KorAP: Find »[drukola/base=aliat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...181 >

4,504 matches

Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835

devreme cu șase luni, debarcarea în Europa de nord-vest ar fi fost probabil dificilă sau chiar imposibilă [2, p. 353]. Întârzierea punerii în funcțiune a armelor noi s-a datorat bombardării puternice a fabricilor de armament de pe teritoriul Germaniei. Armatele aliate depuneau efort să înainteze cât mai rapid pentru a ocupa localitățile unde se aflau fabricile de armament germane. În cursul lunii iulie s-au desfășurat pe întregul front lupte care s-au numărat printre cele mai înverșunate din tot războiul

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
S-a reușit o rupere decisivă a liniilor germane. În continuare, Flota 9 aeriană a Statelor Unite și Royal Air Force au distrus sute de tancuri și vehicule germane, împiedicând inamicul să se stabilizeze și să atace [2, p. 370]. Comandanții trupelor aliate erau preocupați să efectueze mari mișcări de învăluire, menite să încercuiască toate trupele germane aflate între coloanele americane și Grupul 21 de armate britanic [2, p. 371]. În procesul încercuirii apropierea dintre trupele aliate trebuia realizată astfel încât acestea să nu

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
atace [2, p. 370]. Comandanții trupelor aliate erau preocupați să efectueze mari mișcări de învăluire, menite să încercuiască toate trupele germane aflate între coloanele americane și Grupul 21 de armate britanic [2, p. 371]. În procesul încercuirii apropierea dintre trupele aliate trebuia realizată astfel încât acestea să nu se atace reciproc. S-a constatat însă că spațiul lăsat între unitățile aliate a fost folosit de germani pentru manevre proprii. Aducând de peste Sena la începutul lunii august mai multe divizii ca întăriri, germanii

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
trupele germane aflate între coloanele americane și Grupul 21 de armate britanic [2, p. 371]. În procesul încercuirii apropierea dintre trupele aliate trebuia realizată astfel încât acestea să nu se atace reciproc. S-a constatat însă că spațiul lăsat între unitățile aliate a fost folosit de germani pentru manevre proprii. Aducând de peste Sena la începutul lunii august mai multe divizii ca întăriri, germanii n-au reușit să-și îmbunătățească situația [2, p. 375]. Comandanții germani au fost preocupați să păstreze un coridor

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
încercuire, prin care s-au strecurat mare număr de divizii de tancuri care au reușit să traverseze înapoi Sena. Opt divizii de infanterie și două divizii de tancuri s-au predat. Tot mai multe localități franceze erau ocupate de trupele aliate. Comandanții aliați și-au împărțit spațiile de luptă. În noaptea de 13 august, Divizia 5 blindată a Statelor Unite își făcea intrarea în periferiile Argentanului. Divizia 2 blindată franceză, sub conducerea generalului Jacques Leclerc, se afla în imediata vecinătate, iar Diviziile

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
care s-au strecurat mare număr de divizii de tancuri care au reușit să traverseze înapoi Sena. Opt divizii de infanterie și două divizii de tancuri s-au predat. Tot mai multe localități franceze erau ocupate de trupele aliate. Comandanții aliați și-au împărțit spațiile de luptă. În noaptea de 13 august, Divizia 5 blindată a Statelor Unite își făcea intrarea în periferiile Argentanului. Divizia 2 blindată franceză, sub conducerea generalului Jacques Leclerc, se afla în imediata vecinătate, iar Diviziile americane 79

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
spre Orléans pe flancul de sud al Armatei 3; Corpul 20 s-a îndreptat spre Chartres. Armata canadiană s-a îndreptat în direcția orașului Falaise și a ocupat localitatea pe 16 august. Pe 19 septembrie a căzut portul Brest. Armatele aliate au încheiat manevra de împresurare a trupelor inamice la vest de Sena. Înfrângerea finală a Germaniei în Europa occidentală devenise certă [2, p. 378]. Succesele obținute de armatele aliate trebuia să producă satisfacție, dar nu relaxare, nu slăbirea eforturilor pe

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
pe 16 august. Pe 19 septembrie a căzut portul Brest. Armatele aliate au încheiat manevra de împresurare a trupelor inamice la vest de Sena. Înfrângerea finală a Germaniei în Europa occidentală devenise certă [2, p. 378]. Succesele obținute de armatele aliate trebuia să producă satisfacție, dar nu relaxare, nu slăbirea eforturilor pe frontul militar sau pe frontul producției. Eisenhower a ținut o conferință de presă în acest sens, atrăgând atenția asupra unor bătălii viitoare încrâncenate, între care anihilarea armatelor germane pe

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
o bună aprovizionare tehnico-materială, care, la rândul ei, depindea de existența unor porturi mari și a unor linii de comunicații adecvate. Aceasta a făcut oportună operațiunea "Dragon", respectiv delocarea forțelor aliate în sudul Franței și aducerea Marsiliei în mâinile forțelor aliate; dispunând de marele port francez, se putea accelera sosirea diviziilor americane din Statele Unite. Generalul Eisenhower scria: Situația noastră pe plan administrativ și în ce privește asigurarea tehnico-materială nu va fi la înălțimea cerințelor impuse de înfrângerea finală a Germaniei dacă nu vom

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
revenit Diviziei 2 franceză a generalului Leclerc. Veteranii acestei divizii se alăturaseră Armatei 8 britanice, participând la ultima fază a campaniei din Africa de Nord. Odiseea acestei unități militare începută în Africa avea să se termine la Berchtesgaden, în Germania. Două divizii aliate au străbătut Parisul, în formație de paradă, iar generalul De Gaulle le-a trecut în revistă [2, p. 400]. În continuare, frontul a înaintat rapid. La 4 septembrie armatele lui Montgomery au intrat în Anvers, la câteva zile după cucerirea

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
capul de pod din Normandia și apoi printr-un singur elan au fost străbătute Franța, Belgia și Luxemburgul, până la frontierele Germaniei. Aceasta va intra în istorie ca ceva uimitor [2, p. 413]. La începutul toamnei, în septembrie 1944, forțele militare aliate se aflau la frontierele Germaniei. Trupele germane aveau poziții de apărare consolidate. Dispozitivul forțelor aliate se întindea din nord, de pe malul Rinului, și cobora 500 de mile spre sud până la frontiera Elveției. La sud de aceasta se afla granița franco-italiană

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
Belgia și Luxemburgul, până la frontierele Germaniei. Aceasta va intra în istorie ca ceva uimitor [2, p. 413]. La începutul toamnei, în septembrie 1944, forțele militare aliate se aflau la frontierele Germaniei. Trupele germane aveau poziții de apărare consolidate. Dispozitivul forțelor aliate se întindea din nord, de pe malul Rinului, și cobora 500 de mile spre sud până la frontiera Elveției. La sud de aceasta se afla granița franco-italiană, care trebuia și ea apărată împotriva unor eventuale incursiuni germane din Italia. La 1 octombrie

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
La 1 octombrie, totalul efectivelor aliate pe continent, inclusiv Grupul de armate 6 care înainta dinspre sudul Franței, era de 54 de divizii. Revenea, astfel, cam o divizie la 10 mile de front. Deși erau unele deficiențe în starea armatelor aliate (toate diviziile duceau lipsa infanteriei de înlocuire, era multe probleme în asigurarea materială și altele, plus înrăutățirea condițiilor meteorologice, care determinau tentația trecerii la apărare), erau și dovezi concludente ale avantajului de a duce mai departe ofensiva. Era vorba de

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
dificilă [2, p. 432]. Estuarul Scheldtului era puternic minat, iar trupele germane de pe insulele Walcheren și Bevelandul de Sud, dominau complet căile de apă care duceau spre oraș. Asaltul asupra acestor obiective și ocuparea lor a revenit mai multor unități aliate, între care Divizia 2 canadiană și Divizia 52 britanică. Asaltul combinat de amfibii și trupe de desant a fost deosebit de eficace. De asemenea, intervenția bombardierelor grele, care au aruncat în aer porțiuni din diguri, a determinat inundarea terenurilor din insula

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
a determinat inundarea terenurilor din insula Walcheren, inclusiv a pozițiilor de apărare inamice. Ultima rezistență germană pe insulă a fost lichidată pe 9 noiembrie 1944, cu capturarea unui mare număr de prizonieri, dar și cu un tribut notabil al trupelor aliate, mai mare decât în campania din Sicilia. După dragarea minelor din estuarul Scheldtului, operațiune care a durat două săptămâni, primele cargouri au început să descarce la Anvers în ziua de 2 noiembrie 1944. Anversul a devenit bastionul de nord al

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
După dragarea minelor din estuarul Scheldtului, operațiune care a durat două săptămâni, primele cargouri au început să descarce la Anvers în ziua de 2 noiembrie 1944. Anversul a devenit bastionul de nord al întregului sistem de asigurare tehnico-materială al trupelor aliate [2, p. 434]. Succesele aliaților se desfășurau și în alte zone. În sectoarele Grupului de armate 21, Montgomery a lichidat ultima grupare nazistă la vest de Meuse. Noi trupe au venit din Statele Unite și au lărgit sectorul american. La 16

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
exemplu, s-a considerat că angajarea în distrugerea podurilor de peste Rin ar fi constituit un efort prea mare față de avantaje, dar organizarea unei companii aeriene împotriva rezervelor de petrol germane contribuia la diminuarea capacității de luptă a inamicului. Comandamentul trupelor aliate aflat în așteptarea întăririlor avea în față fie alternativa rămânerii în stare de apărare, fie cea a declanșării unei ofensive cu forțe reduse. Eisenhower a riscat continuarea ofensivei, fapt ce a permis inamicului declanșarea unei contraofensive cu forțe puternice. Eisenhower

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
cu forțe reduse. Eisenhower a riscat continuarea ofensivei, fapt ce a permis inamicului declanșarea unei contraofensive cu forțe puternice. Eisenhower și-a asumat această eroare [2, p. 448]. Ofensiva germană în Ardeni, ultima demonstrație înaintea prăbușirii Militarii din trupele țărilor aliate, generalii americani și englezi erau obișnuiți mai mult cu operațiuni ofensive care-l presau pe inamic să se retragă mereu sau să reziste o scurtă perioadă, dar să întreprindă acțiuni militare de anvergură nu a prea fost cazul. Când însă

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
regiunea Ardenilor, acesta și-a dat seama că nu era vorba de o acțiune locală, ci de o puternică ofensivă a trupelor germane, care, înainte de a se recunoaște definitiv înfrânte, vor declanșa o disperată contraofensivă [2, p. 450]. Comandanții trupelor aliate au așteptat contramăsurile cuvenite, transferând trupe spre sectoarele critice, în special spre sectorul Ardeni, care era mai amenințat. Analizele mai detaliate i-au lămurit pe comandanții trupelor aliate asupra situației reale a frontului. Generalul Von Rundstedt concentrase în vederea asaltului trei

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
lor de serviciu. Aliații au fost surprinși de rapiditatea cu care germanii au reușit să recruteze noi trupe, după înfrângerile suportate anterior în luptă, și de un alt fapt neașeptat tăria loviturii. Care au fost țelurile inamicului? După părerea comandanților aliați, germanii erau interesați de ocuparea orașului Liège, pentru a captura depozitele de materiale, și de recucerirea Anversului. Un obiectiv părea a fi și Strasbourgul. Șeful Statului Major al armatei franceze i-a solicitat lui Eisenhower să apere Strasbourgul. Naziștii aveau

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
faptul că ofensiva germană din Ardeni a provocat o stare de tensiune și îngrijorare, îndoieli și nesiguranță la toate treptele ierarhice [2, p. 661]. Situația de ansamblu părea a nu avea decât o singură soluție, și anume subordonarea tuturor forțelor aliate unui unic comandant. Astfel, Montgomery a fost numit temporar la comanda trupelor din nord, iar Bradley trebuia să-și concentreze întreaga atenție asupra situației din sud [2, p. 462]. Churchill i-a comunicat lui Eisenhower că va pune imediat rezerva

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
fost numit temporar la comanda trupelor din nord, iar Bradley trebuia să-și concentreze întreaga atenție asupra situației din sud [2, p. 462]. Churchill i-a comunicat lui Eisenhower că va pune imediat rezerva armată britanică la dispoziția comandamentului trupelor aliate. El a mai subliniat că "trupele britanice se vor socoti totdeauna onorate să participe la o bătălie cot la cot cu prietenii americani" [2, p. 463]. Soluția comandamentului unic a fost benefică, însă un incident de presă a produs multă

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
armate 6 să ia măsuri pentru apărarea fermă a Strasbourgului, fapt ce i-a produs satisfacție lui De Gaulle. La 1 ianuarie 1945, Luftwaffe a lansat împotriva trupelor aliate cel mai violenta atac de la începutul campaniei, având ca obiectiv aeronavele aliate, și a distrus numeroase avioane. La rândul său, aviația germană a plătit și ea un tribut însemnat. La 3 ianuarie, mari unități militare aliate au dezlănțuit ofensiva pe flancul drept și orice pericol al marii pătrunderi germane a dispărut. "Bătălia

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
a lansat împotriva trupelor aliate cel mai violenta atac de la începutul campaniei, având ca obiectiv aeronavele aliate, și a distrus numeroase avioane. La rândul său, aviația germană a plătit și ea un tribut însemnat. La 3 ianuarie, mari unități militare aliate au dezlănțuit ofensiva pe flancul drept și orice pericol al marii pătrunderi germane a dispărut. "Bătălia Ardenilor" s-a încheiat cu mari pierderi pe ambele părți, atât umane, cât și materiale. Eisenhower menționează că aliații au avut ceva mai puține

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
propunea desăvârșirea lichidării trupelor germane aflate la vest de Rin. Acest lucru era facilitat și de ofensiva rusă declanșată la 12 ianuarie 1945. Stalin primise de la primul-ministru Churchill și de la Eisenhower o scrisoare în care se vorbea despre dificultățile armatelor aliate, de pierderea inițiativei acestora în fața ofensivei germane și solicita declanșarea unei ofensive sovietice pentru relaxarea situației pe frontul de vest [2, pp. 473-474]. Traversarea Rinului un final cu entuziasm neașteptat Chiar în perioada defensivă, comandamentul trupelor aliate privea înainte și

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]