1,286 matches
-
fapte inacceptabile, contrare bunului simț și, în definitiv, credinței adevărate în Dumnezeu. Ca să fie și mai grotesc totul, oamenii au primit iconițe cu maica Domnului pe spatele cărora scria �Donație P.S.D. - Cluj". În mijlocul celor trei trandafiri emblematici. Asta, probabil, pentru ca amărîții să creadă că izbăvirea le va veni, nu de la Dumnezeu direct, ci prin intermediul partidului de guvernămînt, filiala orașului lui, Doamne nu-i ierta!, Blaga. * Tema intermediarilor a mai apărut o dată pe micul ecran cu ocazia raziei pe care primăria unui
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
Gardianul neatent se pedepsește, de altminteri. Acela ce poartă vina morții în arest a unui băiat de șaisprezece ani - Bălășoiu de numele său -, a și fost amendat cu 10% din salariu, pe o lună întreagă. Preț de treizeci de zile amărâtul de gardian va mânca pâine neagră, udată de lacrimi... Cazul Bălășoiu a intrat în vizorul presei, se așteaptă o expertiză medicală. Se va mai scrie, poate, și după aceea. De la groapă, mortul nu se va mai întoarce, pe când poliția este
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
clipă întreaga mea muncă și străduință. De aceea mă oblig să râd, să râd mereu de pretențiile noastre la dăinuire. — Unde e Dumnezeu în piesa ta? — Dumnezeu este cu noi, dar având toată lumea în grijă poate îi mai scapă vreun amărât. — Nu-i chiar așa, i-am replicat, eu cred că... 120 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Dumnezeu ne-a adus pe lume, mă întrerupse Ioana, ne-a dat libertatea de alegere, noi trebuie să ne des curcăm cum putem
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
multe cărți, păr lung, aroganță bine controlată: semănam cu arhetipul meu încă neronțăit. Când am intrat în compartiment, fata aia frumoasă își lipise fruntea de fereastră și părea că stă la pândă, deși pe peron nu se vedeau decât niște amărâți de soldați care răcneau ocări spre alți tâmpiți în uniformă, ce urcaseră după mine și se risipiseră prin tren. Doi intra seră în compartiment înaintea mea și înjurau că nu puteau deschide fereastra. Au ieșit în fugă și au tropăit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
păcănit sec, căpăcelul de tablă al unei sticluțe de J&B, rupând apoi cu dinții plasticul tare al pachețelului de alune liofilizate, e deja uvertură orgasmică. Când îmi voi deschide un cabinet de sexologie și tarot, le voi ex plica amărâților lepădați că dacă vreodată au insistat să aducă de băut din afară în cameră, în loc să golească frigiderul împreună cu ea, au comis o greșeală fatală și ireparabilă. Camerele ne erau date de firma de turism din Neptun. Camera era beneficiul fiecărui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-i escroca. Care nu plătea, le futea o vâslă-n cap, da’ tot îi trecea apa până la urmă. Când am prins odată doi fără bilet, Nea Nebunelea a zis să le dăm drumul. A făcut un gest larg spre toți amărâții din tramvai și a zis: — Uită-te la ei. Au suferit prea mult ca să-i mai poată ierta Dumnezeu. Atuncea hai să-i iertăm noi. în fiecare cursă, Nea Nebunelea, care conducea, le spunea pasagerilor la microfon câte un capitol
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aplaudă timid, parcă fericită că tocmai văzuse un terorist în carne și oase, dar se opri imediat, dezorientată de privirea de gheață a cumnatului. O tâmpenie pentru tâmpiți! Asta dau ei pe post... Ce terorist? Un bețiv nenorocit sau un amărât bolnav... Aflați de la mine, un adevărat terorist nici nu se droghează, nici nu se îmbată ca un porc când e în misiune. Dar teroriști există, neau invadat pe la unguri și pe la ruși, umblă prin prostime, în stradă, îi instigă, sparg
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
știa de frică, îl lăsă să se calmeze, se îndreptă în fotoliu, își aprinse o țigară și, cu un ton răspicat, care nu-i masca, totuși, ușorul tremur al vocii, îi răspunse: De unde să știu eu, nene? Eu sunt... un... amărât, ajuns în Parlament datorită prostimii... Așa încât te rog pe tine, care le-ai știut și le știi pe toate, să-mi răspunzi, de ce să le pup picioarele?! N-o face pe prostu’! Știi foarte bine, dar foarte bine ai putea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
socrul și ginerele se întâlneau pe terenul unei pasiuni comune: vânătoarea! Deci, alături la sesiuni, raionale ori regionale, alături și pe coclauri, cu pușca în cumpănire... Asta da, armonie familială! Prin urmare, cum l-ar fi crezut tata-socru pe un amărât de contabil-șef, care i-a șoptit că, fiind într-o deplasare, în București, l-a zărit pe ginere la o cafenea centrală făcând pe cocoșul între două utemiste. Este adevărat că în perioada aceea mersese în Capitală pentru aprobarea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
bună parte, dacă nu chiar în întregime, opera ei, că dacă nu avea ea un anume miros al evenimentelor, încă atunci când nu eram decât doi logodnici săraci în gară la Tecuci... He-he! Azi n-aș fi decât un scârțar, un amărât de notar, sau grefier, sau profesoraș, cine știe?... De aceea a simțit nevoia să te pună la punct. Cu atât mai mult cu cât egalitatea sexelor recent câștigată o făcea să aibă sentimentul unei anume superiorități. Și cât erai tu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
am fi. Altfel, mințile n-o să vi le pierdeți, pe dumneavoastră, creierul n-o să vă părăsească până la moarte, dar o să vă pierdeți sufletul, domnule Popescu”. Oricât de greu îmi venea să accept asta, în glasul lui era o milă autentică. Amărâtului ăsta naiv și sfertodoct îi era milă de mine! În Coca-Cola multă și neagră ca sângele străluceau luminile New York-ului. - Nu lua pâinea de la gura lui Dumnezeu, a mai zis preotul și vocea lui mi s-a părut dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
rândul am opus, în ce-am scris și ce-am spus, țoapelor ajunse pe săracii, tot mai mulți, ai acestei țări. Ticăloșia și mitocănia fără margini de care dau dovadă întruna potentații zilei te împing să-i consideri automat pe amărâți buni, frumoși, curați, dacă nu pe dinafară, cel puțin pe dinăuntru. Certezenii mi-au atras atenția că pot să greșesc. Românul sărac poate fi tot atât de urât pe dinăuntru cum e ciocoiul plin de bani. În Maramureș, în Oaș, în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
preț al juzilor corupți, pe care-l folosesc în traficul de influență și cu care adună șpaga, este inamovibilitatea. Tradusă de ei, prin abuz, ca intangibilitate. Statutul lor actual, brand-ul pe care îl vând prin atitudinea de fiecare clipă amărâților pe care îi judecă este: „Bă, nenorocitule, mie ori îmi dai șpagă, ori te belesc, cu dreptatea ta cu tot, și nimeni n-are ce să-mi facă. Și dacă mă reclami, reclamația tot la mine ajunge, și o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
după ’89, a beneficiat de tot felul de funcții, inclusiv cea de senator, de unde a tunat și fulgerat împotriva comunismului și Securității, fără să simtă nevoia să-și mărturisească păcatul. Dar, dincolo de toate acestea, Doinaș nu a fost decât un „amărât de scriitor”, un sclav al sistemului comunist. Cel care a reclamat însă public, pe baza informării de la CNSAS, faptul că a fost turnat de Doinaș, e vorba de Adrian Păunescu, a fost un stăpân, un stâlp al propagandei ceaușiste. CNSAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la ciomăgit ziariști. Iar când agresorii nu sunt nici măcar găsiți de autorități, darmite pedepsiți, ca în cazurile de la Timișoara și Miercurea-Ciuc, ce-i mai rămâne de gândit simplului cetățean? Dacă un ziarist poate fi bătut fără probleme, pe mine, un amărât, mă mai apără guvernul ăsta în vreun fel? Dl președinte a ascultat toate acestea bâțâind din picior. După ce „și-a luat angajamentul”, ușor plictisit, că va interveni în apărarea presei, dl Iliescu a explodat: dar ce, voi, presa, nu denigrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu că au pierdut trenul în dimineața de joi, ci că s-au aflat în el, că au fost răniți și mutilați. De ce? Pentru că autoritățile spaniole le-au pus la capul patului de suferință documentele de rezidență în Spania. Acești amărâți pot rămâne acum liniștiți să culeagă roșii și căpșuni, nu îi mai poate sili nimeni să se întoarcă în mizeria fără speranță din România. Faptul că ar putea fi uciși aiurea pe meleaguri străine e puțin față de amintirea sărăciei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în Islam, ci și în miezul civilizației contemporane, în care fiecare cucerire tehnologică neînsoțită de progresul relațiilor interumane se poate întoarce într-o zi împotriva omenirii. Atentatul de la Madrid reprezintă un prim asasinat în masă dirijat în mod deliberat asupra amărâților. La World Trade Center era de presupus că se găseau oameni cu bani peste medie, în trenurile de la periferia Madridului erau muncitori navetiști, studenți, mici funcționari. Al-Qaida și-a calculat lovitura. Dacă omorau niște politicieni, finanțiști sau militari, populația ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pună mâinile pe piept. Cei care, asemenea lui Iisus, întreabă în fiecare dimineață: „Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”. Aud că această catedrală se va construi din banii strânși de Biserică din donații de la credincioși. Mii de miliarde adunate de la amărâții patriei, pentru care bănuțul de 5.000 e cât roata carului? Haida de! Donații vor fi, cu siguranță, de zeci și sute de milioane, dar o să le facă alde Oprișan, Mischie, Bebe Ivanovici, Gigi Becali, Mitică Dragomir, firește nu înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină și el n-a avut loc de tine, iar argintarul refuză sastisit să-ți arate un amărât de pandantiv, convins că „n-ai tu moacă de el“ - apoi adio fantasme! Dar tot nu v-am spus cum se leagă toate astea de Zen ul lui Cărtărescu, așa cum promiteam joia trecută. Da’ ce, dau turcii?! 21 iulie 2011
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fac de două parale cu vorbe alese. Cu ce e românul puturos dacă joacă la loto? S-a făcut vreun plan de redresare economică și lumea în loc să se ducă să-și caute de muncă, duminica, stă la coadă la loto? Amărîții ăștia vin și ei la spartul tîrgului să aibă la ce spera pînă deseară! Și o întoarce, rece, dumneaei, să mă amuțească: „Îi prefer pe cei care se duc la coadă în Ghencea, la mormîntul lui Ceaușescu!” Pelerinajele oamenilor simpli
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
vreodată să fiu. Alex a zâmbit, a coborât privirea și, cu un ton blând, mi-a spus: ”Mihai, eu nu cred că a vrut...” În încheiere, îi rog pe cei care sunt alături de băieții ăștia mâine seară, să dea un amărât de share acestei scrisori. Oricât de melodramatica ar fi ea. Dacă în partida retur cu Grecia veți face un meci mare, miercuri se va vorbi despre ”nationala Romaniei”. Dacă nu, se va vorbi despre ”nationala lui Piturca”. Ăștia suntem... Oricât
Victor Pițurcă, scrisoare deschisă de la cine se aștepta mai puțin by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61199_a_62524]
-
resurse materiale proprii pentru ceea ce, cu o expresie abstractă, se numește „binele public". Probabil că am avut și modelul nu întodeauna ușor de suportat, crediți-mă al unor părinți generoși până la inconștiență, capabili să dea ultimul leu din casă pentru că nu știu ce amărât era la mare ananghie. „Voi măcar sunteți sănătoși", ne punea la punct mama, când ne plângeam cu egoismul copilăriei că în loc să ne cumpere, fratelui meu și mie, o nouă minge de fotbal, dădea bani vecinelor rămase fără lemne de foc
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
în deșert. Care Românie Mare, dom’ Vadim? România-stadion vegheată de țevile mitralierelor promise de-atâta vreme? România Mare a invectivelor și acuzațiilor demențiale la adresa oricui gândește altfel decât în haznaua național-securistă dominată de xenofobie, antisemitism și nebunie? România Mare a amărâtului târât prin tribunale pentru c-a trecut strada prin locuri nemarcate, sau a tâlharilor posesori de imunitate? Despre felul jenant în care Adrian Păunescu își promovează propriul clan aproape că nu mai e nimic de zis. Flancat de-un fiu
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
a făcut greșeala să umble în Trabant, ca orice sărăntoc, pe drumurile patriei? Informațiile astea le-a produs presa, nu cine a plătit pentru asta. E nevoie ca tot presa să spună cine chelește pădurile din România, încât se trezesc amărâții luați de ape când plouă? E nevoie ca presa să facă diguri de hârtie în calea apelor, fiindcă prefecții au alte treburi? Iar dacă tot e vorba de calamități care se repetă anual, poate că inventează tot presa miniștri ai
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]
-
rușinoase, de parcă ar fi miniștrii constatării calamităților naturale care se repetă în România. De ce să mă simt eu vinovat în locul lor? De ce nu se face nimic pentru a-i apăra pe țărani de inundații? Că sunt mai proști sau fiindcă amărâții ăștia s-au învățat că de soarta lor se ocupă numai bunul Dumnezeu?
Dumnezeu, ministrul țăranilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12593_a_13918]