2,202 matches
-
Goi la trup și puri la suflet. Fără să vedem, deși avem ochi, fără să vorbim, deși avem gură. Doar simțim...În fiecare zi evoluăm ca ființă omenească: vedem, scoatem sunete, zâmbim, cunoaștem pe cei apropiați. Ne place să fim alintați și iubiți. De la câteva zile începe să se dezvolte și creierul. Astfel că, odată cu mintea se formează caracterul, personalitatea. Dacă este să mă exprim plastic, mintea reprezintă grădina iar caracterul, roadele pe care le culegi. Un caracter frumos se formează
CARACTERE ŞI CARACTERE... de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366139_a_367468]
-
imagistică inspirată de poezia în versuri libere (deși aici există și rimă, si ritm)”: “Pandative de crengi / Agățate de raze / Pandative de flori și liane / Îmi însoțesc pașii spre eternitatea / Nupțialei tăceri / Pandative de gânduri deșarte / Oglindite în bolta albastră / Alintate de-o vorba măiastra / Pentru suflete moarte / Din ziua de ieri.Mângâiate de mâini diafane - / Pandative de rugi / Însoțite de cruci -/ Înconjurat de icoane / Din trecutele veri [....] Se poate remarcă și un sentiment de religiozitate, aproape absconsa. Și mai interesantă
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
NICICÂND Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului poetul nu este tăcut doar adesea rămâne mut în fața atâtor minuni ce plâng irosite-n genuni dacă silabe-n cuvinte nu se despart să alinte ceea ce ochiul admiră în corzi de suflet pe liră visuri dorm în călimară le scoate noaptea afară în scârțâitul de condei cu îngeri zboară către zei poetul nu tace nicicând el mângâie macii în gând adună roua să-i fie
POETUL NU TACE NICICÂND de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361649_a_362978]
-
nu doar pe tine. Sandu se aplecă și o luă cu ușurință pe Irina în brațe, trecând-o dincolo de prag, ca să o depună pe patul cam strâmt, este drept, pentru o persoană voinică ca el. Irina era veselă și se alinta ca o puștoaică. Ana era un pic contrariată de comportamentul libertin al colegei sale. Nu ar fi crezut dacă cineva i-ar fi spus că Irina este iubita sau amanta lui Sandu. Ce-ți este și cu viața asta. Ai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
ochii, în timp ce mâinile alergau neastâmpărate pe tot corpul fetei, făcând-o să se înfioare de plăcere. Gura tânărului cobora pe sânii ei, sărutându-i, apoi îi mângâia cu vârful limbii fiecare mamelon, în timp ce degetele lui dibace se infiltraseră pe sub chilot, alintând cu pricepere finețea mătăsii cârlionțate de la îmbinarea picioarelor. Simțea umezeala scoicuței și îi alinta interiorul cu grația unei harpiste care ciupește coardele harpei cu tandrețe și dragoste. Irina își ridică fesele, iar Sandu slobozi scoica Irinei de învelișul chilotului, scoică
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
de plăcere. Gura tânărului cobora pe sânii ei, sărutându-i, apoi îi mângâia cu vârful limbii fiecare mamelon, în timp ce degetele lui dibace se infiltraseră pe sub chilot, alintând cu pricepere finețea mătăsii cârlionțate de la îmbinarea picioarelor. Simțea umezeala scoicuței și îi alinta interiorul cu grația unei harpiste care ciupește coardele harpei cu tandrețe și dragoste. Irina își ridică fesele, iar Sandu slobozi scoica Irinei de învelișul chilotului, scoică ce se deschidea tot mai mult la fiecare mângâiere tandră și pricepută a tânărului
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
frumusețea feminină transpusă în viers de poezie. Poezia se numește Prințesa mea de suflet, dar și aceasta este legată de eterna și nesfârșita .... mare. Am colindat prin lume cu pasul pe pământ, Dar te-am purtat în suflet, te-am alintat în gând. În corzile de suflet pe liră ți-am cântat, Prințesa mea de suflet, tu nu m-ai ascultat! Am rătăcit prin noapte, în vise te-am sculptat. Corăbier pe mare, pe vele te-am pictat. Prin fânul plin
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
treceau și principii, și regii; Plimbarea de atunci n-a fost uitată, Adânc în amintire e-ncrustată, Vibrează în acorduri lungi arpegii. Nu ai uitat, îți mai aduci aminte, De parcă-n loc de-atuncea au stat anii: O boare-nmiresmată cu alinte, Iar brazii în odăjdii, cu litanii, În rugăciune fără de cuvinte Își înălțau spre ceruri psalmii stranii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Îți amintești / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
ÎŢI AMINTEŞTI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361750_a_363079]
-
dăruiește cu generozitate fără a cere ceva în schimb, și autoarea Vasilica Ilie, mulțumește mărturisind în finalul ezpozeului de cuvinte: *Mi-ai alungat din gând tristețea și blestemul Și clipele negre ale anilor pierduți. Știi atât de bine să îmi alinți sufletul, Până și urma de zăpadă mi-o săruți. Renasc în iarna aceasta, sub plapuma de nea, Într-o iubire pură, ce sufletu-mi râvnea ! * Cealaltă carte, *Răscrucea destinului *, aceeași autoare - Vasilica Ilie, este de proză. Scrisă sub semnul emoției
ÎNTRE POEZIE ŞI PROZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361752_a_363081]
-
nici o urmă. EXT. / LA CASCADĂ / NOAPTE Luna plină este înconjurată de halău. Pe un trunchi răsturnat, în apropierea cascadei, se găsesc Prințesa și Paloș. Ea îl ține cu brațele de după gât și între coapsele dezvelite îi strânge mijlocul. El o alintă cu palmele pe spate. Se privesc, apoi se sărută. PRINȚESA:Iubitule, cred că a sosit momentul să împărțim iubirea în trei! PALOȘ:Pruncul care se va naște este rodul iubirii noastre! PRINȚESA: M-am gândit să vorbesc cu tata să
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
-o pe mormânt. Îmi spusese cu o seară înainte că nu se putea duce la congres cu vechea lui cravată. Este un bătrânel bun și blând care mă iubește nespus. Iar Elena... ce mai! Ea e gingașă și suavă, mă alintă, mă răsfață și-mi sărută obrajii, așa cum face o adevărată mamă. Este 26 ianuarie, Vlad. E cea mai nefericită zi din viața mea. În fiecare an mă duc la ei și în fiecare an le mărturisesc dragostea mea. Acasă am
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
uimit o lume-ntreagă, pe toți care i-au văzut Neputând să înțeleagă un miracol absolut. S-au făcut băieți de treabă, Johny curtea o păzea Alerga apoi în stradă, cunoscuse o cățea... Six păzea casa de șoareci și mă alinta pe mine, luam masa împreună, la toți să ne fie bine. Eram bucuroasă tare, când pe Johny-l fluieram alerga zglobiu spre mine, ce bine ne-nțelegeam. Însă într-o bună zi, Johny nu a mai venit... n-am sa aflu
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]
-
a fost nespus de uimită văzând-o pe ea. Coup de foudre, eu aș zice, fiindcă din priviri și-au declarat pe vecie marile iubiri. A intrat în viața noastră cu iubirea sa Ne-a adus și mângâiere când se alinta. Ne-a iubit pe fiecare după placul său, a plecat din viața noastră și ne pare rău... SIX Legănându-te alene cu codița fluturând tu veneai timid spre mine, aerul adulmecând. Și luându-te în brațe, când în ochi eu
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
lăbuța semn îmi face să-ndrept greșeala că și lui friptura-i place cum o face Mama. La sfârșit de săptămână când stăteam la masă el era primul servit ca un domn acasă. După ce-și umplea burtica și se alinta în poziții cam ciudate lenevea pe canapea. Și apoi, spre asfințit, când se lăsa seara pisicuțele vecine, îi țineau cărarea. Că era focos motanul, tare iubăreț și-l chemau toate în noapte - vino Sixuleț! BILLY Siamez Billy era, cu blană
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
lumina blândă-a serii. Nasul negru de tăciune și mustăți feline, ce adulmecă în aer, prada care vine. Un atlet, bine făcut pentru vânătoare, dintr-un salt era în pom, prada să-și doboare. Este tandru, drăgăstos, știe să s-alinte, toarce chiar un cântecel, ce-i trece prin minte. Și când a crescut pisoiul devenind motan și Sultanul cu haremul părea băietan. Că se-ncinse nuntă mare în grădina cu umbrar și pisicile vecine intonau imnul barbar. Mi-ar plăcea
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
nevăzuți. Imediat ce au făcut stânga, la prima cotitură a drumului (care se-ndrepta spre Dealul Viilor), Bușica l-a rugat s-o lase la „palatul” ei din Strâmba și după aceea se poate duce la cârciumă să petreacă. Așa își alinta bătrâna căsuța ei „palatul meu” , o clădire înaltă, construită din bârne de stejar și acoperită cu șiță, care arăta destul de frumoasă, fiind recunosacută de departe după pridvorul plin de mușcate multuicolore, tot timpul anului. Doftoroaia, care nu muncise niciodată la
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu te strâng ca pe-o ploaie de vară și vreau Să te-adun de prin nori și din maci să te beau, Ca un cer să îmi plângi, ca un dor să te-alint, Cu un zbor să mă-nalți, cu un ochi să te mint... Eu, cu zorii sub pleoape să-ți fiu răsărit, Tu, cu stele aproape să-mi scrii asfințit; Cu o palmă de lună să-mi vii când apun Și
ZBOR AL ARIPILOR STÂNGI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351850_a_353179]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CRONICARUL DE SERVICIU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 782 din 20 februarie 2013 Toate Articolele Autorului cheamă-mă și te alint sunt cronicarul de serviciu, laleaua care se oferă brumei pentru sacrificiu că ne frânge depărtarea și destinul e avar; ne scrutează viitorul un dispecer pe radar inflația o ia înaintea zorilor de pe Avrig la brutarii unde merg să-mi iau
CRONICARUL DE SERVICIU de ION UNTARU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351957_a_353286]
-
mărgele când turnau în paharele mici din ceramică. În scurt timp, nea Ghiță s-a înroșit la față și s-a pus pe bancuri, făcându-l pe nea Ion, posomorâtul, să râdă cu gura până la urechi. A început să-l alinte zicându-i: - Hai să trăiești, domn’ doctor! Domn’ doctor în sus, domn’ doctor în jos, până s-au amețit de tot. S-a făcut friptura și acum așteptau să se răcească mămăliga din care aburii cu aninos de cucuruz se
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
tu n-o faci și-mi ești ca și Întâiul legământ postum Și nici un altul nu va fi... Acum și poate-n altă lume Te-oi dizolva cu mierea mea Din elegii fără de nume Și-n versul meu te-oi alinta... Prelung, domol, meditativ'' Ca-ntr-o idilă cum n-a fost Pe-o nuanță mov de rogvaiv Te-oi ști, iubite, pe de rost... Ca-ntr-un Poem nescris, vom fi Doi condamnați la ne-ntâlnire Iubitul meu din toamne
IUBITE, CEL MAI TANDRU EŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351967_a_353296]
-
geam Aprins discret să mă colinzi Aș vrea sub ramuri să te am Și dorurile să-mi cuprinzi... Și noaptea cînd îmi fură vise Tu să-mi atârni un glob de-argint Și pe sub genele închise Cu clinchete să mă alint... Și iar în zori să mă colinzi Aceeași stea demult plecată Mai luminează-mă-n oglinzi Să-mi amintesc de-''a fost odată''... Referință Bibliografică: Eu îți primesc colindul / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III
EU ÎŢI PRIMESC COLINDUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351974_a_353303]
-
Dor, Îngerii nu dorm, veghează, Sfântă-i oboseala lor! Și-acum îi aud cum cântă Psalmul întru care sunt Și-n lumină înveșmântă Gândul meu dinspre pământ. De acolo, dintre sfinți, Nici tu nu ești somnoroasă Și pe brațe mă alinți, Poezia mea frumoasă! Curge liniștea șuvoi, Între lacrimă și rază, Între Dumnezeu și noi, Îngerii nu dorm, veghează... ȘI VINE PRIMĂVARA Și vine primăvara din gânduri mai devreme, Se-aude ghiocelul oftând pe sub zăpezi, Citește-i bucuria ascunsă în poeme
POEME DE DRAGOSTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351994_a_353323]
-
Safir Publicat în: Ediția nr. 782 din 20 februarie 2013 Toate Articolele Autorului de ce suspini, în somn, femeie, ce taină îți dezleagă visul? din rogvaiv de curcubeie, mi-aduci, în zâmbet, paradisul. de ce suspini, în somn, femeie, un stih te-alintă, ori vreun cântec? în rime smulse din știubeie eu mă rodesc la tine-n pântec. de ce suspini, în somn, femeie și ce ispită-ți stă pe buze? că brațu-mi aripi vrea să-ți deie, să zbori c-un roi de
DE CE SUSPINI, ÎN SOMN, FEMEIE?... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352019_a_353348]
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 783 din 21 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Te rog, Păstrează-ți duioșia, Și caldul suflet pentru totdeauna! Cândva, Când zi de zi tristă eram Și atât de nefericită, Doar tu venit-ai să m- alinți Cu magicul cuvânt Ce cu blândețe l-ai rostit: „Zâna!” În ceasul acela, Mi-am reamintit cine sunt: O primăvară-n floare! Și-atunci eu te-am răsplătit C-un zâmbet, dulce alinare. Și nu știam de ești bărbat adevărat
TE ROG! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352031_a_353360]
-
-i turcoaz se rupe din tine Căzute din Cer sufocate din astre Eu cresc tu descrești în aripi de timp Prin iubire ridic vindecări de cuvinte Le atragi mai aproape aproprii-un răstimp În vremuri ce stau pe buze-ți s-alinte. E trupul o formă lipită de vânt Îl unge tămâia cu sete de gând Mirosul de sânge se strânge la gât De sete-i setat de smirnă și -atât. Tăcerea plesnește divinul din noi Durerea-l cuprinde născută-n nevoi
DE SINE... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352266_a_353595]