4,800 matches
-
au în comun, vreau să zic, din punctul de vedere al unei poete intransigente cum e Elena Vlădăreanu? E de presupus că pe cele mai multe din aceste referințe nu le ține la mare preț. Greu de spus însă pe care exact. Ambiguitatea aceasta garantează prezența poeziei (pe care unii puriști ar putea-o pune la îndoială în virtutea unor obișnuințe de lectură) în spațiu privat. Multe texte își trag expresivitatea din sound-ul de prospect: "eu am 27 de ani 1,57 m 55
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
care încearcă să o înțeleagă nu este pusă cu mai mare claritate ca în The Figure in the Carpet/Desenul din covor, (re)tradus, foarte recent, în limba română, la Humanitas. Scurtul roman (nuvelă, după unii) constituie un monument de ambiguitate. Publicat în 1896, textul ar putea fi lecturat și ca o replică obscură, dată nemulțumiților cu stilul (vag) jamesian, nemulțumiți dornici de "clarificare" in extenso. Parabola căutării din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
e așa, lucrul mă măgulește. Dar, o dată în plus, nu mă convinge.) Apropiindu-mă de finalul cronicii, îmi mai rămân două vorbe de spus despre stilul lui Paul Cernat. De obicei neutru, arid, fără răsuciri memorabile de frază și fără ambiguități de efect, acesta încearcă aici să recupereze handicapul de expresivitate. Rău face! Ce iese de-aici se situează uneori sub zodia umorului involuntar. Despre același Mateiu Caragiale (et pour cause! ) aflăm, de exemplu următoarele: În cazul (anti)moderni(ști)lor
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
inițială./ Iată-n ce sens: e ca și cum/ ne-ați pune pe noi la ham, și-ați caza/ în car toată banda de dragoni și narvali." (pag. 24) Cea mai importantă calitate a Odei liberei întreprinderi e dată însă de substanța ambiguității. Aceasta nu mai ia naștere din limbaj, ci din coloana sonoră. Nu o dată, poemele se referă limpede la, tocmai, limpezimea lor. În spatele acestei eficiențe aproape corporatiste (doar vorbim despre o carte cu încărcătură antreprenorială) se simte o forfotă aducătoare de
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
o aventură facilă și se reîntoarce în patul conjugal regăsind pentru o clipă iluzia unei armonii durabile care se împlinește sub semnul unui gest de o mare frumsețe. La prima înfățișare, regizorul îi desface el însuși părul, iar gestul are ambiguitatea unei binecuvântări care se transformă în mângâiere, destinată numai ei. Același gest pe care Luisa îl vede repetat cu o altă actriță o face să realizeze că nimic nu era genuin, destinat numai ei, ci doar un stereotip de efect
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
Rubens - eboșele artistului flamand, seria de picturi cu scene din viața Mariei de Medicis decorând Palatul Luxembourg -, Watteau a adoptat în pictura sa o tehnică fluidă, liberă și culori mereu calde, învăluitoare. Exegeții artei lui Watteau au acceptat de mult ambiguitatea ca o trăsătură fundamentală a artei sale. A defini o pictură drept „fête galante” nu înseamnă de fel a-i desluși subiectul și semnificația. De cele mai multe ori nu știm de ce sunt personajele reunite, despre ce discută, ce simt. Nu știm
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
de la Metropolitan, universul picturii sale este direct legat de evoluția teatrului și a operei-balet de la începuturile Rococo-ului. Nu este neapărat vorba de acele lucrări în care lumea teatrului este un subiect explicit. În general, amestecul de precizie vizuală și ambiguitate expresivă ce caracterizează creația lui Watteau este similar combinației dintre gest spontan și convenție din „commedia del’arte”. În 1715, când pe tron se suie un copil de 5 ani, Franța abandonează în mare măsură constrângerile politice și morale ce
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
nu poate iubi idealist o femeie, fără să-și asume ridicolul și rușinea acestei situații, care îl pot împinge la sinucidere. Idealismul e mai mult o formă de vulnerabilitate decât de noblețe, ce trebuie asumată ca atare. Femeia profită de ambiguitatea acestei situații, pe care bărbatul o trăiește ca pe o suferință mortală. Dar se poate întâmpla și invers. • Pe Apostol Bologa din Pădurea spânzuraților, criza națională îl conduce spre criza religioasă. Liviu Rebreanu îl trimite pe românul cetățean austro-ungar pe
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
iese din scenă în romanul lui Roth nu-i o fantomă, el este și nu este un „ghost writer“, adică un „ne-gru literar”, autorul real din spatele celui ce semnează o carte scrisă de altcineva. Philip Roth a imprimat termenului o ambiguitate in-tenționat derutantă, așa cum sunt și identitatea, și destinul lui Nathan Zuckerman, pro-tagonistul primului dintre cele nouă romane narate de a-cest alter ego al lui Philip Roth și intitulat chiar The Ghost Writer (publicat în 1979). Ciclul pare acum închis
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
a recurs mai des la termenii viol și agression; în cea italiană, verbele preferate au fost molestare, violentare și abusare di... Ca de obicei, în română anglicismul a fost preluat fără prea multe ezitări. Problema verbului a abuza este, totuși, ambiguitatea: participiul abuzat are neapărat nevoie de precizări, în lipsa cărora poate crea confuzii. Cuvântul acoperă realități destul de diferite, de exemplu în titlurile „Mii de bărbați, abuzați de neveste" (Gândul, 21.02.2010), respectiv „Cruzime ignorată -animale abuzate pentru bani" (animalutze.com
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
gîndire și de înțelegere a formei în sine. Suprafețele largi și fluente, tăietura decisă, gracilitatea și sensul ascensional, puritatea cioplirii și datele fizionomice oarecum abstracte, neindividualizate și în afara oricărui interes pentru psihologie, dar și sintaxa generală a formei, înscriu fără ambiguități acest segment al sculpturii Doinei Lie în stilistica unui bizantinism generic, fără scopuri colaterale și fără surse culturale imediate. În această categorie de lucrări, în care forța monumentalității se împletește cu rafinamentul extrem al suprafețelor și al detaliilor, intră, ca
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
și structuri compoziționale, opera sa fiind împărțită între scene de gen - „Concert (16321633) - și portrete - „Tânăr cu pălărie" (1626-1629). Cele mai interesante dintre picturile sale sunt micile panouri în ulei în care artista folosește cu măiestrie clar-obscurul pentru a accentua ambiguitatea unor dintre acele scene de gen - „Propunerea" (1631), „Jocul de tric-trac" (1631) - care erau atât de apreciate de burghezul olandez al secolului al XVII-lea. Reticența femeii căreia i se oferă bani în primul tablou sau aerul conspirativ al personajelor
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
ultimul lucru spus de iubita lui se referea la un ceai cu lămâie, dar fără să mai fie sigur dacă nu cumva era un ceai cu miere. Memoria conlucrează cu ficțiunea, parcurgând firul întâmplărilor așa cum și-l „amintește", Esposito realizează ambiguitatea pe care o suscită această formă de romanesc infiltrată în propria sa existență. În cele din urmă, filmul se folosește ca de un pretext de scenariul polițist și de povestea de dragoste pentru a juca la limită pe cartea relației
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]
-
nu împuținează veridicitatea întîmplării, dar pe deasupra o îmbogățește. Pentru profesorul Vlăduțescu mitul e o față inseparabilă a istoriei și numai o minte obtuză îl poate respinge pe motiv de netemeinicie științifică. Autorul cultivă un ton dubitativ-interogativ, ferindu-se să tranșeze ambiguitățile și evitînd îmbrățișarea unor soluții răspicate. Predilecției pentru păstrarea echivocurilor i se adaugă tiparul eliptic al expresiei scrise, Gh. Vlăduțescu scriind cum vorbește: fraza are bucle, virgule și pauze impuse de ritmul respirației autorului, dar necerute de logica curgerii ideilor
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
și Dan Răileanu. - Ce este realitatea - cum de am ajuns să ne punem o asemenea întrebare? - „Realitatea" face parte cu siguranță dintre cuvintele cele mai prostituate, în toate limbile Pământului. Probabil că există tot atâtea sensuri câți locuitori are planeta. Ambiguitatea este totală. E o mare distanță de la intuiție până la reprezentările despre realitate. Or, reprezentările noastre sunt dominate de gândirea clasică. O viziune fundamentată pe determinism, pe separabilitate, pe continuitate, în contradicție totală cu cele trei mari revoluții ale secolului trecut
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
Gelbert, un excelent actor tînăr, cu foarte multe resurse, pentru Doamna cu voal și pentru Bătrînul cu baston - Posta Ervin, un actor cu experiență, echilibrat, bine așezat în această distribuție . Ce-i scoate cu adevărat din minți? Liber la imaginație. Ambiguitatea textului este cumva diluată de regizor și completată cu mult, mult umor. Fiecare gest, fiecare pas, complicitățile actorilor sînt însoțite de mici gag-uri, de trucuri din filmele mute, ipostaze din personajul colectiv din filmele lui Fellini. Fețe și mirări
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
Ce ne învață designerul și psihologul legat de camera copilului" (jurnalul.ro, 30.05.2009); „Dan Diaconescu s-a prezentat la DNA legat de noul dosar" (mediafax.ro, 26.08.2010). Faptul că autorii acestor titluri nu au perceput riscurile ambiguității ar dovedi că locuțiunea prepozițională legat de este deja sudată și opacizată - dar s-ar putea explica și printr-o anume neglijență jurnalistică.
Legat de... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6095_a_7420]
-
Quintilian, la care autoarea face apel nu o dată în secvențele de analiză retorică a eseului. Impasul e depășit descriptiv, înclinând totuși balanța înspre partea poetului: „Așadar -confirmând temerile lui Quintilian -sub condeiul eminescian, istoria își trădează urzeala poetică născătoare de ambiguități. În ochii gazetarului, este vorba nu de un handicap, ci de un avantaj, tentant în măsura în care îi îngăduie să echivaleze pe narrare cu probare (infirmând pe același Quintilian). Neortodox de două ori, căci narează ca să dovedească și ignorează granițele dintre istorie
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
erudiție, care citea în amănunt, lua notițe. - Dar cum așa? Cred că ați tradus cel puțin atâtea titluri. - Da, dar asta nu înseamnă că am citit. De exemplu, susțin că n-am citit niciodată Ulise. L-am tradus pe capitole." Ambiguitatea necesară În FAMILIA din februarie, Gh. Grigurcu își mai aduce o dată aminte, și tot fără simpatie, de „astuțiosul Ov. S. Crohmălniceanu", „vulpea sastisită a criticii românești" din care optzeciștii și-au făcut „un dascăl-model și un mentor". Ocazia cuvioasei rememorări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
scrisă cu talent. Căci, schimbând ce e de schimbat, studiul, foarte serios altminteri, al Andreei Răsuceanu e aproape un roman. Înainte de a discuta mai aplicat această chestiune, încerc să lămuresc o alta: ce va să zică titlul cărții? Chiar și după lectură, ambiguitatea persistă. Vor fi fiind cele două Mântulese cumnatele de secol XVIII care au ridicat biserica din temelii? (Despre acestea, pe numele lor Maria și Stanca, sora și cumnata unui anume boiernaș Mantu, se vorbește de altfel cel mai mult, pe
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
șareta, are ceva dintr-o idilă mozartiană cu o Germanie veche, un îndepărtat reflex weimarian. Tocsina violenței a infectat însă comunitatea pe o bandă largă de frecvență asupra doctorului, spre exemplu, planând bănuiala unui comportament incestuos și o scenă păstrează ambiguitatea în acest sens. Regizorul mizează pe ceea ce rămâne nespus în relație cu ceea ce nu este suficient expus. Când un copil își găsește tatăl spânzurat în hambar, nu dă alarma, ci închide discret ușa și apoi se strecoară în bucătărie tăcut
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
cea a parodiei, nici aceea a comicului clasic pe teme cazone, si care se desparte de MASH, în aceea că ezitarea care se joacă în mod cert cu credulitatea profesioniștilor teoriei conspirației, rămâne ezitare, într-un delectabil indecidabil. Abia această ambiguitate a neseriozității devine profundă.
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
un articol semnat Victor Pancu din 29 iunie 1941 în care războiul antisovietic este socotit, în limbajul extremei drepte, o „cruciadă” menită să „izbăvească civilizația și religia creștină” de comunism. Nu știu care este sursa informației, dar am mari îndoieli că, în pofida ambiguităților morale de care a dat uneori dovadă după război, Ivașcu este autorul articolului cu pricina. Jocul dublu, colaborarea simultană la publicații de stânga și de dreapta au reprezentat, e adevărat, capul de acuzare în procesul din 1950. Prezumția de vinovăție
Câteva precizări cu privire la George Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5012_a_6337]
-
pe Marin Preda. Macovescu și Ivașcu fuseseră, ei, comuniști. Dacă însă Ivașcu n-a avut funcții politice decât în 1947-1948, cînd a fost director la Direcția Presei din Ministerul Informațiilor, Macovescu a fost ministru și membru în CC al PCR. Ambiguitățile lui au fost politice: i-a sărit în sprijin lui Ceaușescu în congresul partidului în care a fost atacat de un fost lider comunist, ceea ce nu l-a împiedicat să fie prețuit de scriitori, al căror președinte a fost între
Câteva precizări cu privire la George Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5012_a_6337]
-
de o parte, mentalitatea celui fără cultură percepe răul ca provenind din lucrarea unui „înger ucigaș răzvrătit”, care „a pus să se omoare frate cu frate”, iar, pe de alta, se afirmă că e vorba de un „înger încălecat”. Pentru ca ambiguitatea să sporească, atunci când se vorbește de „vrăjmașu’”, de „Prințul și duhul sterp al acestei lumi”, o voce generică adaugă: „Și prin toată viața și prin toată lumea l-am căutat”. Acest căutat, în context, este Robert, zis chiar Diavolul, alintat Roberțelu
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]