1,433 matches
-
Francke AG. Verlag, Bern, 1950 Williams, Raymond, Culture and Society 1780-1950, Penguin Books Ltd., Harmondsworth, Middlesex, England, 1976 Zumthor, Paul, Babel sau nedesăvîrșirea, Polirom, Iași, 1998 Abrevieri a. = an(ul) abl. = ablativ acuz. = acuzativ adj. = adjectiv adv. = adverb alb. = albaneză, albanez aor. = aorist art. = articol; articulat art. hot. = articol hotărît art. neh. = articol nehotărît cat. = catalană, catalan ceh. = cehă, ceh cf. = confer, compară cuv. = cuvînt dan. = daneză, danez dat. = dativ d.Hr. = după Hristos dial. = dialectal engl. = engleză, englez f. = (substantiv
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
câte doi. Faima lui Paisie de erudit și stareț ales îi aduce necontenit noi ucenici la poarta mănăstirii. Aceștia vin din toate neamurile ortodoxe și chiar din neamuri necreștine sau sunt botezați de curând (ruși, bulgari, greci, sârbi, moldoveni, munteni, albanezi, evrei creștinați). Noii veniți sunt nevoiți să își construiască chilii în afara mănăstirii pe care le lipesc cu lut cu mâinile goale și le agață de stânci, precum cuiburile de păsări. Proviziile de alimente și de lemne ajung foarte greu până la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a numărat nu mai puțin de 40 de domnii în Muntenia și 36 în Moldova. Majoritatea hospodarilor s-au recrutat din câteva familii de marcă de origine greacă, cum ar fi Mavrocordat, Moruzi, Sturdza, Caragea, Ipsilanti sau Șuțu, familii de albanezi grecizați cum erau Ghiculeștii, români grecizați precum familia Calmășul, devenită Callimachi și care a avut reprezentanți în Moldova, atât pe tronul domnesc, cât și pe cel mitropolitan, cât și familii de români autentici, precum Racoviță. Între ei, mânuitori de elită
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care deținea o băcănie, s-a remarcat cu ocazia venirii unui circ în oraș. Un luptător de la circ a pariat că va oferi 300 de ludovici celui care va reuși să-l dovedească în luptă. S-a desprins din mulțime albanezul. S-au uleiat, s-au făcut pariurile și s-au luat la luptă dreaptă. Albanezul a ieșit învingător și i s-a oferit miza pusă în joc. A refuzat-o și, argumentând că el a luptat nu pentru propria glorie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
luptător de la circ a pariat că va oferi 300 de ludovici celui care va reuși să-l dovedească în luptă. S-a desprins din mulțime albanezul. S-au uleiat, s-au făcut pariurile și s-au luat la luptă dreaptă. Albanezul a ieșit învingător și i s-a oferit miza pusă în joc. A refuzat-o și, argumentând că el a luptat nu pentru propria glorie, ci pentru cea a comunității care l-a adoptat, a oferit-o Primăriei orașului. Pentru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
va împlini destinul. Un timp a ținut legătura cu sahaja yoghinele din Slatina, dar apoi a dispărut. Viața lui nu este obligatoriu să fie legată de-a noastră. Important este că și-a primit doza de cunoaștere. 3. Familia de albanezi. Cei trei membri pe care i-am cunoscut noi erau sahaja yoghini fără a fi, de fapt, sahaja yoghini! Aceasta este o altă lecție pe care am primit-o de la viață: există foarte mulți oameni frumoși pe această planetă cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Grecia, Albania și În Macedonia) se aseamănă Îndeajuns cu româna de la nord de Dunăre pentru a-i „atrage“ din nou pe români spre Balcani. La toate acestea, susținătorii români ai continuității nu sunt lipsiți de replică. Ei explică asemănările cu albaneza prin substratul comun tracic, respectiv dacic. Acestea ar fi tocmai cuvintele dace din limba română. Ipoteză din păcate neverificabilă, fiindcă, Încă o dată, limba dacă este necunoscută (ca și limba tracilor, În genere). Singura certitudine rămâne asemănarea cu albaneza (care privește
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
asemănările cu albaneza prin substratul comun tracic, respectiv dacic. Acestea ar fi tocmai cuvintele dace din limba română. Ipoteză din păcate neverificabilă, fiindcă, Încă o dată, limba dacă este necunoscută (ca și limba tracilor, În genere). Singura certitudine rămâne asemănarea cu albaneza (care privește de altfel și mai multe cuvinte de origine latină, unele aproape identice În cele două limbi). Pe de altă parte, slavismele din română și influența slavă În ansamblu se pot explica nu neapărat prin venirea românilor din sud
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dacia romană Împreună cu Moesia (nordul Peninsulei Balcanice, pe teritoriul actual al Bulgariei și Serbiei). Era o soluție de compromis sau de sinteză Între continuitate și imigraționism. Toate Întrebările primeau răspuns. Se rezolvau punctele contestabile ale teoriei continuității (ciudatele asemănări cu albaneza, de pildă), fără să se sacrifice Însă esențialul: persistența elementului românesc pe teritoriul României sau cel puțin Într-o parte a acestuia (și În orice caz În Transilvania, mărul discordiei). Românii deveneau moștenitorii Întregii romanități orientale (concepție susținută cu tărie
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Nu din vina istoriei, se Înțelege, ci din vina oamenilor de astăzi care manipulează istoria, urmărindu-și interesele. Și În Kosovo a existat, ca pretext, o dispută În jurul continuității (sârbii susținând că acesta e „leagănul“ națiunii și statului lor, În timp ce albanezii se consideră mult mai vechi, ca descendenți ai traco-ilirilor). Istoria este peste tot un alibi; problemele sunt ale prezentului, nu ale trecutului. România este așa cum este nu fiindcă dacii și romanii au trăit aici acum două mii de ani, ci fiindcă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
educați până atunci În spiritul respectului moștenirii latine). Concluzia era că, din totalul de 5 765 de cuvinte luate În considerare, 2 361 erau slave, doar 1 165 latine, 965 turcești, 635 Împrumutate din greaca modernă, 589 maghiare și 50 albaneze. Altfel spus, vocabularul românesc ar fi fost În proporție de două cincimi slav și numai o cincime latin. Cuvintele latinești abia dacă erau puțin mai numeroase decât cele turcești. Se Înțelege ce emoție a provocat acest calcul În România. Sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și tracii În general, au preluat latina În felul lor. Peste tot, „substratul“ a avut partea lui de contribuție În „coruperea“ limbii latine și Îndreptarea ei spre limbile moderne respective. Așa se explică, probabil, unele particularități comune românei, bulgarei și albanezei (trei limbi care, altminteri, aparțin unor familii complet diferite). De pildă, În ce privește fonetica, Închiderea lui a În ă, vocală atât de caracteristică românei, ca și celorlalte două limbi balcanice. Cu aceasta, discuția despre limba română Încă nu s-a Încheiat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Institutul Goethe, susținută de autori germanofoni; apoi o „gustare literară” (cum a fost numită de organizatori) în compania portughezilor Ana Luisa Amaral și Paulo Teixeira, la restaurantul-librărie Hercule Potiron; și o întâlnire cu două figuri mai remarcate în echipa noastră: albanezul Fatos Kongoli, tradus cu mai multe cărți în Franța (ultimul roman, Le Dragon d'ivoire, apărut recent la Rivages, este prezent în librării), și portugheza Iñes Pedrosa, prietena „cu mobilul la șold”. Participanții la cea de a cincea reuniune, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
privirea lui imperturbabilă. Situația e de un comic irezistibil. Abia îmi stăpânesc hohotele de râs, mai ales că Richard nu schițează nici o urmă de zâmbet. E calm și detașat ca întotdeauna. Alte două personaje de care mă feresc sunt un albanez și un grec, care fumează aproape non-stop: în vagon, pe peron, în autobuz, la recepția hotelului, la restaurant etc. I-am numit, răzbunându-mă, „cele două furnale cu foc neîntrerupt din Balcani”. Nu cred că-i deranjează prea mult etichetarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Département du Nord - regiune care reunește 79 de cantoane franceze. Volumul Les annales de la Villa Mont-Noir, cuprinzând textele scriitorilor care au petrecut aici sejururi literare în ’98-’99, consemnează, pe lângă prezența a doi colegi de-ai noștri din Trenul Literaturii - albanezul Fatos Kongoli și franțuzoaica Annie Saumont -, un cubanez galicizat, un belgian, o englezoaică, o rusoaică, doi polonezi, o daneză, un finlandez, o italiancă și un ungur. Așadar, totul e posibil. Dorința celor de aici e ca Analele de la Mont-Noir să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reacțiilor” în Trenul Literaturii. Uneori e bine să nu „clarifici” imediat chiar toate lucrurile... Trec pe la un reading situat sub genericul „Albania - țara literaturii”, la care citesc colegii noștri de tren: Fatos Kongoli, Besnik Mustafai și Bashkim Shehu. Multă lume. Albanezii sunt francofoni, discuția demarează mai greu, dar e destul de interesantă. Kongoli e mai în vârstă (născut în 1944), a trecut prin socialismul/dictatura lui Enver Hodja, vorbește puțină rusă, a făcut un stagiu chiar la Institutul de Literatură din Moscova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și cu recunoștință despre colegul lor celebru care, într-un fel, a trezit interesul întregii lumi pentru literatura albaneză și le-a deschis, astfel, drumul tuturor. Provocați de jurnaliști, scriitorii albanezi ajung să peroreze cu multă convingere despre „fenomenul” prozei albaneze în context european. După numărul mare de titluri din literatura lor, pe care le-am văzut în librăriile din Franța, cred că au suficiente motive să-și permită niște divagații mai îndrăznețe... Se dau câteva party-uri pentru scriitorii din Literatur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
târându-și fiecare, ca pe propria cruce, boccelele spre autobuz. VASILE GÂRNEȚ: La intrarea în hotelul Rossia, lângă Piața Roșie, unde vom sta, tinere în costume naționale ne invită la dans. Mai toți refuză, doar scriitorii cehi și Fatos Kongoli, albanezul care a făcut studii de literatură la Moscova, onorează invitația. Printre reprize de cântec, ne salută o persoană din comitetul organizatoric și un responsabil pe probleme de cultură de la Primăria orașului. E bine că „salutul” gazdelor e scurt, pentru că suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o idee absolut nefericită. Abia vom apuca să ne prezentăm fiecare. VITALIE CIOBANU și Andrei Bodiu îmi spun mai târziu că ziarista i-a întrebat și ce părere au despre Rusia. O părere bună, desigur. Îl surprind pe Fatos Kongoli, albanezul de 60 de ani, într-un număr neconvențional-erotic pe stradă: se lasă în genunchi pe trotuarul din fața hotelului și își sărută pe buric prietena rusă, care executase un mostik drujbî („pod al prieteniei“), curbându-se pe spate, mai ceva ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asemenea plimbări și altă dată. Merg la vernisajul unei expoziții de fotografie, „Europa - casa noastră comună”, la Casa Centrală a Jurnaliștilor. Mult public, însă doar câțiva scriitori din Trenul Literaturii, din cei care nu sunt antrenați în lecturile de astăzi. Albanezul Fatos Kongoli e aici pentru că și-a fixat o întâlnire cu o cunoștință mai veche, de pe vremea studiilor sale de la Institutul de Literatură. Sunt prezenți și scriitorii letoni, Amanda Aizpuriete și Maris Caklais. Expoziția mi se pare excelentă. Nu lipsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de mojic rus, care îmi arătase până atunci destulă simpatie. Am atins o coardă sensibilă. Acum un an, NATO bombarda Yugoslavia, și când vine vorba de americani, mulți dintre colegii noștri din Balcani nu-și pot stăpâni reticențele. Fatos Kongoli, albanezul, e în aceeași „tabără”: cerând o variantă franceză a declarației și respectarea minorității francofone, spune că textul e în general bun, cu unele mici retușuri. Anastassis, intimidat în fața atâtor observații și critici, spune că nu trebuie să semnăm rezoluția, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parate, de către partenerii proiectului (spanioli, ruși...), care sunt și ei prezenți la conferință. Ar fi și superfluu: trenul, vorba ceea, a plecat demult, la propriu și la figurat... Vorbesc și reprezentanții organizațiilor scriitoricești care au delegat scriitori pentru Expresul Literar. Albanezii interpretează, în franceză, din nou refrenul despre succesul prozei lor în Europa, mai ales în Franța. Îmi sună cumva redundant pledoaria, dar, trebuie să recunosc, e dreptul și meritul lor. Am văzut, cel puțin, cărțile a șapte prozatori albanezi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tineri români, doctoranzi la Berlin (nu le mai rețin numele). Lipsesc doar Ion Bogdan Lefter, Carmen Francesca Banciu și Ingrid Băltăgescu pentru ca reuniunea să capete rotunjimea... „României dodoloațe”. Discutăm aprins, facem o „poză de familie”. Se prinde de noi și albanezul Bashim Shehu, care apare în poză așezat pe trepte, privindu-ne cu un fel de mirare admirativă, ca la vederea unei națiuni (vecine) care își regăsește oriunde pe glob unitatea și solidaritatea, indiferent de împrejurări. Îi permitem să-și păstreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitorilor, dar și a unei mari părți a populației, că nu e posibilă o întoarcere la barbarele vremuri staliniste s-a adeverit; nu, Ceaușescu nu s-a „restalinizat”, de tipul ciudatului și grotescului insurgent din chiar mijlocul lagărului comunist, al albanezului Enver-Hodja, dar... a creat totuși o simetrie cu acesta, instaurând, încet-încet, o dictatură personală, modelând-o pe „desenul” domniilor târzii românești de la sfârșitul Evului Mediu, în care Domnul și o clică de slugi, legată de el prin interese absolute, domneau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lucrare în limba franceză a generalului Radu Rosetti, însoțește afirmațiile istoricului român cu note și “sic-uri”, care dau impresia că F. Lot nu credea nimic din ceea ce afirmase istoricul român. De aceea, în lucrarea lui Ferdinand Lot este menționat albanezul Scanderbeg, dar nu se spune mai nimic despre Ștefan cel Mare. Și asta, deoarece era greu de crezut că niște țări atât de mici ca Țările Române au reușit să învingă sau să reziste unor vecini atât de mari. Singura
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]