795 matches
-
secretelor miracolului dublului se va datora, în final, unei fantome. Și astfel, jocul amăgirilor creat de existența dublului - în măsura în care el a condus-o pe Olivia spre Sebastian prin mijlocirea Violei, dublul lui travestit - se va dovedi un instrument al adevărului. Ambivalent ca și fantoma, el implică aceeași dificultate de a discerne între adevăr și iluzie. În Comedia erorilor, Shakespeare multiplică dublul: aici, avem de-a face cu două perechi de gemeni. Încă o dată, furtuna dezlănțuită pe mare își are rolul ei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a avea drepturi” decât pentru cetățenii săi. Pe acest vid juridic s-au construit regimurile totalitare, până la instaurarea „cercului de fier” al unei noi Terori. Masa de apatrizi suscită, fără deosebire, compasiune, milă sau ură. Mai exact, suscită un sentiment ambivalent Între milă și ură, compasiunea producând, În mod contradictoriu, indiferență. Această ambivalență este foarte bine descrisă de cuvântul ebraic hesed, care Înseamnă bunătate și compasiune, dar și rușine și crimă. Omul despuiat, fără drepturi și lipsit chiar de „dreptul de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Suppes, chestiunea centrală este cea a limbajului sau a comensurabilității, „semantica lumilor posibile” făcând apel la variantele deontică, epistemică sau temporală. Totuși, aplicarea acestei noțiuni s-a dovedit la fel de fecundă și pentru studiul organizațiilor și ierarhiilor. ν În vreme ce contractul, raport ambivalent de egalitate și subordonare, face legătura Între elemente ale aceluiași ansamblu, convenția nu presupune cu necesitate existența unui univers comun indivizilor. Dimpotrivă, ea instituie un acord și face posibilă acțiunea colectivă. Avem de-a face, de fapt, cu „o modalitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai bună? De fapt, nu este cumva o noțiune cât se poate de comună? O idee ambiguă Considerată rând pe rând punctul slab al devizei sau, dimpotrivă, o valoare care le Înalță pe celelalte două, ideea de fraternitate este evident ambivalentă, ca să nu spunem de-a dreptul contradictorie. În egală măsură dogmă evanghelică și principiu laic, ea se referă În același timp la o situație și la o relație, la o stare și la un comportament. Desemnează un atașament Între membrii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
democratic și provin adesea din sectoarele cele mai conservatoare. În sfârșit, fiindcă identitățile sunt din ce În ce mai mult considerate voluntare, schimbătoare și multiple, este greu să vorbești În numele „unei” minorități de origine asiatică, maghrebină etc. Mulți dintre membrii acestora sunt de altfel ambivalenți În ceea ce privește identitatea lor diferențială. Este În special cazul tinerilor, precum și al acelora care au adoptat un mod de viață sau valori incompatibile cu tradițiile grupului lor de apartenență. V. A. & BISSOONDATH Neil (1995), Le Marché aux illusions. La méprise du
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
său această normă egalitară. Idolatria Îi apare ca o metodă de a rămâne sudată, de a alunga orice dorință de diferențiere din rândurile sale. Orice istorie a mișcărilor muzicale mai mult sau mai puțin alternative este străbătută de această pasiune ambivalentă (Chastagner, 1998). Ideea că, În techno, prezența activă a publicului schimbă datele problemei, așezându-l pe acesta În prim-plan, este o pură invenție de salon a unor intelectuali parizieni. Dimpotrivă, prin faptul că se topește În public, promovând un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
INTERCULTURALITATE, Cultură, IDENTITĂȚI CULTURALE, Ținut Personalitate de bazătc "Personalitate de bază" Φ Culturalism Pluralism culturaltc "Pluralism cultural" Φ MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM Pluralitatea lumilortc "Pluralitatea lumilor" Φ DIVERSITATE, DREPT ȘI CULTURĂ, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM Poportc "Popor" Termenul popor are un caracter ambivalent. Într-un registru unitar, el Înglobează ansamblul indivizilor care se Înscriu Într-un spațiu politic făcând uz de rațiune (poporul suveran). Pe un plan mai polemic, el desemnează fracțiunea cea mai defavorizată a populației, predispusă la răzvrătiri (poporul de rând
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din sanctuarele creștine, o cruce de Lorena În mijlocul unui „V”, „V” de la victoria Aliaților, dar aici Înzestrat cu un rol anti-albi, crucea de Lorena gaullistă sugerând crucifixul, iar ansamblul evocând posibilitatea unei victorii Împotriva opresorului. Mișcările religioase din Africa sunt ambivalente, În măsura În care sunt simultan produse ale propovăduirii creștinismului și ale eșecului acesteia. Temele mitice ale acestor mișcări ne apar ca niște sinteze cu surse eterogene. Pentru că este, conștient sau inconștient, o Încercare de adaptare și nu este complet instituționalizat, orice sincretism
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
substanțial noua ordine, la nivelul populației de rând, era faptul că preoții și Învățătorii jucaseră un rol esențial În difuzarea ideilor naționaliste și În mobilizarea țărănimii, În perioada anterioară anului 1918. În același timp, eugeniștii din cercul lui Moldovan rămâneau ambivalenți În legătură cu rolul clasei de mijloc În noua ordine socială pe care o propuneau. Atitudinea lor era, În mare parte, alimentată de situația din acel moment, În Transilvania, a celor mai mulți Întreprinzători, liber-profesioniști și angajați ai aparatului de stat și de modul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
acestui electorat ce Își câștigase doar de curând dreptul la vot. Multe voci publice din România avertizaseră asupra pericolului abuzurilor În exercitarea drepturilor politice, mai ales În cazul unei lipse acute de educație. O astfel de atitudine releva o poziție ambivalentă față de capacitatea țărănilor de a participa În arena politică cu aceleași drepturi ca și românii cu un nivel superior de educație. În același timp, o masă de noi votanți reprezenta un potențial electorat pentru toate partidele. În cursa pentru câștigarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
le ofereau țăranilor programe, de la programe de imunizare până la măsuri de igienă publică, care pretindeau să aibă ca efect direct Îmbunătățirea speranței de viață pe plan local 36. La o examinare mai atentă, viziunea eugeniștilor despre țărănime pare cel puțin ambivalentă. Eugeniștii erau interesați de educarea țăranilor În legătură cu responsabilitățile lor eugenice, În principal prin intermediul Școlilor Țărănești create de Astra la Începutul anilor ’30 și prin intermediul Serviciului Social Înființat de Dimitrie Gusti În 1936. Pe de altă parte, eugeniștii considerau educația periculoasă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
clasei de mijloc 75. Încurajarea dezvoltării intelectuale a femeilor de la sate era cu atât mai periculoasă, În viziunea eugeniștilor. Chiar dacă ei Înșiși considerau educația ca fiind calea cea mai importantă de avans eugenic, În același timp erau conștienți de implicațiile ambivalente ale folosirii educației ca instrument de schimbare socială, mai ales În cazul femeilor. Procesele de educație trebuiau controlate foarte atent și În toate detaliile, astfel Încât beneficiarii să nu fure focul sacru al Învățăturii și să Îl transforme Într-un mijloc
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
personal, se declară admirator fanatic al lui d’Orsay, deși Împărtășește cu numeroșii prieteni dandy același refuz al sufocantului spirit burghez, paradoxal, el ajunge „portdrapelul revoltei intelectuale Împotriva dandy-lor. Ambiguitatea acestui comportament, specifică numeroșilor detractori ai dandysmului, provine din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu e o simplă dezvăluire, o epifanie a ceva deja prezent; e o practică creatoare”1. Încă o comparație poate da seama de modul cu totul ciudat În care dandy-ul Își percepe și construiește diferența față de ceilalți: relația sa ambivalentă cu snobul, despre care a mai fost vorba. Acesta Îi este, deopotrivă, și prieten, și dușman. Prieten, pentru că Îl imită fascinat, devenind „cutia sa de rezonanță”; iar dușman, pentru că, imitându-l, atenuează, ba chiar anihilează diferența la care visează dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
târziu de 1985, el excludea posibilitatea unei rupturi radicale de socialism (Baum 1997: 372). Un cercetător caracterizează aceasta, poate puțin cam fantezist, ca pe un ciclu tradițional chinez de relaxare și control (fang-shou): Chiar din primăvara anului 1979 [...] acest șablon ambivalent de relaxare și control, fang și shou, a început să indice fluctuații și schimbări de fază recurente, periodice [...] caracterizate printr-o creștere inițială în sfera de cuprindere a reformei economice sau politice (de ex. sub forma liberalizării prețurilor sau a
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
temporară, este până la urmă o activitate costisitoare și periculoasă care ar trebui privită ca o ultimă soluție. Această transformare a percepției atrage după sine permiterea acordurilor comerciale internaționale desemnate să intensifice eficiența globală; deși într-un sistem internațional unipolar atitudinea ambivalentă a superputerii rămase în fața unor astfel de acorduri și tratate le restricționează în mod inevitabil eficacitatea și autoritatea. În al treilea rând totuși, imediat ce barierele comerciale coboară, fie prin îndepărtarea tarifelor de import, fie prin libera circulație a bunurilor și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de autoritate, de protecție și grijă. Interesant este însă că în situați care generează conflicte interetnice (vezi cazul minorității române din județele Harghita și Covasna), președintele îndeamnă părțile să-și rezolve prin negocieri mature divergențele de interese. Atitudinea sa este ambivalentă: pe de o parte, se manifestă ca un președinte democratic. Pe de altă parte, încurajează o percepție asupra sa ca „personificare a statului și poporului român” (afirmația a fost făcută pe 8 decembrie la Tele 7 ABC și aparține consilierei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cosmogonice din BundahiÍn despre etiologia mitologică a metalelor - vezi „Sacrificiile umane aduse cuptoarelor”, op. cit., pp. 69-70. Ar fi interesantă o hermeneutică a partiției trifuncționale a simbolisticii metalului: metalul uneltelor și al armelor războinicilor, metalul ordalic topit (care înglobează perfect funcția ambivalentă malefică/benefică a metalului) în decorul eshatologic al „judecății de apoi”, metalul însemnelor regale, sceptrul și coroana. Din păcate, de la cercetările sale lingvisitce despre numele metalelor la indo-europeni, Wikander nu și-a extins în mod explicit interesul asupra interpretării mitologice
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
statul modern. Mai mult, apariția statului național nu a fost opera existenței unei mentalități majoritare, cât mai ales rodul unor idealuri romantice, idealiste, ce s-au suprapus cu interesele unor grupuri burgheze. Astfel, pe întrega perioadă risorgimentală, se observă această ambivalenta între nou și vechi, între revoluționar și retrograd, între acțiune și reacțiune. Existența unor diferențe majore de mentalitate la nivelul corpului politic italian a impus menținerea unui status-quo ce a blocat desfășurarea unor activități revoluționare. Acest blocaj reciproc a creat
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
niente o quasi niente di positivo". A questa lettera Gramsci risponde con una propria lettera, nella quale ribadisce la fedeltà del partito comunistă italiano alla linea dell'Internazionale comunistă, mă con toni che ad alcuni sono sembrati più sfumați ed ambivalenți di quanto ci și sarebbe aspettato. În effetti, egli accettò di riflettere șu quanto l'amico Sraffa gli suggeriva pubblicamente, se è vero, come risulta da una lettera al Partito del febbraio 1924, che Gramsci scrive: "E' un po' opinione
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]