care se luptă cu personaje marginale (Pinguinul, criticat ca portretizare antisemită și femeia-pisică, suferind de un soi de feminism) care vor să cucerească puterea politică. Ce mai, e clar vorba de o clasă hegemonică, încrâncenată
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
la lumină cînd ei chiar în ajunul acelei zile se retrăseseră în vîrstă pîlpîind prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele lui dădea cu lopata în fața casei ploaia de viermi livid de spaimă și mut pe totdeauna deasupra
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
scump din lume, cât despre falsuri, la noi e plin de ele, chiar și pe la case mai mari. E o ambiție decentă, într-adevar, să alegi grâul de neghină, dar "rezultatul este o izbitor de sobră expoziție a cărei ambianță albă, pioasă, mi-a amintit de una sau două sufragerii italiene în care am fost, la intrarea cărora se aștepta să-ți scoți pantofii". Bagatelizarea operei brâncușiene îi reușește cât de cât criticului londonez. Desigur, n-are pic de înțelegere, nici
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
unei grabnice însănătoșiri era o lingură de gaz înghițită pe stomacul gol. Pe atunci, petrolul se găsea pe toate cărările la un leu litrul, se putea lua chiar din lampa din salon cu abajurul de cristal mat, ornat cu crizanteme albe, galbene, înfoindu-și inefabil firele. Cum manifestam vii rețineri și pretindeam, cu rezultat incert, un răgaz de gândire în fața lingurii pregătite și amenințătoare, mama, ca să-mi dovedească ce ușor era, înghiți ea mai întâi porția de gaz. Și i se
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
voioase, vizibilă inclusiv în comentariile sau autocomentariile emise de ipostazele în număr de șapte în care se întrupează. Iată portretul făcut de Nicolae }one lui Daniel Bănulescu: "Cap de șeic și fire de răzbătător. Mi-l imaginez îmbrăcat în mătăsuri albe, călare pe un dromader înalt de patru metri și foarte agil, străbătînd saharele de la un țărm al mărilor și oceanelor la altul, în căutarea acerbă de arteziene înconjurate de vegetații dulci și răcoroase ori de armate de pigmei cu cefele
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
încarcă în simțuri; orice rază/ dă timpului o daltă și dalta mă sculptează" (ibidem). Sau: " Spre arbori mă îndrept și nu mai știu/ nimic din piatra încremenirii tale" (Ninsoare sacră). Sau: "și stau cu gîndul, unic obelisc,/ păzit de vasta albă stăruință" (ibidem). Dar viața nu poate fi încatenată nici în "clasicismul" naturii care e piatra, nici în cel al artei care e verbul orfic, decurgînd muzical înspre țelul său inomabil: Viața se scurge printre cuvinte/ ca printre pietre apa din
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
anonimele din organizație au ales calea cea mai jenantă de a aborda problema: vorbind despre "dreptul la imagine" al tragicelor victime! Sigur, când vezi realitatea prin lentila deformatoare a ideologicului, poți susține, fără să clipești, absolut orice: că negrul e alb și albul negru, susul jos și vestul est. Curios cum pe bani venind din Occident se practică o perversitate extrem-Orientală! Dar să trecem. Important e că grupuscule tot mai bine organizate din societatea românească, excelent conectate la surse de finanțare
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
subliniază asemănarea - Dumnezeu: “«Dumnezeu e mare. Mărturisesc că nu există altă divinitate decît Dumnezeu. Mohammad este trimisul său. Veniți la rugăciune. Veniți la fericire! Rugăciunea este mai bună decît somnul», se poate auzi vocea ascuțită a muezinului, cățărat în minaretul alb al geamiei din oraș” (EZ 16.02.2003).
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
rațiune de Stat“ a spus el. Încă nu știam ce e aia! (Șters, dar foarte lizibil, propoziție înlocuită cu: Încă o vorbă ciudată... Încă pe drum ne-au bătut bănuielile. Am primit un sac mare plin cu gheme de sfoară albă, groasă și netedă, cum nu mai văzusem. Totodată ni s-au împărțit capete din aceeași sfoară, dar unse cu săpun. După cum se știe, camionetele Ford ce la Prefectură au bănci transversale cu spătare, un fel de scânduri lungi, înguste. De
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
o domnișoară mărunțică la trup care, în ciuda ochilor încercănați și a somnului chinuit, are un frumos chip brunet. O femeie în halat verde aduce niște cearșafuri ude pe care le înghesuie pe calorifer. Intră doi bărbați tineri, prezentabili, purtând halate albe, impecabile. La ieșire acceptă „resemnați” să li se îndese un plic în generoasele lor buzunare. Zâmbesc ușor, mimând stânjeneala, și promit ceva... Dar să nu mai prelungim suspansul. Dacă v-aș spune că încăperea tocmai descrisă este de fapt salonul
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
important e să se plece cât mai repede și vindecarea să continue acasă! Și pentru că nu-mi pot reprima impulsul vindicativ, spitalul clinic de urgență căruia îi aparține salonul descris mai sus, precum și noua generație de mafioți instituționalizați în halate albe, se află undeva pe linia tramvaiului 34. Foarte aproape, de altfel, de Guvern.
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
A citi, a reciti, îmi vine să spun, gîndindu-mă la titlul cărții lui Matei Călinescu. Prima lectură a cărții e una vizuală: secvențe în principiu scurte, de cîteva rînduri sau paragrafe, rar întinse pe două pagini, separate de un spațiu alb. Cuvintele de început ale fiecărei secvențe sînt redate, întocmai ca într-un dicționar, cu aldine. O structură accentuat secvențială care neagă orice încercare de lectură lineară, deși, paradoxal, înăuntrul textului, există un debil fir detectivistic. Cititorul, chiar și cel „specialist
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
o junglă a artificiilor civilizației și își umple auzul cu clinchetul specific al toponimiei locale, aventura avînd rolul unei ispășiri echivoce: „În Northern Blvd Subway, urca scările, noi coboram,/ ea venea spre noi întuneric și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște fuse de tors în mîinile femeilor,/ ochii, ferestre prin care intra Venus din Queens,/ brațele ei dăruite de ape nu se vedeau, picioarele ei lungi lucrate cu migală de
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
care indică sens interzis spre Dorobanți. Conform obiceiului în-cetățenit de lungă vreme conducătorii auto nesocotesc fără reticență semnul de circulație. Până aici nimic neobișnuit: asemenea fapte se petrec zilnic în toată țara. Acum câteva seri un Opel Vectra de culoare albă condus de un tânăr, un “domnișor” din aceia care-i plac atât de mult Președintelui Ion Iliescu, venea nestingherit pe contrasens. S-a întâmplat însă că din sens opus, adică din sensul legal, veneau mai multe mașini. Din pricina “domnișorului” s-
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
martori năstrușnici, și oglinzile lui Stürmer din spectacolul făcut aici de Vlad Mugur, Așa este, dacă vi se pare, și muzica aiuritoare a lui Vasile Șirli, dar și acordurile din Titus sau parcă și țambalele din Phaedra, și nunțile, voalurile albe, numeroase, din final, desigur, nu chiar cincizeci ca în Danaide... și ploaia, ploaia care își bate ritmul deasupra capatelor noastre, pe “acoperișul” imaginat de Purcărete ca un fel de pînză imensă. O corabie încă ancorată la țărm. Se aud picăturile
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
colinde de Crăciun... Îi privesc sprijinită de balustrada de la Internet Cafe-ul de unde stau și scriu de mai bine de un ceas. Sunt îmbrăcați cu toții în tunici turcoaze și au pe cap câte un cerculeț cu o aureolă de pene albe...mici îngerași budiști care cântă ca să ne încânte...să nu ne lipsească Crăciunul...să nu pierdem sărbătorile...Acelea pe care voiam cu tot dinadinsul să le dau uitării... Atât de tare am fugit de sărbători, anul acesta, și atât de
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]
-
d-sale rămîne în stadiul de mărturie virtuală, în dosarul unui proces ce nu depășește granițele eului propriu. O introspecție amară, o sumbră visare, o așteptare pasivă îl separă de ceea ce ar fi putut deveni acordurile unui militantism: “de-o albă trîndăvie timpu-i legănat/ clipă de clipă se pierde tot mai mult/ gîndul poate-i porni spre ararat/ sfîșiind seninul unui cer ocult// anii-și cer birul cu dobîndă/ timpul în loc să crească - scade/ arătînd în zare o uitare fumegîndă/ precum un
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
să stabilesc dacă trăiesc în spațiul cărților lui Jack London și Jules Verne și iau cunoștință, dintr-o carte proastă, de proza vieții de fiecare zi din România lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sau dacă, dimpotrivă, trăiesc în această țară, iar Colț Alb și căpitanul Nemo sunt numai niște ficțiuni. O confuzie asemănătoare de planuri făceam între pădurile din jurul Sucevei („fiind băiet, păduri cutreieram...”) și cele din poeziile lui Eminescu. Noroc că tot în acea perioadă am citit povestea lui don Quijote, personaj
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
că i-a intrat „pur și simplu în sânge“), parte constitutivă a lumii ei interioare, încă înainte de a-și fi dat seama de acest lucru: „undeva, în creierul meu, rămăseseră întipărite foarte multe versuri ale sale spuse pe un ton alb, ușor sacadat, care făceau parte din universul meu, chiar dacă nu eram conștientă de lucrul ăsta“. Destule au fost împrejurările propriei vieți față de care poeta s-a simțit îndemnată să reacționeze „bacovian“, cu „ironie amară“, ceea ce de altfel și în prezent
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
pe vremea lui Ambrozie și Augustin Răsăritului și Apusului, s-a păstrat în rânduiala catolică); g) competentes devin acum infantes și, de-a lungul Săptămânii Mari, primesc zilnic învățătura mistagogică. La Liturghia din duminica de după Sfintele Paști apar în veșmânt alb (Domenica in albis) și rostesc împreună cu toată comunitatea Rugăciunea Domnească. Așa ajung fideles. Principiul catehezei trebuie să fie: ut gaudens quisque catechizet („a catehiza cu bucurie”), și nici o grijă să nu trebuie să fie mai mare ca aceasta. A catehiza
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
au lipsit, în măsura în care o publicație în formatul Gazetei literare (ca și, pe urmă, al României literare) putea tipări și literatură propriu-zisă. A existat chiar și o rubrică de Sport. Nu trebuie uitate paginile de informație sau polemică, intitulate Caleidoscop sau Alb și negru, nici interviurile (sau convorbirile literare), reportajele, istoria literară, documentele. Reamintesc aceste lucruri pentru că ele definesc profilul eclectic al unei publicații care a jucat un mare rol în viață a cel puțin două generații de scriitori. Dacă, în anii
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
știind să și asculte cînd era cazul, cu gravitate, dar fără răceală; sobru, simplu, nepretențios, dar și distant uneori, știind ce elocvență poate avea « patosul distanței»; înflăcărat, îndeosebi, neostoit înflăcărat, iată cum îmi apare peste ani”. Secretul lui Eliade, pata albă care l-a intrigat pe Arșavir Acterian, e legat de motivul întoarcerii sale din India, mai precis de motivul abandonării căutării absolutului și „setea” sa de relativități. Fără să și-o propună în mod conștient, memorialistul leagă aici portretele prietenilor
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
Mrs. Stevens, care nu urmărise decît vag disertațiile mondene ale secretarei sale, în timp ce-și punea un capot din dantelă, stropit cu violete mari de o nuanță strălucitoare. A purta acest veșmînt (ce distona excesiv cu puritatea salonului ei alb cu auriu, al cărui decorator fusese Jean-Michel Franck) reprezenta pentru ea o mare satisfacție de amor-propriu. În intimitatea budoarului, avînd-o drept martor de taină doar pe Miss Andrews, se putea lăsa fără constrîngeri în voia înclinațiilor firești ale execrabilului ei
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]