822 matches
-
fost membru fondator al grupului Nicolas Bourbaki. A arătat că grupurile Lie, care în mod obișnuit sunt studiate de geometrie, pot fi studiate și sub aspect algebric, atât în corp real, cât și în cel complex. Pornind de la aceste grupuri algebrice s-a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
că grupurile Lie, care în mod obișnuit sunt studiate de geometrie, pot fi studiate și sub aspect algebric, atât în corp real, cât și în cel complex. Pornind de la aceste grupuri algebrice s-a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
cât și în cel complex. Pornind de la aceste grupuri algebrice s-a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de acoperire, pe care a modificat-o. A contribuit la dezvoltarea geometriei
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de acoperire, pe care a modificat-o. A contribuit la dezvoltarea geometriei proiective. Principala să lucrare este: "L
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii de interes au fost teoria structurilor cu programarea algebrică ca metodă directă
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii de interes au fost teoria structurilor cu programarea algebrică ca metodă directă pentru programarea liniară și caracterizarea funcțiilor trigonometrice cu ajutorul ecuațiilor funcționale. A publicat un număr mare de memorii, articole și diverse lucrări didactice.
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
simetrie sunt zmee și trapezi isoscele. Pentru fiecare linie sau planul de reflecție, grupul de simetrie este izomorf cu CS (a se vedea grupuri de puncte în trei dimensiuni), unul din cele trei tipuri de ordinul doi (involuții), prin urmare, algebric C2. Domeniul fundamental este de o jumătate de plan sau de o jumătate de spațiu. Bilateria (animale bilaterale, inclusiv la om) sunt mai mult sau mai puțin simetrice cu privire la plan sagital. În anumite contexte există simetrie de rotație oricum. Apoi
Simetrie () [Corola-website/Science/325681_a_327010]
-
ipoteze se poate aplica principiul suprapunerii efectelor: dacă asupra unui corp se aplică succesiv mai multe sisteme de forțe, atunci răspunsul corpului nu depinde de ordinea în care se aplică forțele. Deformările produse de fiecare sistem de forțe se însumează algebric sau vectorial. O secțiune care este plană și perpendiculară pe axa barei înainte de deformare rămâne și după deformare tot plană și perpendiculară pe axa barei.
Ipoteze simplificatoare în rezistența materialelor () [Corola-website/Science/325170_a_326499]
-
făcut prima expunere metodică a sistemului de numerație zecimal. Susținea că regula de trei simplă constituie esența aritmeticii, fiindcă permite rezolvarea a unei multitudini de probleme din viața cotidiană. În scrierile sale, găsim reguli de înmulțire și împărțire cu numere algebrice pozitive, negative și iraționale. A descris regula falsei poziții, găsită prima dată de Magavira în secolul al IX-lea. Cunoștea expresiile de transformare a radicalilor suprapuși, pe care le-a preluat de la greci. Cunoștea metoda de transformare și simplificare a
Bhāskara II () [Corola-website/Science/326424_a_327753]
-
centrul cercului înscris nu este același cu centrul de greutate, iar centrul de greutate are coordonatele baricentrice 1 : 1 : 1, acestea fiind proporționale cu ariile triunghiurilor "BGC", "CGA", "AGB", "G" fiind centrul de greutate. Coordonatele triliniare permit folosirea multor metode algebrice în geometria triunghiului. De exemplu, trei puncte sunt coliniare dacă și numai dacă determinantul lor este egal cu zero, adică Dualitatea acestei propoziții este aceea că liniile sunt concurente într-un punct dacă și numai dacă "D = 0." De asemenea
Coordonate triliniare () [Corola-website/Science/322597_a_323926]
-
β" : "γ" are coordonatele triliniare "α/a" : "β/b" : "γ/c". Există și formula de conversie între coordonatele triliniare și coordonatele carteziene bidimensionale. Fiind dat un triunghi de referință ABC, exprimăm poziția vârfului B în funcție de o pereche ordonată carteziană, reprezentat algebric de un vector "a" cu originea în vârful C. Similar avem vârful A reprezentat de "b". Atunci orice punct P asociat cu triunghiul de referință ABC poate fi definit într-un sistem cartezian ca un vector "P" = α"a" + β
Coordonate triliniare () [Corola-website/Science/322597_a_323926]
-
produsul" numerelor întregi de la 1 la n. Numerele triunghiulare au o gamă întreagă de legături cu alte numere figurate. Cea mai simplă este că suma a două numere triunghiulare consecutive, este un pătrat perfect, și anume pătratul diferenței celor două. Algebric, Alternativ, același fapt se poate demonstra grafic: Există o infinitate de numere triunghiulare care sunt și pătrate perfecte; de exemplu, 1, 36. Unele din ele pot fi generate printr-o formulă recursivă simplă: Toate numerele triunghiulare și pătrate pot fi
Număr triunghiular () [Corola-website/Science/322806_a_324135]
-
În matematică, prin funcție algebrică de gradul al treilea sau, mai scurt, funcție cubică se înțelege orice funcție polinomială de următoarea formă: în care singura condiție obligatorie se referă la coeficientul "a", care trebuie să nu fie zero. Altfel spus, o funcție cubică este echivalentă
Funcție algebrică de gradul al treilea () [Corola-website/Science/322080_a_323409]
-
sus: Newton aplică metoda numai pentru polinoame. El nu calcula aproximări succesive formula 4, dar calculează o secvență de polinoame și numai la sfârșit el ajunge la o aproximare a rădăcinii" x". În cele din urmă, Newton consideră metoda ca pur algebrică și nu face nici o mențiune cu privire la calculul numeric. Metoda lui Isaac Newton poate fi derivată de la o metodă similară, dar mai puțin precisă, metoda lui Vieta. Esența metodei Vieta lui poate fi găsită în lucrările matematicianului persan Sharaf al-Din al-Tusi
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
Newton a fost publicată prima dată în 1685, în"Tratat istoric și practic de algebră" de John Wallis. În 1690, Joseph Raphson a publicat o descriere simplificată în "Analysis aequationum universalis". Raphson prezenta metoda lui Newton ca o metodă pur algebrică și limita utilizarea sa la funcții polinomiale, dar el descrie metoda în termeni de aproximări succesive"x" în loc de mai complicata secvență de polinoame utilizate de Newton. În cele din urmă, în 1740, Thomas Simpson a descris metoda lui Newton ca
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
La vârsta de 15 - 16 ani a construit un reflector a cărui oglindă a fost șlefuită de el însuși. În 1909 a construit cinci planoare și apoi a efectuat zboruri de probă cu acestea. S-a ocupat de teoria numerelor algebrice și anume de rezolvarea în numere întregi a ecuațiilor nedeterminate de gradul al treilea cu două necunoscute. Un număr considerabil de lucrări a consacrat geometrizării lucrărilor lui Évariste Galois. A studiat o serie de probleme legate de teoria iraționalităților cubice
Boris Delaunay () [Corola-website/Science/329941_a_331270]
-
unanim acceptate a turbulenței fluidelor în mișcare spațială. O primă etapă în modelarea numerică o constituie aducerea ecuațiilor cu derivate parțiale care descriu mișcarea (Ecuațiile Euler, în cazul fluidelor ideale, sau Ecuațiile Navier-Stokes, în cazul fluidelor reale) la o formă algebrică, adecvată programării calculatoarelor. Această transformare este cunoscută în literatura de specialitate ca „discretizarea ecuațiilor”. Stabilitatea calculului numeric a ecuațiilor discretizate, în afara unor cazuri particulare, nu poate fi prevăzută analitic, ci se demonstrează în practică. Stabilitatea este dificilă în special în
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Aceleași definiții se aplică mai general când " G" este un semigrup arbitrar, dar acest articol tratează doar subgrupurile unor grupuri. Grupul "G" este uneori notat cu perechea ordonată , de regulă pentru a accentua operațiunea ∗ atunci când " G" conține și alte structuri algebrice. Dat fiind un subgrup "H" și un "a" din G, se definește codomeniul stâng "aH" = {"ah" : "h" în "H"}. Întrucât " a" are element simetric, aplicația φ : "H" → "aH" dată de φ("h") = "ah" este bijectivă. Mai mult, orice element din
Subgrup () [Corola-website/Science/334900_a_336229]
-
această eră luna martie-bis). În felul acesta se puneau de acord cele două sisteme calendaristice, însă acest hibrid nu se folosea decât în domeniul financiar. Echivalarea anilor selenari cu cei solari, și invers, se face pe baza a doua ecuații algebrice simple care pornesc de la faptul ca egalitatea între anii islamici și cei creștini se stabilește o dată la 32 de ani solari. Așadar, 32 ani solari înseamnă 33 ani selenari. Ecuația de echivalare a anilor solari conform calendarului creștin în ani
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
fost un matematician american de origine poloneză. Este cunoscut pentru faptul că în 1950 a pus bazele omologiei prin lucrarea "Homological Algebra" (apărută la "Princeton University Press"). Prin aceasta, a adus o contribuție importantă în dezvoltarea algebrei omologice din topologia algebrică. În 1944 a introdus noțiunea de functor și cea de categorie în teoria spațiilor topologice, care, ulterior, au fost extinse și în alte domenii ale matematicii, fiind încorporate mai târziu în algebra modernă. A creat spațiile topologice cunoscute ulterior sub
Samuel Eilenberg () [Corola-website/Science/331411_a_332740]
-
planului osculator: formula 44 și formula 45 Ecuația vectorială a planului osculator este: iar ecuația carteziană a planului osculator este: Dacă curba formula 16 este dată sub formă parametrică, atunci ecuația planului osculator poate fi scrisă sub forma: sau unde formula 52 sunt complemenții algebrici ai matricei: formula 53 formula 55 Dreapta normală pe planul osculator (adică dreapta de direcție formula 56) în punctul formula 57 se numește binormală, și se notează cu formula 58
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
instrucțiuni cuprindea: Principalele programe dezvoltate au fost legate de: Pe lângă acestea, calculatorul a fost folosit și pentru calculul orbitelor unor sateliți, prelucrări statistice de date, rezolvarea ecuațiilor diferențiale de ordinul doi, programare automată- un translator și un interpretor pentru expresii algebrice. Lista completă a aplicațiilor în care a fost utilizat DACICC-1 se găsește în lucrarea . La proiectarea și realizarea calculatorului au contribuit: Gheorghe Farkas, Bruno Azzola, Mircea Bocu, Iolanda Juhasz și Manfred Rosmann. Programele pentru DACCIC-1 au fost realizate, în limbaj
DACICC-1 () [Corola-website/Science/335112_a_336441]
-
Logică cuantică este un operator algebric utilizat pentru construirea și manipularea combinațiilor logice ale evenimentelor din mecanică cuantică.Domeniul de studiu și numele sunt originare dintr-o lucrare din 1936 a lui Garrett Birkhoff și John von Neumann, care încercau să reconcilieze unele dintre aparențele inconsistente
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
unitară. Limbajele de programare cuantică folosesc un calculator cuantic Mq că un oracol pentru o mașină clasică Mc permițând programelor cuantice să descrie algoritmi compleți și nu doar transformări unitare. Din punctul de vedere al ingineriei software putem privi formalismul algebric că un limbaj de specificare, descrierea matematică a algoritmilor cuantici este în mod inerent declarativa și nu asigură nici un mijloc de a derivă o unică descompunere în operații elementare pentr-un anumit sistem hardware cuantic. Formalismele de nivel jos precum
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]