7,295 matches
-
Soare-Împărat nici până la sfârșitul vieții! Văd că ai uitat de ce am plecat de-acasă! - Ia mai tacă-ți fleanca! Și zise: Către râuri ne coboară, pană, penișoară! Pana îi ateriză pe malul unui râu secat. Totul în jur pârjolit, uscat. Albia râului era numai crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
uitat de ce am plecat de-acasă! - Ia mai tacă-ți fleanca! Și zise: Către râuri ne coboară, pană, penișoară! Pana îi ateriză pe malul unui râu secat. Totul în jur pârjolit, uscat. Albia râului era numai crăpături. Pe fund, pe la mijlocul albiei, abia dacă se zărea un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse pe toți umplând ulcioarele izvoarelor. Se umplură râurile de apă. Când se întoarse Mărțișor, albia râușorului era plină ochi. - Mulțumesc, voinice! Caută pe mal și vei găsi o piatră albăstruie prin care se vede ca prin sticlă. Vei mai găsi și o scoică sidefie. Când vei avea nevoie, să pui piatra pe cap. Ea se
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
scenele biblice specifice sărbătorilor de Crăciun și de Paști. Ramele tablourilor au un concept unic cu sculptură în tipologie bizantină. Alina Coconu, Alimpești, județul Gorj, poet, prozator, pictor, realizează picturi pe coajă de copac, lut, ceramică, piatră, lemn, inclusiv o albie foarte veche a bunicii, care pentru ea simbolizează albia râului în care a fost botezat Iisus. Prelucrarea lemnului este reprezentată de o mulțime de meșteșugari din județele Vâlcea și Argeș, precum: Stancu Stana, Stancu Ion, Drăgan Nicu Bebe, Smedescu Iulia
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
Ramele tablourilor au un concept unic cu sculptură în tipologie bizantină. Alina Coconu, Alimpești, județul Gorj, poet, prozator, pictor, realizează picturi pe coajă de copac, lut, ceramică, piatră, lemn, inclusiv o albie foarte veche a bunicii, care pentru ea simbolizează albia râului în care a fost botezat Iisus. Prelucrarea lemnului este reprezentată de o mulțime de meșteșugari din județele Vâlcea și Argeș, precum: Stancu Stana, Stancu Ion, Drăgan Nicu Bebe, Smedescu Iulia Carmina, Nicolescu Gh. Tita și alții specializați în producerea
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
-o. Regăsesc monologul în căutarea dialogului cu Dumnezeu, dilemele existențiale dintru o conștiință problematizantă în lumea noastră desacralizată, regăsesc același râu călătorind prin sensuri, complicând, tăgăduind și formulând într-o ardere lentă. Dar, de această dată, râul melodic are o albie adâncită, poate chiar până în teluricul creativ al autorului, ca o inițiere a însingurării omenești predestinate. Plecarea mamei dintre vii, dispariția ei ca făptură pământeană și această durere de fiu nu mai sunt doar umane, ci țin de Ființa însăși. Între
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
mor, spre-a fi vie Ființa. În adâncul ascuns, sub iluzoria lume a slavei deșarte, Ființa-i sinteza de nepătruns dintre viață și moarte”. Finalul elegiilor, Epilogul, fraăează, însă voi lăsa cititorilor să dezlege acest mister, întru bucuria înțelegerii adâncului albiei conceptuale.133 Mai vreau doar să concluzionez în chiar ideea regăsită printre elegii, unde poetul spune: „Citesc Cien años de soldad în Bad Hofgaistein, în Hotelul Germania, apartamentul 404, sus, pe terasă”. Și, pentru că mereu am înțeles acest roman marquezian
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Era ora zece, abia începuse tornada, se plimba focul prin stejari doborâți, un pescar desena tone de vise pe sticlă și inventa un record de-așteptare pe stânci. În albii de lut figurine perechi chicoteau îmblânzirea tornadei pe cer și parcă cetățile vremii dansau efemer în clepsidre de ger. Ce vechi calendare strigau spre lumină, ce faguri de stări, ce cuburi de gând! Treceau râuri de vrajă pe meridianele lumii
TORNADĂ ŞI FOC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369408_a_370737]
-
și gustoasăm, ori uscată și amară. • In dragoste tot ce importă este puritatea și sinceritatea. Restul e fantezie și moft! • Tandrețea este un semntiment infinit. Oricît ai risipi din ea, îți rămâne destul pentru amorurile viitoare, întâlnite în drum. • În albia iubirii curg și ape liniștite, dar și altele învolburate, care nu vestesc zile bune. Iubirea alină durerea. • Unde doi se iubesc, al treilea e de prisos. Punct! • Valul dragostei te acoperă, sau doar te scaldă și merge mai departe. • Iubirea
GÂNDURI REBELE (39) – AFORISME: DESPRE IUBIRE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369522_a_370851]
-
Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016 Toate Articolele Autorului M-am gândit să te desenez, așa cum te văd în gândurile mele, Pentru asta, închid ochii și îmi deschid sufletul. M-am așezat pe albia unui râu, Unde aruncat îi lanțul iubirii, demult rătăcite. Iubit-o, plutind pe aripi de vise, Ascultă-mi gândurile mele nedescrise. Aud apa cum curge, Simt pământul cum spune mai stai, Aud un vuiet, el vântul cum bate, De fapt
IUBIRE DESENATA de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370657_a_371986]
-
Mirific Plai, aurorul (Inspectoratul școlar Rm. Vâlcea), scrie, amintind o legendă din străbuni, cum, regele Decebal, atunci când s-a retras după ultima bătălie cu romanii, conduși de împăratul Traian (106 e.n), ar fi ascuns o parte din comori, sub albia pârâului Boișoara și în grotele ce au fost astupate cu stânci, ale satului Găujani, protejate de legăminte și blesteme cumplite, împotriva celor care s-ar fi încumetat să le fure. Tot aici s-au ridicat și cnezatele lui Seneslau și
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
și ajungea în vale, călărind hârtoape, jgheaburi adânci și cascade, unde se scurgea apoi în Boia sau Râul Nebun, supranumit astfel datorită debitului mare de apă ce se strângea de pe versanți ,primăvara, împreună cu cioate sau resturi de lemne, rupând malurile albiei sale, până la vărsare în râul Olt. Îmi mai aduc aminte, cum, în stână, sau culcat pe cojoc afară lângă oi, la lumina focului de seară, mâncam talmeș-balmeș, brânză de burduf în cocoloș pe jar, alături de o bucată bună de pastramă
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
de întâlnire pune la dispoziție germana, franceza, spaniola, engleza sau italiana, dar limbajul nonverbal își găsește făgaș de curgere fără a ține seama de încorsetările gramaticii. Ca-n volumul său cel mai recent de poezii, cu titlul În curgerea timpului: albia empatiei e doar un contur de dorință. Poetul Droogenbroodt iubește deopotrivă slova scrisă și cea frumos rostită. Binecuvântat cu o voce catifelată, cu intonații (în-) cântătoare, nu ezită să-i împartă melodicitatea cu auditoriul său numeros, care se adună la
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului LUCIRI DE AMINTIRI Luciri de amintiri prin umbra trecutului, când luna subțire își unduia lumina pe mantia nopții îmbrăcată de tine. Luciri de amintiri pe gând trecător în calești de timp, de timp trăitor în albia vieții. Luciri de amintiri prin câmp de noapte străbătută de noi cu dorința unui răsărit de soare. Referință Bibliografică: LUCIRI DE AMINTIRI / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2249, Anul VII, 26 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
LUCIRI DE AMINTIRI de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369666_a_370995]
-
-ntrezărește lumina din adâncuri Aerul de-nălțimi e prins în păienjenișul de alge ce mă țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire pe nevăzute neauzite și nebănuite albii ascunse cum fără putință de-mpotrivire iubirea zăgăzuită rupe stăvilarele cu un torent nestăpânit rostogolindu-te... Unde? protejat copyro/viorela codreanu tiron Referință Bibliografică: Nu-mi lăsa timp... să mi te aduc aminte și încă 3 poeme / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
îmbogățea imaginația vreunui creator rătăcit de ziua de azi. Câte forme, câte nuanțe, câtă risipă, câtă căldură, câtă frământare! Pe-aici, la o palmă distanță de lanul cu grâu, șerpuia pârâul vechi de când știm noi. Au rămas pietrele goale și albia s-a pierdut. S-a pierdut? Se respiră neputință peste tot. Zile și nopți de trudă devenite scrum, înnegresc gândurile. Așteptarea ploii a fost consecventă și cu rugăciune. Încă nu se pornesc norii, încă nu scârțâie totul. Se plânge în
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
razele lui. Negrul se întinde în ramuri și-n tulpini, și-n mugurii ce nu s-au desfăcut încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
prin scris își găsise liniștea, experiența sacrului o trimitea la nemărginirea sufletului uman, care cuprindea în sine întreaga nemărginire a divinității.Încă de pe băncile liceului,credea că semințele stărilor îi vor da în pârg și își vor regăsi în timp albia, fără să conștientizeze că ducea cu ea ca pe o povară sentimentele unei zădărnicii absolute. Mai târziu, când se maturizase, devenise în același timp și fericită și nefericită,fiindcă o încerca și exaltarea și depresia, ochii ei păstrând în același
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
la 30 m de casa noastră. Aici mă mai trimitea mama să aduc apă de băut cu o căldare pe care putem eu să o aduc plină. Îmi amintesc câte drumuri trebuia să facă mama atunci când spăla rufele într-o albie din curte.Făcea acest lucru destul de des, deoarece iubea curățenia cu disperare, mai ales că era violoncelistă la filarmonica pe șcena căreia cântasem eu acum.Probabil că dragostea pentru muzică și talentul de la ea îl moștenisem. Mereu am în memorie
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353186_a_354515]
-
Nechita Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire! Pădurile-au rămas doar amintire, Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire. Prin albiile pline de uimire Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire. Multe se-adună sub a mea privire! Până și cerul e sătul de-atâta amăgire
RONDELUL MUNȚILOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353374_a_354703]
-
oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe capul meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând, ca atunci când voi fi mare și voi câștiga proprii mei bani, să-mi cumpăr o barcă pe care să o folosesc la pescuit. De teama
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
teama tatei, care tot îmi repeta de “crucioiul, luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să mă panichez, țipînd din răsputeri și dând
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
să mă mențin la suprafață. Tata a ajuns lângă mine și, dintr-o zmucitură de corp, m-a ridicat din apă la pieptul său. Apa nu era mai adâncă de un metru, așa că m-a scos repede la mal, însă albia de rufe, eliberată de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
doi sâni lăptoși de mamă lichidă ascunsă-n tranșee printre soldații morți - cum se înlănțuie moartea cu brațele când sunt inorog pe tărâmul dintre vise păduri de pin transformându-se în luntre aurii cum coboară ele muntele de-a lungul albiei de râu și se sparg de pietre cu zgomot surd de lemn lovit cu piatra cum îți spuneam nici nu pot să dorm până când pe furiș nu îți strecor printre amintiri câteva capcane pentru vulturi pleșuvi cu arc de oțel
FRICA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353490_a_354819]