875 matches
-
umăr. Iar acum ochii îi erau tulburați de înălțimea de prăjină a acestui soldat, care i se părea caraghios. Soldatul nici măcar nu i-a spus cum îl cheamă, și nici Auta nu l-a întrebat. Asinul îl ducea pe soldat alene și călărețul, scoțîndu-și coiful, ca să-i intre vântul munților în păr, părea că nici nu bagă în seamă zornăitul necontenit și leneș al sabiei sale lovită de scut în pasul măgarului. Fața îl arăta îngîndurat, dar omul pesemne că nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată de razele calde și să se bucure de aerul curat pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cruce mare și-a scuipat în sân. - Baftă și-un preț bun! Haide, uceniciile! a strigat la Paraschiv. Câte doi, câte doi, au luat drumul Oborului. Cu caii, veneau mai în urmă Cocîrță și ai lui. Iepele grele se mișcau alene, vesele, mâncate bine. Târgul se simțea de departe după larma glasurilor și după mirosul de vită. În margini, stăteau căruțele și carele dejugate. Drumurile erau stricate și pline de praf. Mulțimea pestriță de târgoveți se înghesuia spre mijloc, unde, într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mușcați. Atârnau floacele de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la pârnaie, Treanță! Ridică un bolovan și-l aruncă după ceată. Codoșul se scarpină după ceafă și începu să fluiere. Îi era cald și bine. Se mișcau alene, slăbiți de nemâncare. - Tare-i dibaci să umbli așa, de capul tău! Priviră pomii prăfuit} și cerul în care zburau păsările. - Acu, că am trecut prin astea, spuse cel tânăr, pot să mă numesc și eu hoț ca lumea. Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-adevăr, comentă, complet în afara subiectului: Chiar n-ai mâncat nimic, nu? Dacă stau să mă gândesc, nici eu... Știi, cred că mă duc să fac un duș. Scuză-mă, te rog! Se ridică și, cu pași mari, o luă alene spre baie. Ușa se închise și auzii apa curgând; chiar făcea un duș. Am rămas uitându-mă lung, mască din cauza acestui comportament bizar, după care m-am întins după cutia lui țigări, pe care o lăsase pe masă. Nu fumez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu care lucrezi cu cea mai mare satisfacție, e atât de poros - cât e încă fierbinte, îl dai cu seu animal ca să absoarbă. Așa se obține luciul ăla mișto, uleios. Ție chiar îți place, nu? Nu se vede? zise Hugo alene. Îmi place la nebunie să schimbăm puțin rolurile. Ah, că tot vorbeam de roluri, ai auzit ultima veste? Violeta 1 noastră, nici pe departe atât de fragilă pe cât se pare, a primit rolul Norei din Casa păpușilor. La teatrul Cross
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decădere, cât și la năpastele care au precedat-o. Pluteam încă pe Nil, visând la aventuri și vesele cuceriri, când nenorocirea și-a vestit apropierea. Numai că eu nu învățasem încă s-o respect, nici să-i descifrez mesajele. Întins alene în djerma largă, cu capul ușor înălțat pe o bârnă de lemn, legănat de flecăreala marinarilor care se pierdea armonios în clipocitul apei, priveam soarele, roșiatic deja, ce avea să apună peste trei ceasuri pe malul african. — Mâne în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai temerar supraviețuitor s-a dovedit a fi o geantă de voiaj, este atât logic, cât și simbolic. „Ne budet-li, tî vedi ustal“ (Nu te-ai plictisit, nu ești obosit?) mă Întreabă mama și apoi cade pe gânduri În timp ce amestecă alene cărțile. Ușa compartimentului era deschisă și prin ea vedeam geamul de pe culoar, prin care sârmele - șase sârme subțiri, negre - se străduiau s-o ia În sus, să se Înalțe spre cer, În ciuda loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aș putea întinde și apleca să le strâng, să-mi umplu mâinile cu ele, așa moi și lunecoase cum erau, și să le arunc la mine în coș, ca să le folosească Judy când prepară cârnăciori în aluat. M-am mișcat alene înainte, în vreme ce tânărul termina de vârât cumpărăturile într-o plasă și se căuta prin buzunare să plătească, dar cea de-a doua femeie în vârstă din fața mea s-a mișcat și ea, punându-se în drum chiar când încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
În ciuda nasului puțin deviat, a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși, aveau un zâmbet al lor, plin de lumină. Valerica Scurtu îi aruncă o privire de otravă. Tânărul, doar în slip, se apropie alene cu o curiozitate amuzată. Mirosea ușor a lavandă și a încă ceva, nedeslușit. ― Trebuie să chemăm pe cineva, gâfâi Panaitescu îndreptîndu-și spatele. ― Cine-ți vine la 2 noaptea? ― Să închidem în orice caz apa, propuse Grigore Popa. Când vorbea deschidea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu, peste chip îmi trece un vânticel ușor. Înaintez alene împreună cu cei trei însoțitori și cu câinele, nutrind gânduri absurde. Stanley ne informează că proprietatea se întinde pe mai bine de o sută de acri și mă gândesc ce simplu ar fi de adăugat alte clădiri, dacă populația de la hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și în lume, fie că vrei, fie că nu vrei, eu nu mai trebuie să citesc gazeta. Costache o aprobă din cap, era și părerea lui, iar doamna Movileanu zâmbi uitându-se la Liza, care se apropiase și-i amușina alene poalele rochiei. — Or, nu-i adevărat că portmoneul a dispărut. Dacă am îndrăznit să profit de lipsa domnului-soț de-acasă - n-a stat cu mine nici măcar ieri, de Crăciun - și să vin la dumneavoastră e pentru că portmoneul e la mine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să profite de rara ocazie în care bărbatul ei nu părăsește din zori domiciliul conjugal, și-i îmbrățișase umerii cu spătarul scaunului cu tot, plină de toată tandrețea unei dimineți intime de iarnă, cu căldură în casă, lemne care pocnesc alene în sobă și aromă de cafea în încăpere. Dar soțul ei era într-o stare care nu-i permitea visarea. Îi desprinse ușurel mâinile, sărutându-le în căușul palmei, și se cufundă în recitirea știrilor despre Mitropolitul Ghenadie. Doamna, desigur
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pietrele de cremene între ele pentru ca zgomotul să fie cât mai puternic. Lighioana uriașă a răspuns la provocare. După ce cu orificiile ei largi, cu ajutorul cărora se orienta, a reperat locul de unde venea zgomotul și mirosul de hrană, s-a întors alene călcând pe urmele lăsate special de vânători fără a ține seama de nimic și, gata să strivească orice în cale, se îndrepta direct spre ei. Ea singură era mult mai grea, mai mare și avea mult mai multă carne, decât
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există ceva mai minunat decât voința puterii?!.. Voința constrângerii, chiar a cruzimii, la nevoie?!.. Poate că tot drumul omenirii nu-i decât acela al forței și al vicleniei, căci omul a putut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
adâncă, decât fetele de seama ei. Învăța de toate cu multă ușurință, se transforma uimitor de repede și se manifesta ea însăși. Așa, ieșeau la iveală unele trăsaturi neștiute, chiar nebănuite. La ieșirea din sat, pe sub poala dealului, se târa alene un car încărcat cu fân. Boii trag în jug, încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe copii. îi plăceau prăjiturile acelea și ducea dorul ceasurilor din amurg, când mesteca o bucată, privind soarele ce se ascundea și sorbea ceaiul fierbinte la intrarea cortului său. Apoi, pe când femeile mulgeau cămilele ori flăcăii adunau caprele, se plimba alene până la ghizdul puțului, să vadă până unde ajunge apa, și refuza să admită că totul se sfârșise și că nu se va mai întoarce niciodată la fântâna și la palmierii lui sau alături de familia și animalele sale, pentru simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
avea nici o importanță. Nici luna... Ce lună o fi? Probabil ianuarie, dar erau toate atât de asemănătoare... Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig. Alergă pe mal și trase alene de gută. Era un frumos pește bagre, de aproape zece kilograme, care se zbătu timp îndelungat. Lupta îl entuziasmă: îl trăgea și îi dădea drumul fără să-i lase o clipă destul răgaz ca să-și găsească refugiu printre mangrove, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un mai și, cu o singură lovitură, zdrobi capul peștelui. Desprinse cârligul, înfășură cu grijă guta și o atârnă de un cui în colibă. Apoi, fără să se grăbească, își încărcă prada într-un caiac șubred și începu să vâslească alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștini și ridică padela. Picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alt pește mai mare. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei. Se urcă în caiac și, fără să se grăbească, vâsli alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștinii. Ridică padela și picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Lumea era învăluită în liniște și tăcere. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înfipse cu ușurință în cârlig. Aruncă guta în apă, legă capătul de o creangă și se întoarse în penumbra colibei. Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig, și trase alene. Era un frumos pește bagre de zece kilograme și care se zbătu timp îndelungat. Când, în sfârșit, se lăsă târât domol printre nuferi, intră în lagună și, cu o singură lovitură cu mâna, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și îngrijit exercițiu minimalist. Să umplem pânze întregi cu tușe groase, evidente, pentru acei străini părea o risipă de sunete, timp și efort. Să vorbești cu note de subsol, așa avea să-i spună Clio mai târziu, pe când ne întorceam alene spre cort. Totuși erau destul de simpatici și chiar ne-am distrat în compania lor. Se pare că aveau un apartament în apropierea Aeroportului Heathrow. — Te obișnuiești cu zgomotul, zise fata, Jane. Vreme de-o lună am crezut că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se întinse intenționat, încet, cu ambele brațe în aer, apoi cu ambele brațe la ceafă, mișcându-și șoldurile la stânga și la dreapta. — Scandalos, am spus. — Sunt înțepenită, zise în chip de explicație, îmi aruncă un zâmbet superior și se îndreptă alene spre prora. Ar trebui să încerci și tu, e foarte... — Eliberator? — Așa ceva. S-ar putea să te ajute la încremenirea ta emoțională. — Defecțiune. Am căzut de acord asupra defecțiunii. — Auuu, făcu ea, uitându-se țintă în larg. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se mai simțea În stare să se ducă nici acolo, nici altundeva. Rămase așa cam o jumătate de oră. Privesc farurile printre arbori, Își spunea el; asta e viața mea. Revenit la cort, Își turnă un whisky și se masturbă alene răsfoind Swing Magazine, „dreptul la plăcere”; cumpărase ultimul număr la un popas de pe autostradă, lângă Anger. Nu avea intenția să răspundă la mica publicitate; nu se simțea la Înălțime pentru un gang bang sau un duș de spermă. Femeile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]