2,913 matches
-
lui A. - consecințe ale unei elaborări meticuloase, programate la rece - se întrevăd cu ochiul liber, de la debut. Autorul va admite ulterior că prozele din această perioadă au fost lucrate migălos, urmând un canon muzical anumit (cântul gregorian), în care monodia alternează calculat cu contrapunctul. În această primă vârstă a scrisului său, prozatorul consacră o formulă și totodată o epuizează prin iterație manieristă. O turnantă vizibilă marchează O zi spre sfârșitul secolului (1983), volum de proze scurte, urmat de două romane - Turnul
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
fiilor tăi și îți vom tălmăci în scrisul nostru, încrestând în sânge, drepturile tale și ale fiilor tăi la viață liberă și românească.” În primul număr este publicată Deșteaptă-te, române de Andrei Mureșanu, după care poeziile lui O. Goga alternează cu articole omagiale, cum este cel semnat de Corneliu Coposu, datat 8 mai 1938, deci scris la moartea marelui scriitor. Poetul primei generații de la A. se dovedește Iustin Ilieșiu care, alături de alți refugiați, între care mulți năsăudeni (Lucian Valea, Ion
ARDEALUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285428_a_286757]
-
histrioni. Șerban Cioculescu consideră că de-abia la Mateiu și la fratele său Luca - poet de oarecare vervă fantezistă, stins prematur - nu se mai vădesc aceste Înclinații actoricești. Afirmația sa este adevărată dacă echivalăm vocația teatrală cu disponibilitatea de a alterna măștile, ceea ce presupune păstrarea libertății și a detașării interioare, necesare dialogului dintre om și mască. Mateiu I. Caragiale reprezintă Însă tipul histrionului absolut, care Împinge vocația teatrală la paroxismul ei tragic. Eul se identifică atât de mult cu rolul său
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Mateiu I. Caragiale reprezintă Însă tipul histrionului absolut, care Împinge vocația teatrală la paroxismul ei tragic. Eul se identifică atât de mult cu rolul său unic, Încât Își dizolvă personalitatea În cea a personajului Întruchipat. Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul Însuși s-a preschimbat Într-o mască. Ion Vartictc "Ion Vartic" Trei comentarii mateine*tc "Trei comentarii mateine*" I Cu-n tainic creion Îmi sporesc frumusețea... Radu Stanca Fără a avea complexitatea inextricabilă a Crailor de Curtea-Veche, povestirea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Esthera (1995), e un roman cu o scriitură modernă, polifonică: narațiunea istorică, inspirată din Biblie, dar și din documente istorice, care sunt completate de o imaginație productivă, se împletește cu subtile comentarii asupra puterii, asupra comportamentelor umane ori cu meditații alternând gravitatea cu umorul. Autorul vizează evident realitățile contemporane, sugerând posibilitatea ca Babilonurile noi să fie îmblânzite, făcute mai puțin nocive de către robii lor, pe cale pașnică. Interpretarea episodului veterotestamentar în acest sens conduce însă acțiunea în domeniul neverosimilului. Multe reflecții, de
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
și la popoarele balcanice, la ucraineni și orientali, iar unele cântece lituaniene și letone poartă numele daina. D. are o melodie mult ornamentată, deschisă fanteziei improvizatoare. Ritmul este liber (tempo rubato), spre deosebire de ritmul de obicei regulat al cântecului (tempo giusto), alternând recitative (parlando) cu elemente cantabile; se cântă numai solo și cere calități muzicale deosebite cântărețului, prin dificultățile de interpretare impuse. Se pot constata diferite stiluri regionale, unele reprezentând stadii diferite de evoluție sau ilustrând influențe diferite. Se pare că d.
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
fervoarea creștină lasă loc câteodată neliniștii metafizice, îndoielii și chiar începutului de hulă; icoana lui Iisus, a cărui vorbă „înomenea dumnezeirea și îndumnezeia pe om” (Iisus prin grâu), ori a Tatălui ceresc, în suprema-i bunătate (Cântecul apei, Troița, Dezmărginire), alternează cu icoana celui „ce s-arată puternic în moarte” (Molimă), care e inaccesibil omului păcătos într-o lume decăzută (Cuvântul Tău, Îngerul slavei), ori chiar cu imaginea unei divinități îmbătrânite, impotente (Călătorul); subsecvent, omul ia când un chip titanic, de
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
și 1947. Primul volum, Zile albe, zile negre, se prezintă, mai ales în partea de la început, ca un bildungsroman. Zariștea de poezie și basm în care se mișcă fiul de țăran din Câmpia Dunării, anii de școală și de studenție, alternând întâmplări variate și portretizări izbutite, îi conferă o valoare literară deosebită. Interesantă este și partea a doua a memoriilor lui C., atât pentru informațiile furnizate în legătură cu propria evoluție spirituală, cât și cu epoca. Ca scriitor creștin, Nichifor Crainic evoluează de la
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
period”, alfabetul de tranziție este înlocuit cu cel latin. Între 1862 și 1864 Heliade a reeditat, cu puține modificări, cele cinci volume apărute. Precursor al presei literare românești, C. de a. s. a fost proiectat ca o revistă-magazin, care să alterneze o ediție pentru bărbați (literatură, articole despre politică, industrie, economie) cu alta pentru femei (sfaturi gospodărești și pedagogice, povestiri religioase și moralizatoare). Fără a pune în aplicare separarea anunțată, C. de a. s. este, în primii ani, o publicație eterogenă
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
social-democrată (H.H. Stahl) și țărănistă (Constantin Enescu), iar Mihail Polihroniade a prezentat tactica politică a lui Lenin. Fuseseră invitați special, din afara grupului, și doi marxiști, Belu Silber și Lucrețiu Pătrășcanu, care au intervenit în dezbatere, iar drept urmare în sală au alternat aclamațiile comuniștilor cu protestele naționaliștilor, până când Polihroniade a citat lozinca leninistă după care statul burghez e un cadavru care va fi răsturnat dintr-o lovitură, și atunci adepții revoluțiilor de dreapta și de stânga au ovaționat la unison. Bănuiala de
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
Frunze de toamnă, Lui Eros), portrete ale unor personalități ori tipuri istorice (Chipuri, Letopiseț). Continuând aici pe Mateiu I. Caragiale, Mihai Codreanu și Al. O. Teodoreanu, autorul încearcă să exploateze expresivitatea unui lexic bogat în sonorități arhaice. Accentele discret pioase alternează cu atitudinile voit neutre și cu o undă de umor, evitând astfel monotonia. Aceleași însușiri sunt valorizate și în drama istorică în versuri Armașul lui Ștefan cel Mare, dar aici C. nu e în stare să creeze o intrigă convingător
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
umoristic. Scriitorul reia și dezvoltă în stil personal romanul (neterminat) Minunile Sfântului Sisoie de G. Topîrceanu: umanizează personajele supranaturale și prozaizează mitologicul. Cotidianul și „sacrul” sunt „armonizate” într-o proiecție bufă, de bună calitate literară, cu episoade pline de vervă, alternând tonul grav cu cel disimulat lejer. Exercițiul dramaturgului este vizibil în aceste pagini, câteva scene fiind alert dialogate. Singura sa piesă de teatru, Pasagera, publicată în „Astra”, a rămas fără ecou critic. În schimb, scenariul Brâncoveanu, jucat în stagiunea 1967-1968
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
sfârșit tanatic. Arhip face totul cu o impasibilitate analoagă aceleia a lui Meursault, personajul lui Albert Camus, însă disimulată prin exteriorizări melodramatice, suspecte. Pe de altă parte, Minciuna se deosebește de Străinul prin aceea că, în loc de întrebuințarea tehnicii narative comportamentiste, alternează introspecția cu fracturări ale discursului, cu abrevieri, în genere cu procedări prin care sunt introduse echivocul, enigma, confuzia, misterul. Intimidat până la traumatizare de mediul înconjurător, în care se implică totuși erotic, insul își inventează la întâmplare o lume interioară, în
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
anului” și obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Liviu Rebreanu” (Bistrița). Într-o construcție narativă complexă, care îmbină realismul istoric, reflecția culturală și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
întunerec are un puls de acute neliniști) îl predispune fie la deprimări glisând într-o retorică a eșecului, fie la îndârjiri cu iz proletar. Filosofări în notă elegiacă, pe care se înfășoară un fir de parabolă tras din motive biblice, alternează cu o gestică mai zvâcnită, compasiunea pentru gloatele de truditori înfometați iscând schime de revoltă. În proză, fizionomia tânărului scriitor se schimbă (Autentice..., 1926, Pata de cerneală, 1928). El apare aici destins, bine dispus, glumeț. Numai că umorul schițelor e
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
din epopeea luptei anticomuniste românești, scene esențiale sub raport caracterologic din existența câtorva dintre personalitățile culturale și politice reprezentative ale exilului, filtrate de privirea lucidă și de spiritul complex, zbuciumat ale autorului însemnărilor. Scris alert, într-o notă profund reflexivă, alternând permanent propriul examen de conștiință cu rechizitoriul acid al atitudinilor și al comportamentelor celor din jurul său, fără nici un fel de concesie sub aspect moral și ținând întotdeauna seama de dezideratele naționale ale activității politice din emigrație în judecarea faptelor sale
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
1966), revistă ce îi acordă, în 1968, un premiu pentru debut. Debutul editorial al lui C., cu prozele scurte din volumul Ciudățenii de familie (1968), este marcat de încercări și exerciții narative și stilistice pe tema vârstei adolescenței. Modalitățile scriiturii alternează metaforizări lirice cu îngroșări caricaturale, în funcție de trăirile extreme ale pesonajelor - idealism sau iluzie spulberată. Ca un fel de urmare a acestor preparative, romanul Cancerul blond (1970) narează etapele evoluției unui adolescent, Val Steriadi, de o sensibilitate aparte, trecând prin întâlniri
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
temă fundamentală e arheologia eului năzuind la resuscitarea prin vers a unei întregi tradiții dispărute istoricește: părinții îngropați în grâu, tatăl „tras în poveste/ cu lumea lui toată”, „satul gol”. Placheta postumă Cronică de memorii (1998) consfințește testamentar acest filon, alternând confesiunea personală cu citatul (vocea tatălui, a cronicilor sau tradiției anonime) și secvențele versificate cu cele de poem în proză, totul sub semnul asfințitului unei lumi cu care poetul se identifică total și definitiv. Dindărătul imageriei ceremonioase și muzicale se
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
direct, implicat, care însă cedează prim-planul altor personaje: cunoscuți, comandanți, colegi de școală militară sau simpli soldați. Detașată și sinceră, neevitând scenele atroce și trăirile mai greu avuabile, narațiunea impune impresia de autenticitate. La aceasta mai contribuie descrierea nuanțată, alternând precizia militarului cu sensibilitatea față de natură a unui poet, precum și priceperea în portretizare, inclusiv prin limbaj, mai ales în cazul combatanților veniți de la țară. Remarcabile sunt, astfel, portretul lui „nenea” Iancu Ghermănescu și al „eroului” - un căpitan fanfaron, laș și
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
chiar dacă i-ar lipsi perfecțiunii un deget”. Nevoia confesiunii și a regăsirii identității de sine prefigurează de pe acum motivul recurent al oglinzii, în timp ce glisarea livrescă dinspre realitate spre imaginar se realizează printr-o spectaculoasă trecere „prin flăcări”, iar sentimentalismul elegiac alternează cu cel grav, solemn, aflat sub controlul lucidității. Constituindu-se ca motiv central în Preludiu pentru trompetă și patru pereți (1992), oglinda pare a fi suprafața care degrevează ființa de o falsă interioritate și recreează imaginea exteriorului, prin definiție imperfect
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
etalează stridența. Apar caractere variate de litere în cuprinsul aceluiași text, cuvintele sunt fracturate, dispuse aberant. Poziția orizontală e concurată de cea verticală și diagonală, vorbele sunt despărțite în silabe și între acestea se întind goluri, literele majuscule și minuscule alternează arbitrar. Apar desene și picturi bizare, enigmatice, unele demențiale. Culorile sunt stranii și țipătoare. Concordanța producțiilor literare cu programul constructivist e parțială în „Contimporanul”, mai pronunțată, dar nu integrală, în celelalte reviste de orientare convergentă. La „Contimporanul” colaborează nu doar
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
umbra, visul, părerea, apa, reîntâlniți mai târziu în poezia romantică, la Eminescu inclusiv, în prelucrări de nivel poetic superior. Sintetizarea atâtor motive dezvoltate independent în poezia antică și medievală e motivată de conștiința întârzierii literaturii române, astfel răscumpărată. Versuri stângace alternează cu altele armonioase, compuse în măsura de 12-13 silabe. Cezura cade elaborat, așa încât a doua jumătate a versului să nuanțeze, întărind ideea („Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară”). Rima împerecheată e adesea studiată semantic („floare”, „trecătoare”; „lume”, „spume
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
African American roots”, in E.W. Lynch & M.J. Hanson (eds.), Developing cross-cultural competence (a 2-a ed., pp. 165-208), Baltimore, Paul H. Brookes. Wilmshurst, L., (2002), „Treatment programs for youth with emotional and behavioral disorders: An outcomes study of two alternate approaches”, Mental Health Services Research, 4, pp. 85-96. Windle, M., & Tubman, J.G., (1999), „Children of alcoholics”, in W.K. Silverman & T.H. Ollendick (eds.), Developmental issues in the clinical treatment of children (pp. 393-414), Boston: Allyn & Bacon. Wing, L., (1981), „Asperger
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cu accente sociale, și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor stări de anxietate. Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
fulgurante, incisive, de o concentrată forță epică). A XI-a poruncă (1969) are la bază experiența teatrală a autoarei. Scena și culisele ei sunt descrise cu o claritate analitică din care nu lipsesc nici melancolia, nici cinismul sau sinceritatea brutală, alternând într-un joc de trăiri subtile. Moartea centaurului (1970), volum de proze scurte și nuvele, prefigurează romanul Dyonis sărmanu (1984). Universul romanului este unul concentraționar: într-un oraș care trebuia scufundat și reconstruit, sosește un ordin de „dispersare” a trei
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]