1,052 matches
-
Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții sbor de foc cutezător... Pe când mîna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
proaspăt cosit. Dacă te are trecut pe listă, Diavolul te pescuiește și din mănăstire. Iisus ne-a promis iubire, nu belșug. Să fie relația om - divinitate sintaxă sau mister? Doar două lucruri mă apasă : cerul și pământul. Și cel mai amărât suflet tot templu e. Nu toți cei care au fost urcați pe cruce au nimerit într-o legendă. Se cuvine ca rugăciunea să fie omagiu, nu negociere. Devenim evlavioși când simțim că se apropie dogoarea iadului. Intoleranța religioasă generează terorism
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În istorie, au rămas grecii pentru că au edificat o civilizație înfloritoare. Dar și perșii care au incendiat-o. Prin unele țări nu au ajuns decât stropi de civilizație. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. La popoarele amărâte, nici basmele nu mai au un sfârșit prea fericit. Istoria - o contabilizare a întâmplărilor din ce în ce mai jenante. De-a lungul istoriei, multe cranii de conducători au fost umplute cu minți alterate. Cad din istorie popoarele care nu reușesc să găsească o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu mochete înflorate și ospătari stilați, mai mult lung decât lat, totuși nu era de nasul unor studenți amărâți ca noi, dar Edy, tocmai primise bani de acasă și ținea neapărat să o cunoască mai bine pe Giulia, verișoara altui amic, Doru. De fapt o cunoștea, dar ținea morțiș să o cunoască și ...mai bine! Totul fusese pus la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
p-aci să ridic receptorul când se aude o bătaie În ușă și e Tom Stronach, cu părul lui blond ondulat În lațe. E Îmbrăcat cu o bluză de trening Russell Athletic și cu pantaloni gri de trening. Pare cam amărât. — Tom... cum merge? Îl Întreb eu cu o Îngrijorare simulată. Sunt ca un Zorba de rahat Bruce. O mie două sute treisprezece clienți care au plătit. Am dăruit clubului ăluia Împuțit doișpe ani de muncă cinstită. — Înțeleg. Am crezut că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un bulangiu. Aceleași reguli. — Noo Bruce... nu la Circulație era hiba... ci la Criminalistică. Am avut iarăși timp să mă gândesc. Să fiu sincer cu mine Însumi. Mi-am amintit totu. Toate cadavrele, toți copii ăia maltratați... toți oamenii ăia amărâți și chinuiți... și m-am tot gândit de ce? Nar trebui să fiașa... nar trebui... de ce? Mă Înșfacă de Încheietura mâinii și se Încruntă la mine, dar io mă uit În spatele lui la sora medicală. Poartă ciorapi cu portjartier care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și pulpele ei minunate și uau... dar nu-i pot spune nimic lui Clelland, care Încă Îmi mai șoptește concentrat „De ce?“. Simt nevoia să-i spun pur și simplu de ce. În două cuvinte simple: selecție naturală frățâne, selecție naturală. Oamenii amărâți și chinuiți sunt puși la zid, iar tu faci parte dintre ei, amice. Aceleași reguli. Clell dintotdeauna a fost un fătălău slab, sensibil și comunist sub aparența aia de polițai dur. I-a lipsit temperamentul de categorie grea. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pentru a doua seară de program. Am cântat noi vreo două-trei piese, cele mai tari din repertoriu și...nimic. Vânătorii erau plictisiți, obosiți și ne-au privit ca pe niște mistreți împușcați. A fost cel mai scurt și cel mai amărât spectacol din viața mea. 9. De la cine ați moștenit dragostea pentru cântecul de fanfară? Tatăl meu cânta la clarinet, de asemeni unchiul, moș Ion Bradu. La noi în casă se făceau repetițiile înainte de Crăciun iar ferestrele bubuiau de tobe și
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
teatru-n ruină - pe perete În afiș actorii plouați Dan Norea Plouați poate fi Înțeles aici la propriu: actorii (imaginile lor de pe afiș) sînt plouați (uzi) realmente și, contaminîndu-se de prima imagine, teatru-n ruină, la figurat, sînt triști și amărîți pentru că teatrul lor e În ruină. Există aici o mică elipsă, nu se spune explicit că afară ar ploua, faptul fiind subînțeles doar din context (pe perete În afiș). Jocul este simplu și eficace, fiecare dintre contexte admite (actualizează) doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lumii. Iar după ce a pierdut-o, iar Odiseu îi vede umbra printre umbrele morților și îl crede rege al lor, Ahile îi spune: „Odiseu, nu-mi mai preamări moartea: Aș vrea mai degrabă să fiu pălmaș, slugă la un plugar amărât și sărac, decât rege peste neamul acesta de morți fără vlagă.“ De fapt, viu fiind, dorea ceva din ordinea firească a lucrurilor: să lase războiul, căruia îi trăise de ajuns truda zadarnică, ororile și nedreptățile, 119 și să se întoarcă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lumii. Iar după ce a pierdut-o, iar Odiseu îi vede umbra printre umbrele morților și îl crede rege al lor, Ahile îi spune: „Odiseu, nu-mi mai preamări moartea: Aș vrea mai degrabă să fiu pălmaș, slugă la un plugar amărât și sărac, decât rege peste neamul acesta de morți fără vlagă.“ De fapt, viu fiind, dorea ceva din ordinea firească a lucrurilor: să lase războiul, căruia îi trăise de ajuns truda zadarnică, ororile și nedreptățile, și să se întoarcă acasă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
le arătase. —Mă bucur că ți-am fost de folos, îi răspunse. Acum ai putea să-mi dai pace și să mă lași să trag și eu un pui de somn? — De ce nu renunți tu la slujba aia a ta amărâtă ca să te apuci de ceva mai acătării? o întrebă Nieve. Sunt sigură că aș putea să-ți găsesc ceva de muncă la firmă la Max. —Nieve, e aproape miezul nopții și tu încă lucrezi! A cui slujbă e mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve și pe Aidan. Lucru care pur și simplu a îngrozit-o. Mi-a spus că sunt rea. Sigur, după aia a dres-o și mi-a zis că mă înțelege și că nu sunt chiar atât de groaznică, doar amărâtă. Dar a avut dreptate prima dată. Am fost meschină și m-am purtat execrabil. Așa că, până la urmă, m-am dus la un specialist care să mă ajute să analizez lucrurile la rece. Dar asta nu s-a întâmplat decât după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mesaj divin care să mă scape de incertitudini, de așteptarea aceasta chinuitoare pe care o simte oricare proaspătă mamă fără acces la bebelușul bolnav. Trepte, copii care culegeau prune în livada din fața casei de la țară. Unul era foarte mic și amărât. Au apărut niște războinici. Unul dintre ei era în bătaia săgeților, spatele e atins în multe locuri, dar continua să lupte. Copiii se minunează. Joi spre vineri, ora 1 și 9 minute. Acum, când scriu rândurile acestea, Stella e lângă
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
un pat pentru ea. — Mi-l permit? Ashling luă în considerare propunerea. Acum, că Ashling îi reorganizase finanțele, lui Phelim îi mergea mult mai bine. Cred că da, spuse ea serioasă. Dacă îl cumperi cu cardul de credit. Supărată și amărâtă, a făcut cerere pentru un împrumut bancar, după care și-a cumpărat o canapea, o masă, un dulap și câteva scaune. Și cu asta, se gândea ea, se termina toată treaba. Pentru mai bine de un an, a refuzat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a îndreptat spre locul de unde a pornit totul, unde a început coșmarul, eu mi-am făcut o cană de ceai. Stacey M ă dor picioarele și-s dărâmată. Nici nu s-a uitat azi la mine - nici măcar o privire amărâtă. Chiar mă scoate din sărite. Și n-am sunat nici măcar o dată - nu ca Sheila, care sună din cinci în cinci minute. Scoate codurile de bare - jur c-așa face - doar ca să poată suna. Apoi, dacă vine doamna Peters, brusc nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și dac-aș fi zis că vreau să se-ocupe mama de ei, Charlie n-ar fi fost de acord - el nu vrea să fie lăsat pe dinafară de la nimica. Adică de la nimica legat de mine. E un pic cam amărât de alaltăseară (de fapt, n-a fost prea rău, deși a fost un pic cam scurt), da’ tot e-al dracu’ de curios și de gelos pe toate ca să fie pe placu’ meu. Și acum de când am făcut-o are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Crăciun și o barbă de vată chirurgicală, doctorul Lockwood le făcea semne cu mîna, În timp ce domnul Maxted Își bea paharul cu whiskey lîngă piscina goală, iar scamatorii chinezi se cățărau pe scările lor și se transformau În păsări imaginare. Încă amărît că Își pierduse aeromodelului său, Jim ședea Între părinții săi În spatele Packard-ului. Oare le era teamă că ar fi putut intra În altă belea dacă ședea În față, lîngă Yang? Reușise să strice petrecerea doctorului Lockwood și să facă imposibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și mi-a zis că nu poate să-mi dea bani mulți și dormeam amândouă și ea plângea după domnul Mindt. La gară era unul Costică, era frizer, care se Îndrăgostise de mine, dar era cam teleleu și slab și amărât, avea un frate nebun și numai mamă și, când venea frizerul cu flori, mă ascundeam În cămară și doamna Mindt odată l-a gonit. Mi-era tare urât de el și am plecat prin pădure pe cărare și am plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cel pe care-l primise În ziua aceea la Brighton și mai apoi când erau la el acasă. Când primea unul din telefoanele alea, mereu se scuza și se retrăgea Într-un colț pentru a vorbi În particular. Apoi părea amărât și absent. —Vești proaste de la spital? obișnuia ea să spună. El se uita lung În gol și murmura ceva de Încuviințare vagă. Și nu părea că vrea să discute despre asta. Câteodată Îi lua ore Întregi să-și revină. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ar fi capabil de așa ceva. Fi nu spunea nimic. Deci, ce poate să Însemne chestia asta? continuă Ruby. Că Sam are o altă femeie acasă În America? Numele de Kimberley Îi răsări În minte aproape instant. Era o prietenă destul de amărâtă a lui Sam cu care se Întâlniseră din Întâmplare la Kew Gardens. Oare Sam avea o aventură cu ea? O fi luat-o pe sus s-o ducă la vreun cuibușor de nebunii la New York? Nu prea părea credibil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
până În Namibia, apoi de la est la vest, din Madagascar În Mauritania, căutând numele țării din careul Tamarei. În tot acest timp Îl vedea cu ochii minții pe doctorul Gad Eitan, vikingul arogant cu mișcări de felină, ca pe un copil amărât și neiubit, rătăcind pierdut prin junglele și deșerturile Africii. Nu găsi răspunsul. Dar se Întrebă dacă și cei ce vor veni după noi, Yoezer și contemporanii săi, cei ce vor popula Ierusalimul peste o sută de ani, vor dezlega la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Poartă-te cu el de parcă ar fi aer transparent. Cum aș putea, Fima? Doar Îl iubesc. De ce nu reușești să Înțelegi asta? Dar e un lucru pe care ar trebui să-l fac Într-adevăr: În loc să-i arăt o figură amărâtă, ar trebui să-i trag o palmă zdravănă. Uneori am impresia că asta așteaptă de la mine. Cred că i-ar prinde bine. Adevărul e, spuse Fima, că și-a câștigat onorabil dreptul la o palmă zdravănă de la tine. Cum spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
problemele mele. Îmi pare rău că te-am jignit. Mai adăugă că ea, dintotdeauna, avea mare Încredere În vise: dovadă că tocmai În noaptea asta, când Fima o visa pe ea, Yeri o sunase pe neașteptate din Milano. Părea cam amărât. Spunea că habar n-avea ce-o să fie. Că timpul avea să decidă. Să Încerce să nu-l urască. — Timpul, Începu Fima, dar Annette Îi acoperi gura cu mâna: Hai să nu vorbim. Alaltăieri am vorbit deja destul. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tale până acum. Adică chiar păreai de 18 ani. Dar noua coafură ți-a descoperit fața... — Și-acum îmi scoate în evidență perfect ridurile. Grozav! Sunt posesoarea primei coafuri din lume care accentuează laba gâștei. Te-am jignit. Ed părea amărât. L-am mângâiat pe mână. Nu, nu m-ai jignit. Dar nu eram sigură că vorbisem serios. Întotdeauna am considerat că par tânără din cauză că așa mi se spusese. Poate de aceea am fost și atât de încăpățânată să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]