1,931 matches
-
al bănuielii: reveria unei intimități misterioase Conachi nu se incumetă să-l descrie. Dacă nu mă Înșel, singurul element de interior pomenit În poeme este oglinda. Obiect-simbol, obiect narcisiac, martor al frumuseții, imagine a dublului... Conachi o limitează la banala alegorie a trădării frumuseții... Iatacul este, În realitate, un peisaj sărac. Imaginația este, În schimb, productivă cînd intervine fuga stralegica, surghiunul de bună-voie. Iată notat momentul acestei hotărîri: „În năcazul meu cel mare, că te scîrbisăși pe mine N-am avut
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
duhul, nurii și vorba cea drăgălașă, Iar verigile de aur pe care stau pusă ele SÎnt unite, ca s-arăte că tu le ai pe tustrele”. Poezia este scurtă și nota de senzualitate absentă. Conachi merge nu spre fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim) este, Într-adevăr, sărac. Pasiunea depopulează, golește totul În jurul obiectului erotic. Nu este loc decît pentru o oglindă care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea femeii, o umbreluță mesager și paznic și, În fine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Sub raport epic, romancierul se servește de mitul folcloric al meșterului Manole pentru a analiza încă o dată soarta creatorului de geniu într-o societate meschină, obtuză, incapabilă de a promova valori. Se pare că avem de-a face cu o alegorie.În 1941, G. Călinescu publicase Istoria literaturii române de la origini până în prezent, operă monumentală, de o valoare inegalabilă și inestimabilă, care a dat loc totuși la controverse și polemici violente. Autorul a dat un prim răspuns voalat într-o scrisoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în prezent economiștii, evidențiază simptomatic o tentativă de reinjectare a unor parametri diferiți pentru a gândi într-un mod mai potrivit realitatea economică. Introducerea recentă a tematicii încrederii în schimburile economice reluând doar incidental ideea de credit ilustrează astfel deficiențele alegoriei pieței concurențiale perfecte. Ea dezvăluie prin contrast exigența recurgerii mitice la o noțiune vagă a sensului comun, chemată să explice niște elemente imposibil de integrat într-o raționalitate economică din care intensitatea legăturilor interpersonale era extirpată. Încrederea dobândește din acest
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cerebral. Paradoxal, neverosimilul provine din absolutizarea științei, din supralicitarea rațiunii și logicii, iar fantasticul presupune, însă, introducerea altor lumi posibile în acest univers. Proza poetică și alegorică reprezintă o altă abordare a literaturii fantastice, recurgându-se la două procedee specifice: alegoria și simbolul. Alegoria are rolul de a prezenta o stare de lucruri cunoscute, iar simbolul tinde să spună altceva, să dezvăluie un element neprevăzut. În proza vizionară (de factură absurdă), romanul devine o dramă a scriiturii, în urma unui proces de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
provine din absolutizarea științei, din supralicitarea rațiunii și logicii, iar fantasticul presupune, însă, introducerea altor lumi posibile în acest univers. Proza poetică și alegorică reprezintă o altă abordare a literaturii fantastice, recurgându-se la două procedee specifice: alegoria și simbolul. Alegoria are rolul de a prezenta o stare de lucruri cunoscute, iar simbolul tinde să spună altceva, să dezvăluie un element neprevăzut. În proza vizionară (de factură absurdă), romanul devine o dramă a scriiturii, în urma unui proces de interiorizare a unei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
semantică a vechii "antropologii", care se rezumase la "istoria naturală a omului", înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului 16, "iconologia" nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o "enciclopedie-etalon a personificărilor". Dar în afara interesului pentru "imagine" (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Stil Nou, de poezia lui Dante Alighieri sau cea a lui Francesco Petrarca. Întâlnim, la ambii, preferința pentru poemul de tip viziune, cultivând motivul evadării onirice și imaginea serafică a unor personaje feminine angelice, deposedate de individualitate, simple simboluri sau alegorii. Donna angelicata, a cărei prezență sau importanță nu poate fi ignorată, tinde totuși să facă loc unei donna demonicata mai veridice, mai autentice și mult mai comice. Prin evidențierea unei percepții mai mult decât actuale a personajului feminin, lucrarea noastră
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
narează, deși criticii literari au descoperit și discrepanțe între narator și istorisirea sa. Diversitatea originii sociale a pelerinilor este depășită sau întrecută doar de diversitatea povestirilor și a temelor acestora, deoarece scriitorul englez dezvoltă specii precum romanul curtenesc, savuroase fabliau-uri, alegorii, predici, fabule, vieți ale sfinților. Capodopera sa dă cititorilor senzația de veridicitate, de realism, dar este și o dovadă a profundelor cunoștințe ale autorului, și trimite chiar mai departe, la complexitatea culturii medievale. Boccaccio și Chaucer au fost spirite instruite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cu toate acestea pierde, asemenea modelelor care au inspirat-o, în planul veridicității, nu este credibilă, chiar naratorii care înfățișează astfel de personaje feminine reliefează acest lucru, ironizându-le uneori subtil, afirmând că ele rămân, în planul ficțional, doar niște alegorii. Pe de altă parte, de multe ori calitățile sunt dublate și de unele slăbiciuni, ceea ce determină o decădere și o devalorizare a imaginii lor pilduitoare, destinate unui scop moralizator, pe care operele în care apar uneori și-l arogă. Donna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să fie dezbătut sub toate aspectele sale și de aceea era dus la extreme, punând în evidență astfel cultura și ingeniozitatea de a susține un argument, o evidență clară sau o autoritate a epocii.33 Scriitorii medievali cultivau simbolul și alegoria. De aici și preferința pentru personajele feminine care să reprezinte anumite virtuți. În opera lui Geoffrey Chaucer femeile pot întruchipa fie carnalul (târgoveața din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în Proem atunci când dedică povestirile doamnelor, lipsite de alte ocupații, pentru a le încânta, și în Introducere, prin faptul că îi detașează pe tineri și povestirile lor din fața posibilității unei condamnări morale.”137 Se poate vedea în rama cărții „o alegorie a zborului de la insuportabila realitate spre confortul oferit de artă: crearea unei lumi proprii ca un refugiu departe de condițiile sordide ale lumii reale a experienței. Dacă există o astfel de alegorie trebuie să remarcăm că lumea în care tinerii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
137 Se poate vedea în rama cărții „o alegorie a zborului de la insuportabila realitate spre confortul oferit de artă: crearea unei lumi proprii ca un refugiu departe de condițiile sordide ale lumii reale a experienței. Dacă există o astfel de alegorie trebuie să remarcăm că lumea în care tinerii își găsesc loc mai apoi, din turnul lor de fildeș pe aripile propriei lor fantezii, nu este o utopie sau un tărâm de basm, ci un cosmos natural, încântător. Așadar arta părăsește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Grupul femeilor din ramă cunoaște o anumită omogenitate și, deși sunt individualizate, trăsături generale pot fi identificate în cazul fiecăreia în parte. Numele lor sunt sugestive, simbolice, căci Evul Mediu, chiar și în faza sa târzie, cultiva încă, cu asiduitate, alegoria. Naratorul boccaccesc li se adresează cu o formulă de superlativ absolut, „preavrednicelor doamne”142, reliefând prețuirea vădit manifestată față de personajele feminine. Roland Barthes este de părere că „numele propriu se lasă explorat, descifrat: el este deopotrivă mediu în care trebuie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din nota explicativă a Etei Boeriu în Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 20. 60 din fața realității, care nu întotdeauna este posibilă, poate servi ca un model de comportament.”146 Prin aceste voci care reușesc să nu rămână doar simple alegorii, Boccaccio își trasează, încă din incipitul Decameronului, dorința de a realiza o inițiere într-o lume complexă, aflată sub semnul bucuriei, al jocului și al cântecului, o lume idilică și ademenitoare, care uneori cunoaște și supliciul dragostei neîmpărtășite și care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității, chiar o alegorie a concupiscenței 286, însă nu subscriem la acest punct de vedere. Personajul feminin își instituie propriile legi de guvernare în căsnicie, un fel de lex non scripta, care au ca izvor preceptele biblice, interpretate însă într-o manieră personală.287
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Viața mundană și-a pierdut importanța și valoarea. Oamenii trăiau pe pământ, dar gândul lor era îndreptat spre viața de dincolo. și apogeul perfecțiunii se găsea doar în extaz, rugăciuni și contemplație. și literatura era teocratică, astfel că misterele, viziunile, alegoriile nu au întârziat să apară, născându-se, prin urmare, Divina Comedie a lui Dante, poemul despre cealaltă lume.519 În Decameronul, operă ce aparține unei perioade de tranziție, de trecere spre cultura Renașterii, Boccaccio întoarce spatele alegoriei, literaturii cavalerești și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că misterele, viziunile, alegoriile nu au întârziat să apară, născându-se, prin urmare, Divina Comedie a lui Dante, poemul despre cealaltă lume.519 În Decameronul, operă ce aparține unei perioade de tranziție, de trecere spre cultura Renașterii, Boccaccio întoarce spatele alegoriei, literaturii cavalerești și mitologiei, lumii lui Dante sau celei a clasicilor, se închide în propria sa societate, trăiește în ea și este fericit, deoarece în sfârșit s-a găsit pe sine însuși: viața pe care o descrie este propria sa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
această tipologie datorită calităților morale indiscutabile de care dau dovadă, datorită elevării și purității, care le conferă statutul de model și de salvatoare ale unui univers corupt, ce și-a pierdut inocența. Cu toate acestea, și ele rămân simboluri și alegorii ale unor virtuți, nu reușesc să se desprindă de o stilizare voită și să devină individualități bine conturate, poate și din pricina influențelor literare franceze și italiene din epocă, sunt mai terestre, dar nu complexe, vizează mai mult un scop didactic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Sanctis, op. cit., p. 337. 160 mai mare parte, ilustrări ale momentelor din viața sa și niște constante ale sensibilității poetice.”589 Una dintre primele opere ale tinereții lui Giovanni Boccaccio este La Caccia di Diana (Vânătoarea Dianei, aproximativ 1334), „o alegorie despre dragoste, destinată, după cum se pare, să imortalizeze fermecătoarele doamne de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se facă prezentă, transformând toate animalele capturate, chiar și pe narator, în tineri chipeși. Poemul se încheie cu lauda pe care naratorul o aduce doamnei sale, percepută ca sursă a tuturor virtuților și biruitoare asupra viciilor. Avem, cu certitudine, o alegorie, interpretările critice au văzut în acest 589 Judith Serafini Sauli, op. cit., p. 15. (trad. n.) 590 Thomas G. Bergin, op. cit., p. 1. (trad. n.) 591 Narator al cărui rol este de a-l ghida pe cititor prin operă, astfel perspectiva
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică a vieții. Comedia delle ninfe fiorentine (1341-1342, cunoscută în secolul al XV-lea sub denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele epice în proză cu cele în versuri. Opera aceasta ne relatează despre un păstor modest, Ameto, care întâlnește șapte nimfe încântătoare, în timp ce vâna, într-o zi, între Arno și Mugnone. Se îndrăgostește de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
orele călduroase ale zilei împreună. În partea centrală a operei, capitolele 17-38, nimfele îi povestesc lui Ameto propriile vieți și povești de dragoste. La sfârșitul acestui moment de taină și de inițiere, Ameto realizează că nimfele sunt de fapt niște alegorii, și este purificat și înnobilat de dragostea pe care o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
însă din complexitatea și verosimilitatea personajelor feminine, care nu pot evolua decât în limitele impuse de simbolul pe care îl ilustrează, rămânând previzibile și plate, simple voci în ansamblul narativ al operei. Influența lui Dante se resimte (aceleași terține, cultivarea alegoriilor, titlul), dar opera trimite și la realități istorice ale vremii. Fiecare crisalidă și fiecare partener al ei se pare că reprezintă familii bine-cunoscute ale Florenței, cum ar fi Della Tosa, Nerli, Peruzzi.609 Cu acestă operă Boccaccio instituie romanul pastoral
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
istorice ale vremii. Fiecare crisalidă și fiecare partener al ei se pare că reprezintă familii bine-cunoscute ale Florenței, cum ar fi Della Tosa, Nerli, Peruzzi.609 Cu acestă operă Boccaccio instituie romanul pastoral, o combinație reușită ivită din melanjul dintre alegoria pastorală clasică, viziunea alegorică medievală și romanul de aventuri.610 Donnele angelicate care ar trebui să fie aceste personaje feminine nu mai sunt întru-totul credibile în puritatea lor, pentru că se pune întrebarea firească de ce aceste femei, care reprezintă virtuți creștine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]