KorAP: Find »[drukola/base=alteță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...37 >

919 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

de actori? Ia seama să fie cinstiți cum se cuvine; căci ei sunt rezumatul și cronica prescurtată a vremurilor: mai bine să ai un epitaf prost după moarte, decât să te vorbească dumnealor de rău cât ești în viață. POLONIUS: Alteță, îi voi cinsti după merit. HAMLET: Păcatele mele, omule, cu mult mai bine; dacă l-ai cinsti pe orice ins după meritul său, cine ar scăpa nebiciuit? Cinstește-i după obrazul și rangul dumitale: cu cât merită mai puțin, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului. ― În cazul acesta, nici nu mai trebuie să-l căutați. Vă ofer cu plăcere orice șoim doriți, la alegere, și chiar prilejul de a vâna. Sper să acceptați. ― Mă simt prea onorată, Alteță! Și surpriza este cu atât mai plăcută cu cât eu, personal, vă consider un Benjamin Franklin din sud-estul Europei. Prințul tocmai ducea paharul cu vin roșu la gură, dar răsuci încet capul spre ea și o privi în tăcere, așteptându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
întoarse capul și, pentru o clipă, prințul se simți luat, dus de apele negre și adânci ale ochilor ei. Doar privirea primei sale soții, Avet, reușea să îl poarte atât de departe. ― Aș spune că nu numai eu cred asta, Alteță. Peste tot se vorbește că ați reușit imposibilul. Or, cam cu așa ceva se ocupă și doctorul Franklin. Și, spre surprinderea prințului și a celorlalți invitați, Marioritza continuă în armeană. Deși, date fiind condițiile din această parte a Europei, mă îndoiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
șuviță rebelă pe liniștea castă a obrazului. Un cârcel de viță sălbatică pe o tulpină de viță nobilă. Ce idee! zâmbi Marioritza, intuind că singura strategie prin care i-ar fi putut câștiga încrederea era sinceritatea. ― Tocmai vă admiram soțul, Alteță! Și vă mărturisesc că o făceam cu deosebit respect. ― Te rog, spune-mi pe nume! Cât despre admirație, mi se pare un lucru atât de firesc. Și eu fac asta aproape zilnic. Mariam nu cucerea din primul moment, nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
simțeau că erau incluși într-un spațiu aparte. Nu avea importanță ce spuneau, ci doar ce reușeau să vadă în celălalt, dincolo de cuvinte. Un fel de dialog în dialog. Aș fi mai mult decât onorat să vă fac un portret, Alteță. Un colț de ochi tresări. Încordare. Prudență. Prințul era totuși omul cel mai vânat la acea oră. Evită un răspuns direct, folosind cu abilitate înfloriturile limbii italiene. Ceva cu totul fermecător. Mă gândesc la un portret în costum tradițional armenesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
limbii italiene. Ceva cu totul fermecător. Mă gândesc la un portret în costum tradițional armenesc. Credeți că s-ar putea? O sclipire de interes. Desigur, după ce vom avea, poate, prilejul de a ne cunoaște mai bine. Amâna răspunsul. Cum doriți, Alteță. Eu vă aștept oricând în modestul meu atelier. Senzația prințului că pictorul era mai mult decât un simplu pictor. Și acel ciudat reflex de feminitate din adâncul ochiului neacoperit... Convingerea celuilalt că prințul intenționa să afle mai multe lucruri despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Negro. În așteptarea lui vă pot servi cu o gustare, dacă doriți. Poate o cafea, ceva răcoritor... Prințul refuză. Cum doriți! Vă pot asigura că totul este pregătit, continuă Luciano. A mai rămas doar un mic amănunt: fundalul pentru portretul Alteței Voastre. Bătu din palme și imediat apărură doi servitori care duceau în cârcă mai multe suluri de covoare. La indicația lui Luciano, cei doi lăsară sulurile jos și, sub privirile prințului, desfășurară, pe rând, covoarele. Manuc trăi un al doilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
acolo... cărarea aceea bătută de turme... sau aceste flori culcate... Nu mă pricep deloc la pictură. Credeți că s-ar putea face așa ceva? ― Iată o idee excelentă! Nu-i așa, Luciano? Dante Negro veni până în dreptul prințului și se înclină. Alteță, fiți bine venit! Mă simt... Se opri vizibil încurcat și se grăbi să închidă ușa care rămăsese deschisă. Jena și graba lui îi întăriră prințului convingerea că pictorul avea într-adevăr o iubită de taină. Sau cam așa ceva. Va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
în aer ca să plesnească, mai devreme sau mai târziu, cu un zgomot asurzitor. Ca să nu îi intre în nas colțurile gulerului tare al cămășii, personajul își ținea bărbia ridicată, cu o expresie de dispreț suveran pentru restul lumii. ― Îngăduiți-mi, Alteță, să vi-l prezint pe monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray, interveni personajul cu o voce baritonală, marcat insinuantă. Sunt încântat să vă cunosc personal, Alteță. ― Monsieur D’Autrey s-a născut în Franța, dar în prezent e nevoit să locuiască la Londra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cămășii, personajul își ținea bărbia ridicată, cu o expresie de dispreț suveran pentru restul lumii. ― Îngăduiți-mi, Alteță, să vi-l prezint pe monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray, interveni personajul cu o voce baritonală, marcat insinuantă. Sunt încântat să vă cunosc personal, Alteță. ― Monsieur D’Autrey s-a născut în Franța, dar în prezent e nevoit să locuiască la Londra și... aiurea. Și-a păstrat însă spiritul francez, fidelitatea față de rege și încrederea în monarhie. Cred că acum ar fi potrivit să bem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
față de rege și încrederea în monarhie. Cred că acum ar fi potrivit să bem un pahar cu vin. Sau o cafea, desigur. Prințul refuză din nou. Pictorul schimbă o privire rapidă cu D’Autrey și acesta interveni: ― Ar fi păcat, Alteță, să nu gustați măcar cafeaua. Sunt în măsură să vă asigur că nu o veți uita niciodată. O aromă divină, o savoare... Prințul îi ignoră insistența și ricoșă spre un alt subiect: ― N-am înțeles prea bine cu ce vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
să se înalțe. Și nu s-ar fi mirat nimeni dacă l-ar fi văzut, la un moment dat, plutind ușor spre tavanul atelierului. Zborul cu balonul era la modă. ― Văd că Luciano și-a terminat treaba. Cu îngăduința dumneavoastră, Alteță, o să vă rog să urcați pe podium. Așa!... Mâna asta sprijinită pe șold, dacă-mi permiteți... Așa!... Acum priviți în direcția asta... cumva peste umăr... Și, în timp ce Dante Negro și Luciano se apucară să facă primele schițe, D’Autrey se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Așa!... Acum priviți în direcția asta... cumva peste umăr... Și, în timp ce Dante Negro și Luciano se apucară să facă primele schițe, D’Autrey se lansă într-o veritabilă disertație despre ceea ce considera el că reprezintă un mare secret al omenirii: ― Alteță, mă aflu la București pentru că doar acest oraș, singurul din toată Europa, are nouă porți ale timpului. Nici una în plus, nici una în minus. Vă dați seama ce rețea considerabilă de tuneluri energetice există aici? Probabil că vă întrebați ce legătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
sub diverse înfățișări și purtând diverse nume: contele Bellaman, marchizul de Montferrat, cavalerul Schvening sau nobilul Jozsef Rakoczi, prinț de Transilvania. Și încă multe altele, desigur, dar mi-ar lua prea mult timp să le înșir pe toate. Important este, Alteță, că eu am avut fericirea și marele noroc să-l aud povestind despre viața de la curtea lui Francisc I-ul, despre Babilon sau Cirus cel Mare, fondatorul Imperiului Persan. Și vă pot spune că el nu povestea din ceea ce citise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
La propria mea inițiere, l-am invocat numindu-l Hierophant și a apărut înfășurat în aripile de lumină ale unui înger uriaș. D’Autrey se opri în fața podiumului și i se adresă prințului, vorbindu-i aproape în șoaptă: ― Ei bine, Alteță, a venit timpul să vă mărturisesc că nu mă aflu aici întâmplător. Maestrul meu ocult mi-a încredințat unele însărcinări privind noua ordine mondială. Istoria va fi scrisă numai de oameni cu adevărat puternici, inteligenți și foarte, foarte bogați, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ideea prințului regent al Suediei, nimeni altul decât celebrul Jean-Baptiste Bernadotte... ― Vreți să spuneți, fostul mareșal al Franței? ― Exact! Prințul regent, care urmărește cu mult interes negocierile de aici, de la București, și care, în particular vorbind, apreciază mult prestația dumneavoastră, Alteță, în cadru acestora, a venit cu o idee de-a dreptul genială. El i-a scris țarului, sugerându-i să renunțe la stabilirea graniței pe Siret și să accepte o graniță onorabilă pe râul Prut, cu acces la mare prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
bastonul. Cealaltă mână o ținea ridicată, cu gestul unui împărat roman înainte de a da semnalul pentru o bătălie importantă. Manuc zâmbi amuzat. Musiu Lotreapă nu era nimeni altul decât D’Autrey-Lès-Gray, omul care se ocupa cu... aspectele spirituale ale vieții. ― Alteță! Sunt onorat că ați binevoit să mă primiți în acest moment de meditație vesperală. Aceste întinderi de ape, această gondolă și acest canotier atât de pitoresc îmi reamintesc de orașul azuriilor, la città di Venezia venetus. Câinele anatolian mârâi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
în timp ce prințul îi cerea slugii o supă venețiană de pește, în nota vizitatorului, tetmagiaur pentru el și vin. Cunoștea deja scopul acestei vizite: o nouă invitație de a participa la deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta. De altfel, nici prietenul meu, pictorul Dante Negro, nu a mai avut plăcerea să vă revadă în ultima vreme pentru a vă putea termina portretul. Dezamăgirea lui este cu atât mai mare cu cât știe deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
vreme pentru a vă putea termina portretul. Dezamăgirea lui este cu atât mai mare cu cât știe deja că va ieși un portret minunat. Poate că îi veți mai putea acorda măcar o ultimă ședință. E un pictor foarte bun, Alteță, cred că v-ați dat seama de asta. ― Oh, fără nici o îndoială! Sper să-i pot trimite un mesaj cât de curând. Și poate că nu va fi chiar ultimul. Degeaba încercă D’Autrey să pătrundă dincolo de zâmbetul prințului. Acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
lăsase deja pleoapele în jos. Așa încât se apucă temeinic să mănânce. Înghițea enorm. Își trecea, pur și simplu, mâncarea direct în stomac, fără să o mestece, lărgindu-și gâtlejul cu ușurința unui imens șarpe boa. ― Sunteți un om extrem de generos, Alteță! Prietenul meu se va bucura, după cum, de altfel, și eu mă bucur că am din nou privilegiul de a vă vorbi despre tainicele aspecte ale existenței, ca și despre lumina care risipește tenebrele haosului. A căuta Lumina, a contempla Lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
o lojă masonică. Întreaga dumneavoastră personalitate își va găsi, prin această apartenență, deplinul ei rost, un rost sacru. D’Autrey se opri și privi îndelung piatra inelului său. Operă o schimbare de ton spre confidențialitate: ― Trebuie să vă mărturisesc ceva, Alteță, ceva care vă va ajuta să priviți lumea în care trăim cu alți ochi. Ca mason, eu cunosc viitorul tuturor lucrurilor. Acum ne aflăm în perioada istorică a celor trei B. Mai întâi au fost Bourbonii. Bonaparte a luat locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
vor reveni. Francmasonii știu asta și vor contribui la restabilirea ordinii. Napoleon ne-a hulit și ne-a silit să plecăm în exil. Dar vă asigur că exilul nostru va înceta și vom reveni, cât de curând, odată cu Bourbonii. Știu, Alteță, că Napoleon este și dușmanul dumneavoastră. Intrați în loja noastră și împreună vom putea pune umărul la înlăturarea acestui saltimbanc penibil care profanează funcția sacră a monarhiei. D’Autrey așteptă câteva secunde, dar prințul mânca liniștit. Așadar, Alteță, pot spera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Bourbonii. Știu, Alteță, că Napoleon este și dușmanul dumneavoastră. Intrați în loja noastră și împreună vom putea pune umărul la înlăturarea acestui saltimbanc penibil care profanează funcția sacră a monarhiei. D’Autrey așteptă câteva secunde, dar prințul mânca liniștit. Așadar, Alteță, pot spera că veți onora deschiderea lojei prin prezența dumneavoastră? Câinele de la picioarele prințului tresări și Manuc privi în jur, surprins de întunericul care înghițise, pe nesimțite, toate formele și culorile. Intermezzo informativ: Despre marile probleme ale altui câine cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
purtătorul de mesaj. De ce ținuse Marioritza să fie imortalizată cu cele două daruri primite din partea prințului? Dante Negro își aruncă deodată pensula în borcanul cu ulei. ― Nu merge! Lipsește ceva! Îi șopti ceva lui Luciano și acesta părăsi imediat atelierul. Alteță, dacă nu aveți nimic împotrivă, o să facem o mică schimbare. S-ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de bluză bărbătească din mătase albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de bluză bărbătească din mătase albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu o mișcare hotărâtă, pictorul smulse jaboul. ― Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă hainele să cadă pe rând la picioarele lui și rămase gol până la brâu. Avea umerii rotunzi, un piept puternic, neted, fără urmă de păr, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]