834 matches
-
munte, sus. Sunt singură prin ea mereu. Iubitu-i dus Să caute ceva, s-aducă o podoabă În casa de la lingură zidită de o babă. Un lemn în sobă zvârl acum, pocnește jarul Și-o lacrimă-mi picură-n drumamar amarul... Se-aude-o sanie trecândtresare gândul, Iubitul nu-mi mai vine-acum. I-aș vrea alintul... E iarnă și mi-e tare frig pe dinăuntru, Afară ninge, geruiește și-n mine bate vântul, Privesc gutuia ce-mi colindă geamul înflorit Și aș mușca
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
E mare sărbătoare La mine-n cântec și la mine-n casă. Îi pun în palme sufletul și-o floare: Să îmi trăiești iubirea mea frumoasă! Poem pentru fiica mea Nisipul din clepsidră, egal și tumultuos, a luat cu el amarul, dar și ce-a fost frumos; ieri, știu, eram pe piscuri, în munți, un brad vânjos, azi, liniștit, la poale, ca un stejar sfătos; Și într-o clipă, totul s-a dus cum a venit, cărarea mi-e străină și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
demni, și mulți cei tineri brazi te-mbie cântarea să le asculți; Tu, într-o zi, spre piscuri, urcând, ai să mă lași prea singur sub arcade, ecou dormind sub pași; nisipul din clepsidră va curge tumultuos, luând cu el amarul și tot ce-a fost frumos... Magnolii albe În visul meu cresc azi magnolii albe Și au pe buze lacrimi de iubire, Pe glezna fină câte-o amintire, Săruturi fără număr, prinse-n salbe. Din glasul lor, suav, ce te
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
perdea de fulgi ce-și croiesc propria soartă se avântă spre pământul trist. Norii care plâng neîncetat cu lacrimi de gheață căci adăposteau odată fericirea iernii și îi dădeau drumul peste un platou de bronz, acum fiecare nor își îneacă amarul în sărmanii fulgi... Fericirea stă ascunsă printre umbre și se adâncește din ce în ce mai tare în întuneric până când nu pare a mai fi ceva real. Iarna e asemenea unei cutii blestemate, când o deschizi ies norii melancolici și distrug tot ce le
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada ochiului la ea. Trebuie spus că Philippe nu-și putuse reține cîteva perfidii la adresa bietului Loïc, nevoit să se pitească Dumnezeu știe pe unde ca să-și Înece amarul În alcool. Rău făcuse, fiul lui, Ronan, Îl luase la rost. - Chiar nu poți vorbi de altceva? Nicolas e prietenul meu, Îmi pare rău pentru tatăl lui și pentru Întreaga familie. Yvonne nu scăpă prilejul de a-i da și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își amintea, de parcă abia s-ar fi întîmplat, cum îl găsise pe Lupino printre copaci, cum îl acceptase, cum îl crescuse ca pe propriul său fiu. Încercă din nou copleșitoarele emoții care-l descumpăniseră atît de tare la plecarea puiandrului, amarul zilelor care urmaseră, dorul lui și al celorlalți membri ai haitei. Cînd crezi că le-ai văzut pe toate în viață, tot se mai găsește ceva care să te surprindă", concluzionă, rememorînd, încă uimit, cum, treptat, chiar lupii tineri începuseră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante Își aducea aminte cum, În copilărie, de armindeni, se cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită. — Ați auzit? exclamă Antonio, Întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu toții de aici, am început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja singur pe străzi, iar Tîrnăcop se făcuse criță. Înseamnă că eu și Tîrnăcop am văzut cam același fel de revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul paharului. Jur că l-aș mardi într-o clipită pe nenorocitul de Timișoara dacă aș da peste el! Ce fler a avut atunci să spele putina exact la timp, a fost îndrumat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acum în pragul iernii. Poate fi și ăsta un motiv pentru care n-a mai dat pe-aici în ultimul timp, preferînd să-și petreacă nopțile la cazino, avu un moment de slăbiciune în care încercă să-și mai înece amarul. Intra în bucătărie, aprindea aragazul și își punea la fiert cana cu apă. — De parcă nu ar fi fost îndeajuns că de fiecare dată cînd am avut nevoie de ei, ia-i de unde nu-s, spune Roja dezamăgit. — M-aș fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Elementare: dulce (pământ), amar (foc), acru (lemn), iute (metal) și sărat (apă). Fiecare dintre cele Cinci Arome are o „afinitate naturală” (gui-jing) pentru unul dintre cele cinci organe „masive” yin și pentru corespondentul yang al acestuia: dulcele influențează pancreasul/stomacul; amarul se îndreaptă spre inimă/intestin subțire; acrul are o afinitate pentru ficat/vezica biliară; iutele afectează plămânii/intestinul gros; iar săratul se asociază rinichilor/vezicii. Efectele terapeutice ale celor Patru Energii și a celor Cinci Arome sunt următoarele: - Mâncărurile yin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
orice caz, nu am dorit să mă mai apropii de ea toată seara. L-am evitat până și pe Angi, pe care eram supărată foc. Cred că îmi și apăru roșu pe pomeți, și îmi fu greu să-mi înghit amarul. S-ar putea că am și băut nițel cam mult. Țin minte cum în mașină mi-am pus capul pe umărul lui Angi și rămasei așa, cu ochii pe drumul frumos luminat. Îmi era bine, atingerea lui Angi mă învelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ei coroană pune, mare, De diamante, umede, topite În strălucirea lor cea înfocată, Căci ea-i regina frumuseții - a lumii". Ea capu-și rezemă de ai mei umeri Și glasul ei îmi șopti în ureche: - "Voiu îndulci tot chinul, tot amarul Cu care-n lume ei te-au adăpat - Căci te iubesc, sărmanul meu copil". Și Odin își deschise ochii albaștri Și mari, râzând cu ei - iar zeii Lin șoșoteau între ei bătrânește Și surâzând își aduceau aminte De-a tinereții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece - toți se-nșală. Eu adevăr nu cat - ci-nțelepciune. Căci mintea cea de-nțelepciune goală, Oricât de multe adevăruri știre-ar, Isvor de amărîre-i și de boală. În ladă aur oricât grămădire-ar - Cu aur nu se stinge-n veci amarul Și Pace numa-n inimă-i găsire-ar. Ușor trage prezentul la cântarul Înțelepciunii... Și ea-i fericirea. Cu-a răsăritului averi samarul Eu mi-l încarc - cu-a lui gândiri gândirea. Eu pasu-ndrept colo înspre cărunții, Gigantici muri ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să port iubirea-mi în tăcere Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea e locașul pătimirei: Un chin e valu-i, iară gândul spuma, Dureri ascunse farmecele firei. Odată te-am văzut - o clipă numai Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire În glumă - și dorești Să-ți spun a mea iubire În versuri franțuzești. Dar eu sunt melancolic Și nu știu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești și mie, ce le ești altora, De nu mi-ai fost o stea nemuritoare? Trăiam pierdut în umbra amorțirii, Deșarta-mi viață semăna cu spuma Și orb eram la farmecele firii... Deodată te văzui... o clipă numai Simții adânc amarul omenirii... Și iată că-l cunosc întreg acuma. {EminescuOpIV 338} ORI CÎTE STELE... Oricâte stele ard în înălțime, Ori câte unde-aruncă-n față-i marea, Cu-a lor lumină și cu scînteiarea Ce-or fi-nsemnînd, ce vor - nu știe nime. Deci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi sdrobită... și-apoi să mor... Să mor, {EminescuOpIV 476} Să-nnec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopți-mi amarul labirint, Eu voiu cânta de fală ca leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura rosă) În marea Somniei ce-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
competentă, se apropie ușurel, așezându-se între combatanți, și zise pe un ton dulce: — Steve, e o problemă cu unul dintre monitoare. Poți să vii să te uiți un pic? Așa cum Lousie anticipase deja, cu siguranță, Steve își vărsă imediat amarul asupra ei: — Nu sunteți în stare să faceți nimic singure? țipă el, bătând din picior. Uitase complet că nu trebuia să o deranjeze pe faimoasa actriță care acum cânta de zor: „Oh! oh! oh! Oh! OHH! OHH! OHH! OOOHHHHH!“, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Fiind un copil de doar doisprezece ani, se întorcea seara acasă înfometat și obosit, iar frații mai mari îi mai dădeau încă ordine de muncă. Se ascundea, sărmanul, pe unde putea, ca să nu fie văzut de ei și își plângea amarul. Își amintea, cum odată îl năpădiseră păduchii și nu era nimeni ca să-l ajute să scape de ei, dacă nu era mama, cine putea avea grijă de bietul copil? Se ducea, sărmanul, într-o râpă, ca să nu-l vadă nimeni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ce-ai gândit, ce-ai socotit Când Domnia ai avut Ești nevrednic de Domn De te purtai bine în țară Dar nu ziceai Iorgule - așa. .............................. No. 81 Trăiesc în suferințe Departe de-al tău nume, De șase luni de zile Amarul mi-au păscut. De este dar o crimă De-a fi iubit de tine, De ce-ai fost criminală De-ai zis că mă iubești? Dar asta nu e crimă Să sufăr azi mânie Să-mi veștejesc junețea De ce tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cum putea el să mă găsească, dacă nu am un locușor al meu? Aș putea să împodobesc și eu o crenguță de brad, ca Moșul să știe unde să mă găsească. Mai bine pleacă și lasămă să-mi astâmpăr singur amarul. Prin mintea femeii trecură mii de gânduri. Îl luă de mână, îi zâmbi și îi șopti cu vocea caldă:Dragul meu, eu stau singură într-o căsuță puțin mai încolo. Nu am prea multe, dar, dacă vrei, poți să vii
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
fost primite acolo cu binevoitoare simpatie. Gropile erau încă deschise când cineva, fără îndoială cu cea mai bună dintre intenții, încercă să țină un discurs, dar intenția a fost imediat contestată de cei din jur, Fără discursuri, acum fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Și avea dreptate cel care a vorbit în felul acesta limpede. În afară de asta, dacă ideea oratorului refuzat era aceasta, era imposibil să faci acolo, unul după altul, elogiul funebru a douăzeci și șapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
confirme o proprietate colectivă care încă dinainte nu mai avea nevoie de probe. Prin urmare, acel om, dacă n-a fost mai degrabă o femeie, a avut puternice motive să spună, așa cum s-a consemnat mai sus, Acum, fiecare cu amarul lui și toți cu același regret. Între timp, pământul a fost împins în gropi, s-au distribuit florile în mod echitabil, cei care aveau motive să plângă au fost îmbrățișați și consolați de ceilalți, dacă acest lucru era posibil, durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
plimba prin față la telefoane, poate o va întâlni din întâmplare. Leba nu a venit la întâlnire și nici nu a trimis pe nimeni să-l prevină, să nu aștepte în zădar. Ajuns acasă la el, după ce și-a înecat amarul în câteva pahare de vin, a adormit buștean. La șase dimineața trebuia să fie la datorie, să ia serviciul în primire. Douăzeci și patru de ore nu avea voie nici să doarmă și nici să părăsească nici o clipă regimentul deoarece, cu ajutorul unui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
blazat i se destăinui el încă din primul moment. Bănuind că s-a întâmplat ceva neobișnuit și știind sigur că persoana din fața lui este lipsită de asemenea vicii distructive, îl întrebă mirat: Cum așa? Acesta, dornic de a-și descărca amarul în fața cuiva, ar fi vrut să spună totul dintr-o singură răsuflare și văzând că nu reușește făcu un semn a pagubă. Dacă vă spun ce am pățit, nu o să credeți... Vă dau cuvântul meu că nu o să credeți! Mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și măsura ce le pune în toate; în munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu numai în fața Cerului ce-i zâmbește ...dar, plecat în fața atâtor lucruri care cer ascultare și tăcere. În ochii lui negri se pot citi amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]